Page 8 - 1925-10
P. 8

Pag. 144                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          30—V. 1925

                  Mai grav fu cazul lui Andreiu Ver-
                chère.  Intr’o  noapte  i-a  venit  rândul
                de  pază.  S  a  postat  într’o  cameră  a
                plehaniei. Pela miezul nopţii se des-
                lânţui  tărăboiul:  p?rea  că  toate  mo­
                bilele  se sparg sdroburi.  Bietul Ver-
                chère ţipă după ajutor. Vianney care
                din  pat  aîeigă  la  el,  caută  în  toate
                colţurile  ...  Nicăiri  nimic.  Verchère
                s’a ales cu spaima.
                  Treizeci  şi  cinci  de  ani  ispitirile
                s’au continuat fără curmare. Inamicul
                îşi  semnala  prezenţa  prin  trei  isbiri
                în  uşe  şi  prin  alte  lovituri  mai  în­
                cete ori mai violente, dupăcum durmia
                preotul. Pe scară deslănţuia vuet fur­  { Zece mai a fost serbat pretutindenea cu mare strălucire şi ’n faţa celor mai înalte
                                                      autorităţi.lln Cluj defilarea trupelor şi a şcoalelor a fost jprimităîde Dl general
                tunos. Apoi intra. Apuca baldachinul   Dânilă Pop, comandantul corpului VI de armată, care se vede aci în chip între
                patului,îlsgâlţăia,degândiaică-lrupe.           Dl primar Dr. Utalea şi Dl prefect de judeţ Mureşanu.
                Bietul  pleban  se  mira  de  multe-ori
                cum de-a mai rămas vreo ţandără din   cau limbile străine ca la turnul Vavilo-  menii  din  sat.  Se  putea  convinge
                el.  Nu  odată,  spiritul  nevăzut  bă-  nului. Părea că toată ceata diavolilor  oricine despre ele.
                tea  în  uşe,  înainte  de  a  intra,  cum   s’a adunat la parlament...   In mânia acestor fapte, contrazice­
                bat oamenii onorabili. In clipa urmă­  De sine înţeles, că aceste întâmplări   rile nu conteniau. Şi cea mai încăpă­
                toare,  fără  să  se  audă  deschiderea  au  provocat  mare  răsunet  şi  —  ca   ţînată  se  arăta  preoţimea.  Colegii
                uşii, oaspele nepoftit era deja în ca­  totdeauna  —  multe  aprecieri,  multe   preotului  din  Ars  nu  prea  voiau  să
                meră. Scutura scaunele. Arunca mo­  contraziceri,  multe  negaţii.  Aşa  sunt   creadă „adevărul manifestărilor mis­
                bilele. Se învârtea val-vârtej, strigând   oamenii. Dar nu e permis a presupune   terioase“.  Le  deduceau  din  „cauze
                în  mod  sarcastic:  „Vianney,  Vian­  că Vianney se înşela, ori veia să amă­  psihologice  şi  naturale“  (par-că  nu­
                ney  1  ...  Acuş  vei  fi  al  nostru  ...  gească. Nu avea sens nici o amăgire,   mai  atâta  ar  fi  natura,  câtă  o  cu­
                Acum  eşti  al  nostru!“  Altădată  nu   iar cine cunoştea pe Vianney, ştia că   noaştem).  Motivele  le  constatau  în
                intra  în  odaie,  ci  striga  Ia  el,  din   acest om modest şi cu totul superior,   veghiarea şi postirea escesivă a ple-
                mijlocul  curţii  şi  dupăce  se  sătura  mai bucuros ar fi luat venin decât să   banului.  Explicarea  părea  scurtă  şi
                de  strigat,  imita  vuetul  unei  armate   minţească.  Nir  era  superstiţios.  Nu   precisă, dar nu corespundea fenome­
                în marş sau atacul cavaleriei.      era  credul.  Poseda  toate  calităţile   nelor. „Dacă plebanul s’ar nutri mai
                  Altădată, când intra în cameră bă-   unui martor greu la cumpănă. Feno­  bine  şi  ar  durmi  mai  mult,  dacă  ar
                tea  eue  cu  ciocanul  în  padiment.   menele  s’au  întâmplat  nu  odată,  ci   •ţinea  cumpănă  în  mâncare,  beutură
                Altădată despica lemne, giluia scân­  de sute de ori. Le-au auzit toţi oa-  şi  somn  —  văpaia  închipuirii  sale
