Page 9 - 1925-10
P. 9
30—V. 1925 C O S I N Z E A N A Pag. 14&
Fă ca alţii: şi apariţiile diabolice S C R I S O A R E Când merse la Saint-Trivier, a-
vor zice: Amin“ 1 pucând pe drumul mare, el rostia
CON ST. GORAN
Dar într’o seară l’au năcăj.t mai toate litaniile. Deodată împrejuri
mult. Prin controverse discuţ’a de Pe cărărui toţi pomii-au înflorit mea se lumina de focuri false, at
veni aprinsă. Observările critice mosfera aproape ardea, iar stejărişul,
îmbrăcau forme mai aspre. Au tras Şi-şi clatină beteala sclipitoare: de ambele părţi, părea în flăcări...
concluzia, că toate misterele infer Iubita mea, grădinile-s în floare Dânsul şi-a continuat calea şi lita
nului nu sunt decât simple halu Şi ’n zumzet de albine trec vrăjit. niile, vesel că va avea isbândă în
cinaţii şi iluzii, iar bietul preot era pelerinagiu. Şl-a făcut cruce, visiu-
timbrat de visionar bolnăvicios. Văd pomul ce'n săruturi ne-a’nfrăţit, nea dispăru şi în adevăr activitatea
Vianmy nu a răspuns nici un cu Pe trunchiul lui o slovă întârzie: lui din St.-Trivier fu încununată de
vânt la aceste discuţii savante, nici N o mai citesc... în pieptul meu rănit succes.
nu-şi bătea capul cu ele, ci vesel Monnin înşiră multe cazuri au
că absolut inocent a suferit o de- 7u ai săpat-o pentru veşnicie!... tentice de boale trupeşti şi sufle
josire s’a retras liniştit în chilia sa. teşti alinate de Vianney, întocmai
Peste puţin savanţii glumeţi şi-au cum cetim în vieţile sfinţilor, în
poftit noapte bună ducându-se la nul din Ars, eu îl consider de naraţiunile breviarului.
odihnă cu sângele rece al filosofilor, sfânt.“ Se pare că şirul acestor feno
cari nu prea cred în forţe nevă Poate fi bătătoare la ochi con
zute şi nu credeau de loc că vor cordanţa vuetului alarmant şi a so- mene niciodată nu s‘a întrerupt,
avea parte de liniştea lui Vianney., sirei bietului peregrin. Şi s‘a con dar se manifestă numai prin oa
Căci iată, pe la miezul nopţii un statat că toate fenomenele erau în meni aleşi cum au fost şi aceia,
vuet înfricoşat îi făcu pe toţi să soţite de reîntoarcerea unor păcă cari acuma vin canonizaţi, în bise
tresară din somn! Mănăstirea părea toşi. „Când un suflet năcăjit se po- rica lui Sf. Petru din Roma papală.
că e bombardată. Bubuiau uşile, căeşte, dracul creapă de mânie“, Cu aceste am putea termina schiţa
zurăiau ferestrele, trozniau păreţii, observa Vianney. despre Vianney, aşa cum o aflu
de gândiai că îndată se prăbuşeşte In cazuri nenumărate, sculându-se între notiţele mele, dar mai cuget
toată mănăstirea. Intr’o clipă cu după clipe furtunoase şi nedormite la grozavele pretenţii ştiinţifice de
toţii au fost în tălpi, aducându-şi afla la poartă străini, cari veniseră azi. Avem tendinţa de a explica
aminte de cuvintele lui Vianney: toată noaptea pentru a-şi mărturisiri toate pe „cale naturală“. Suntem
„Domniavoastră să nu Vă înspăi păcatele. naturalişti, pozitivişti. In faţa unor
mântaţi, dacă la o eventualitate veţi Spiritele necurate îşi variau tri fapte, fenomene necunoscute zim-
auzi ceva sgomot, în puterea nopţii, bulaţiile cât su poate de rafinat. bim, glumim, ne pronunţăm sen
când e somnul mai dulce.“ Băteau în uşi, se scânciau, hămăiau, tenţios: aceste sunt sugestii, iluzii,
Alergară în chilia lui Vianney. El gemeau, oftau, horcăiau ca muri halucinaţii, imposibilităţi. Sunt aşa.
durmia liniştit... bunzii. Ba aşa.
— Sculaţi-vă, pentru Dumnezeu, Diavolul e foarte viclean, zicea Dar încet şi treptat spiritele se
îl alarmară ei, căci la moment ne el într'o catecheză, dar e fără e rioase încep* a fi mai modeste,
înghite pământul. putere. Un semn al sfintei cruci îl mai puţin arogante. Se conving că
Aş, răspunse Vianney zimbind. pune pe fugă. Intr'o napte am tre Shakespeare avea dreptate, când
sărit din somn. Am simţit că sbor prin rostul lui Hamlet zicea lui
Eu ştiu de mult ce sunt lucrurile prin aer. Pe neobservate mi-am Horatio: „Mai multe lucruri sunt
aceste. Mergeţi de vă culcaţi şi nu pirdut patul. Momentan mi-am făcut în cer şi pe pământ decum poate
vă spăriaţi de nimic ! cruce şi gr ap pinul m’a părăsit. v zi filcz"'fia'’noastră“.
Savanţii de aseară deveniseră cal
mi. S’au retras şi vuetul s‘a li
niştit.
După o oră, când totul intrase
în liniştea normală, se auzi clopo
ţeii*]. Vianney s‘a ridicat, merse la
poartă şi nimeri un om, care făcuse
un drum de zeci de k m„ pentru a
:
veni la dânsul să se mărtur seascâ.
îndată s‘audus amândoi în b serică
şi până pe timpul liturgiei Vianney
fu asaltat de o sumedenie de oa
meni pentru a se mărturisi.
Abatele Chevalon, unul dintre
misionar», care a servit în armată
pe timpul imperiului, în urma a-
cestei întâmplări a rămas atât de
cutremurat, încât povestind-o cătră
alţii, observa:
’„Am promis înaintea lui Dumne
zeu şi a oamenilor, că niciodată nu Publicul clujan îngrămădit în Piaţa Unirii din Cluj priveşte în ziua de 10 Mai
defilarea‘trupelor şi a şcolilor. Cu acest prilej pe dinaintea lui a defilat şi un
voiu râde de aceste apariţii şi vuete grup de studenţi universitari,: cu steag naţional şi svasţică, Studenţii au fost
f
nocturne,jar câ priveşte pe'pleba- Îndelung ovaţionaţi,
