Page 2 - 1925-02
P. 2
Pag. 18 C O S I N Z E A N A 30—1. 1925
PREMIEREA LUI ION SLAVICI
DE SEBASTIAN BORNEMISA
• .. î T .' • <
Numele bătrânului scriitor opera vecinică a lui Ion Slav ci Şi acum se’ncearcă rehabili-
Ion Slavici se ’nlănţuie astăzi se poate considera ca şi ter tarea scriitorului şi omului Ion -
din nou printre preocupările minată şi ceea ce scriitorul a pro Slavici. Condee suspecte ple
noastre literare. Se discută prin dus mai târziu, trece subt un un- dează pentru încoronarea operii
toate publicaţiile, dacă opera ghiu nou de apreciere şi de aceluia, care a târât în noroi
lui de patru-cinci decenii me constatare literară. toată curăţenia acestei opere
rită sau nu să fie încoronată cu De sigur, că în ceea ce pri superbe şi a infeudat-o la sfâr
marele premiu naţional al Mi veşte activitatea literară a lui şitul vieţii în serviciul dujma-
nisterului de Culte şi se anga Slavici până la începutul aces nilor noştri. O, înţelegem, de
jează deoparte şi de alta a tui veac, ea nu poate suferi sigur, manopera! O încoronare
discuţiilor nume ilustre, pen nici-o eclipsă. Umbra se în a activităţii literare a lui Ion
tru a convinge mai cu uşurinţă tinde asupra omului numai pe Slavici cu un premiu „naţional“
de ceea ce e bine sau nu să la 1910, când scriitorul Slavici ar însemna o uşurare pentru
se facă. într’o clipă de criză materială atâtea cunoştinţi care poartă
Prozatorul Ion Slavici este, ajunge în desacord moral cu asupra lor pecetea trădării de
fără ’ndoială, cea mai proemi societatea românească, căreia neam şi ar fi o deplină justifi
nentă figură a mişcării noastre scriitorul îi aparţinea nu nu care a unei acţiuni nefaste,
literare din veacul trecut şi mai după sânge ci şi după pe care au desfăşurat’o atâtea
numele lui, aproape că nici nu opera sa de trei decenii. Tră- condeie simbriaşe îh 1915—
mai aparţine vieţii noastre li eşte, desigur, vie în amintirea 1916.
terare de azi. El formează o noastră a tuturor frământarea Dar Ion Slavici nu poate fi
verigă puternică din pleiada de-atunci. premiat! împotriva acestei mon
junimiştilor, şi smuls din cercul Scriitorul rătăcit şi ajuns în struozităţi morale se ridică una
acesta de glorii consacrate, el desacord cu sufletul neamului nima conştiinţă a tuturor ace
probabil, nu ar mai putea rezista său a fost decapitat fără lora care şi-au făcut un crez
la acerba critică contimporană, milă de cuvântul sobru şi cla din ideea naţională şi care
care nu înţelege de loc să sic al poetului Octavian Goga, şi-au jertfit însăş viaţa lor pentru
desfacă opera scriitorului de întruchipat în acel articol me a vedea întruchipate visurile de
personalitatea sa. De-aceea când morabil, care avuse titlul : A veacuri ale neamului românesc!
vorbim de proza lui Ion Slavici, murit un om. Peste aceasta conştiinţă nu se
de s'gur, că nici unuia dintre Şi în adevăr, din clipa aceea poate cu o uşurinţă condam
noi nu-i trece prin minte să ser itorul Ion Slavici a fost un nabilă trece şi nu credem, că
se entuziasmeze de scrisul său dispărut din viaţa noastră so ilustra comisiune ‘instituită a
de pe la 1912 încoaci, ci fie cială şi literară. Activitatea sa decerne premiul acesta na-
care căutăm motivele aprecierii ziaristică din 1915—1916 ală ţ onal, — va putea să desfacă
noastre în volumele lui ante turea de dujmanii noştri n’a opera literară de personalitatea
rioare, străbătute de-un suflu făcut, decât să ne şteargă şi autorului ei, pentrucă ar fi să
cald de idealizare a vieţii ar cele din urmă regrete pentru se condamne pe sine însăş şi
deleneşti delà sfârşitul veacu scriitorul îngropat cu viaţă de să-şi distrugă chiar temelia şi
lui ai 20 lea. Cu aceste scrieri oprobriul public . . . . rostul ei de- a fi_____