                duri,  tăia  cu  firezul,  părea  că  e  cel                            s’ar  reduce;  mintea  i-s’ar  limpezi  şi
                mai harnic tâmplar. Altădată totsfre-                                   apariţiile ar înceta.“
                delia,  încât  bietul  pleban  credea  că   O  M  A  G  I  u
                până  dimineaţa  tot  padimentul  va  fi                                   In  loc  de  orice  combatere  şi  pa­
                ciuruit.  Când  colo  ...  niciodată  nici   M.  S.  REGINEI  MARIA     lavre  critice  s’au  întâmplat  însă
                urmă de tăieturi şi sfredeliri... Altă­  de Maria Cunţan                următoarele  fapte,  relatate  de  nu­
                dată  bătea  toaca  pe  masă,  pe  uşe,                                 meroşi  martori  oculari,  colegi  şi
                pe scaune, pe cuptor, alegând anume   Am scufundat cu dragostea de mamă   critici  de  ai  plebanului.  In  iarna
                obiectele  cele  mai  sonore  în  miezul   Copiii mei în sacrul tău botez,  anului  1826  funcţiona  ca  preot  în
                nopţii...                           Şi-am  îndurat  furtuni  fără  de  teamă   Saint-Trivier  de  pe  Moignan  aba­
                   De  multe-ori  se  auzia,  în  chilia   Răpită de cucernicul tău crez.  tele  Granger,  caracter  eminent  şi
                corespunzătoare  din  parter,  un  roib                                 bărbat  distins,  care  stima  foarte
                înfocat,  nechezând  şi  sărind  până  în   O ţară mândră cu poieni bogate   mult  pe  Vianney. Dorinţa  lui  era să
                tavan şi de aici slobezindu-se jos cu   Cu cruci de piatră’n marginea de sat,   înduplece  pe  plebanul  din  Ars  să
                toată  forţa  copitelor.  Altădată  părea   Cu zorile iertării de păcate,  vină  la  o  visitâ  în  parochia  sa,  ca
                că un jandarm zurăe din pinteni de-a   Credinţa de copil nevinovat.     să  împărtăşească  pe  credincioşi  cu
                lungul scării : sus ş jos. Altădată Vian­  Pe plaiul tău cu zările senine   efectul  fericit  al  presenţei  unei
                 ney  auzia  la  capul  patului  o  turmă   Ca ochii pruncilor ce-am legănat   fiinţe  altruiste  şi  devotate  che­
                de  oi,  făcând  sgomot  monoton, care   O horă se roti şte ’n jur de mine   mării  sale.  In  acest  scop  l-a  rugat
                 nu-1 lăsa să doarmă.               O cântă lin, un fluier fermecat.    să  se  alăture  la  misionarii,  cari  din
                   Intr’o noapte, fiind zădărit mai mult                                prilejul  hramului  vor  peregrina  la
                 ca de obiceiu, Vianney a oftat zicând:   O ţara mea, cu doina ta de jale,   St.-Trlvier.  Vianny  s’a  învoit.  A
                 „Doamne Dumnezeul meu; pentru re­  Pe care dorul o ascultă — mut —     plecat.  A  rămas  în  St.-Trivier  trei
                întoarcerea celor păcătoşi eu bucuros  Beau din isvorul suferinţei tale   săptămâni.  A  predicat  şi  a  spovedit
                îţi  voiu  jertfi  câteva  ore  din  somnul  Jalea eroului necunoscut.  mii de credincioşii.
                 meu“.  Şi  apariţia  infernală  îndată  Am pierdut fii, dar sufletul nu moare,   Fiindcă  zădăririle  continue  din
                 dispăru.  A  urmat  linişte  adâncă  şi   Ci dă îndemnuri sacre din trecut,   Ars  tocmai  pe  timpul  acela  au  pro­
                 bietul preot se putu odihni.        Un rege care — a desrobit popoare,   dus  mare  rumoare  în  toate  părţile,
                   In  câteva  nopţi  consecutive  sgo-   Cu oastea lui stă lângă noi ca  colegii  săi  glumiau  cu  el  îmbărbă-
                 motul s’a mutat în curte. Se ameste­                    [drept scut. —  tându-1: „Nu te lăsa, iubite frate 1
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13