Page 12 - 1925-09
P. 12
Pag. 132 C O S I N Z E A N A 15—V. 1925
SUFLETE,
subciumatul meu suflet, pentruce te
închini îi piină sărbătoare? Te-a
trezit la o nouă viaţă căldura dra-
gostii de prieteni?
Da, te simţesc cum surâzi fericit
în lumina soarelui, a soarelui blând
de primăvară târzie, a soarelui prie
teniei sincere şi adânci şi înmuguresc
pe crănguţele tale bătute de vânturi
duşmane, înmuguresc nădejdile, mân
gâiate de rouă lacrămilor binecu
vântate.
Dar florile tale sunt mai fragede
decât albele flori de cireş: le atinge
o boare mat aspră, ele se scutură
îndurerate, şi le plâng de milă ste
lele nopţilor senine. Da, pentrucă mor
înainte de împlinirea visului.
O prietenilor, voi care mi aţi pri
Împroprietărirea funcţionarilor în Cluj s’a făcut în cadrul unor festivităţi im lejuit lumina b nefăcătoare şi căldura
punătoare. Instantaneul de aici ne arată pe Dl 'ministru Lapedatu, la stânga
dela dânsul Dl prefect Mureşen, iar la dreapta primarul oraşului Dl Utaka, roditoare a soarelui, a soarelui răsă
prefectul de poliţie Dl colonel Boerescu şi Dl senator Dâianu rit din valurile viorii ale prieteniei,
feriţi truditul meu suflet de suflarea
îmi părea şi bine şi rău că se — S'a sculat singur, Domnule tăioasă a nepăsării şi de bruma uci
întâmplase aşa. Bine pentrucă scă- colonel — raportez eu răspicat. gătoare a urei! Ocrotiţi-mi sufletul
pasem de a mai măsura anticamera — Păi singur, că tu ai mers cu îmugurit, ca mâine să nu-i-se scu
încă multe lungi ore ; — rău fiindcă... o oră mai târziu, dobitocule ! ture floarea înainte de a lega rodul
mă gândeam la urmări, şi când ve — Nu sunt dobitoc, Domnule co întăritor de gând şi izvoditor de senti
deam faţa colonelului în atari îm lonel ! mente curate.
prejurări, nu piea aveam gust să Doar pentru voi vreau să se pâr-
mă bucur de reducerea surghiunu — Da’ ce eşti, mă? guiască toată nădejdile mele; pentru
lui. Şi apoi... 10 zile închisoare — Sunt caporal, fost planton de voi şi pentru copiii voştrii! Mângâia-
— colonelul era foarte darnic — onoare* la Dl general ! ţi-mi îmugurirea atât de dornică
ce*o să fie? la!, un fleac — mai — Cine te-a făcut caporal, mă? de viaţă şi sufletul meu se va mân
ales că nu le executam. Da, dar... — Dv. Dle colonel. tui, scăldându-se în farmecul sufle
pe dracu ! Doar are generalul şi — Păi de ce, mă? telor voastre.
alte gânduri, nu-şi mai aduce el Ce îndurerat, îndurerat de moarte
— Păi, ştiu eu? casă mă puneţi
aminte de mine. planton de onoare la Dl... ar fi dacă i-aţi bruma nădejdile în
Trecuse inspecţia, plecase gene florite . . . D e durerea lui ar lăcrima
ralul. Tocmai voiam să mă fac că — Taci, porcule ! şi ochii de mărgărint ai îngerilor.
lător la librărie, când uşa fu de — Domnule colonel... z. SANDU
schisă ca la... cazarmă, şi colo — Să ştii că am să-ţi iau ga
nelul, cu privirea cruntă, musteaţa loanele !
sbârlită, intră în cancelarie. — Atâta pagubă — gândii — cel C O M O A R A
— Ce-ai făcut, mă? — stiigă el puţin atunci n’o să mai fiu planton TEODOR MURĂŞANU
la mine suflând cu necaz fumul ţi de onoare !
garetei — m’ai făcut de râSs păcă — Să ştii că de acuma nu mai Eşti totcelvechiuşi bun, mărite soare..!
tosule. am nici o încredere în Dta!
— „Răfuiala 1“ — gândii. Grăbesc spre câmp neveste şi
— Nu ştiu despre ce e vorba, — Domnule colonel, m:-am dat [bărbaţi —
Domnule colonel,— răspund eu cu seama de funcţia de onoare ce Ce mulţumiţi îmi par, şi aşezaţi,
cel mai nevinovat ton din lume. mi-aţi încredinţat... Se umple grabnic satul de-o splen-
— Nu ştii, ai? Nu ştii? la, vino Dar el n’avea poftă să asculte [doare.
după mine. discursuri. ✓ Porneşte abia, ca'n vis de'ncet, o boare,
Mă duse în cabinet, închise uşa, — Lasă, lasă, că te cunosc eu. Din viile cu pomii ’mpovăraţi,
se proţăpi în faţe mea, mă măsură Nu ţi-e ruşine, porcule... marş d’aici. Se joacă 'n colb copii nevinovaţi,
de câteva ori, şi cu o voce care — Să trăiţi ! Pe luncă râd tălăngi murmurătoare.
credeam că face să se prăbuşească Abia ajunsei în cancelarie, că el
o imensă bibliotecă ungurească ce venea pufnind în urma mea. Mă Şi fiecare colţ e tot mai darnic,
ocupa un perete întreg, tună; măsură odată de sus în jos şi odată Sunând de-atâtea bucurii cu tril,
— Ce-ai făcut, păcătosule?! de jos în sus, apoi, către adjutant: Cum nu mai sună ’n lume o comoară.
— Domnule colonel...
— Bâăâ ! n’auzi? de ce, în loc — Să-l treacă cu 10 zile închi Eu însă- aştept de- acuma tot zadarnic
să scoli pe Di general la orele 6.30, soare — şi mă arătă cu degetul ! Un râs şi o bucurie de copil
Tai sculat la 7.30? x Ce le-am lăsat pe-aici odinioară...
