Page 8 - 1926-09
P. 8

M—îl. 1926               —   -v-T.............. —  - —    C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    —  .................................. . ......... Pag. 93

         D  Ă  R  I   D  E    S E  A  M  Ă  tură cu străinul de care te apropii  să se înlănţuiască de textul lui 1b-
                                         cu condeiul românesc; dacă nu, el  sen. Totuş, în româneşte, se oglin­
                                         rămâne  în  zalele  sale neatins, iar  deşte  luminos  Peer  Gynt,  copilul
 P   E   E    R      G    Y   N   T      tu  cazi  înfrânt.  Adrian  Maniu  a  cel mai drag al lui Ibsen. Varieta­
                                         constatat,  probabil,  o  înrudire  cu   tea versurilor: decasilabe, endeca­
       de Henrlc Ibsen, tradus de Adrian Maniu
                                         Peer Gynt şi prin urmare cu Ibsen,  silabe, septine, octave, se strecoară
           — Colecţia „Cartea vremii“ —
                                         — deaceea l-a tradus. O constatăm  printre scheletul dramatic, ca ful­
                                         şi noi. E de ajuns să citeşti câteva  gerul  razelor  prin  masa  verde  a
       A  fost  o  vreme  când  Ibsen  eră
     în vogă. In italia, Eleonora Duse,   poesii din Lansă pământ, sau chiar  mării strânse într'o baie de stânci,
     neîntrecuta, cu piesele acestuia îşi   din nuveletele, poemele în proză,  ca fantasia lui Peer; zigzagurile de
     făuri renumele; Germania pe lângă   simplele notaţii ale volumului Din  gândire, de ironie, de rar feminism,
     laturea  germanică  ce  o  prezenta   paharul  cu  otravă,  ca  să  nu  te  în-  în vederea finalului „eu însumi“,—
     dramaturgul nordic, împrumută dela  doeşti  de  anumite  corespondenţe  toate converg înt’o impresie unitară,
     el argumente noi, pentru individua*   cu  acel  „martir  al  fantasiei*,  cu  spre acest al doilea Alonso Quijano,
     lismul, pe care credea că ea îl des­  Peer Gynt. Căci „în Peer Gynt a-  alias Don Quijote de la Mancha şi
     coperise; şi în Franţa suflase autrui   ceasta  e  problema:  cum  lucrează  brav luptător cu mori de vânt. A-
     boreal, dar încurând, dintre esote-   un  prisos  de  fantasie,  când  nu  se  borigenul Peer Gynt este strămutat
     rici,  fu  copleşit  de  Ruşi.  Astăz',   descarcă productiv, ca ia poeţi şi   nevătămat pe plaiurile noastre.
     apele fiordurilor s’au retras; au lă­  la artişti, ci îl înrîureşte pe om în   E suficient pentru toate acestea
     sat însă bogate sedimente, cari s’au   simţirile şi acţiunile sale curat o-  să se citească fragmentul din Peer
     amestecat întru formuarea psihozei   meneşti?“**)  Adiian  Maniu  e  un   Gyntul lui Adrian Maniu, unde îi
     post-belice. Ibsen, viu încă, asistase  poet, modern, dar poet prin exce­  povesteşte Aasei, mamei sale, fai­
     la desvelirea statuii sale,... dar, ca   lenţă. S’a apropiat de eroul popo­  moasa călărire pe cerb:
     îndeobşte, la b.ruinţa ideilor sale, nu. rului  care  necontenit  are  în  faţă   Dintr’odat’ creasta sfârşeşte,
       In  literatura  noastră  n’avem  o   Marea Aibă, ca de                   Dintre bolovani sbucnesc
     vârstă a influenţei ibseniane; el a   Unul care în versuri desmăţate povestea.  Prepeliţe sfârâind...
                                                                                    in copite răsucind,
     pătruns neconsecvent, la intervale.              Peer Gynt                  B erbul meu cu coarne late
     Urme a lăsat, cu toate acestea, şi   Un poet?    Primarul                      In prăpastie s’abate ...
     la noi, dacă ar vrea cineva cu orice   Scorneâ poveşti, cum spui.       (A ase se clatină agăţându se de un copac).
     preţ să le găsească. Cât putem cup­  După el tot ce e mândru şi frumos pe  Sus era zidul de stânqă,
     rinde  din  răbojul  traducerilor,  ne             [lume i s’a întâmplat lui,  Sub noi, hăul fără fund,
     suim până la Titu Maiorescu*), apoi  deci  ca  de  un  conlocuitor  al  Par-   Despicam o ceaţă adâncă
                                                                                Sparsem nori de pescăruşi,
     N.  Ciotori  care  a  trăit  în  Suedia,   nasului.  Aceeaş  îmbinare  de  real   Ca gândul picăm acuşi.
     M. Negru, Iosif şi Anghel — desi­   şi  de  supra-natural,  de  raţiune  şi   Iată 1 Din adânc răsare
     gur  din  nemţeşte  —  iar  mai  nou   de vulcan imaginativ se întâlneşte   O lucire albişoară
     familia profesor Dragomirescu, în   şi  în  poesiile  sale.  Apoi,  încă   Ca un piept de căprioară.
                                                                                Maică 1 — lacu-1 oglindea.
     editura „Casei Şcoalelor,“ destul de   un  punct  de asemănare:  motivele   Par’că lacul mi-1 creştea,
     mediocru.                           naţionale. Şi Peer Gynt are mono­      Chip cu chip să se lovească...
       Sunt traduceri prin cari se stră­  logul sau dialogul înfrumseţat de       Şi-l vedeam cum creşte, creşte...
     vede traducătorul, şi sunt traduceri   elemente din Edde şi din poveştile             Aase
     epocale. Nu epocala, ci foarte bună   Wikingilor; şi în tot ce a scris Ad­  Doamne, Peer, ci isprăveşte.
     —  cum  s’ar  spune:  „vrednică  de   rian  Maniu  se  întâmpină  mereu              Peer Gynt
     original“ — este cea mai proaspătă   mitologia păgână şi comoara de su­    Cerb cu cerb — cel din tărie
     tălmăcire din Ibsen: Peer Gynt, de   perstiţii a poporului nostru, frăge­  Şi cu cel din apă, iată
                                                                                Se lovesc — cu vijelie
     Adrian Maniu. Ea câştigă uşor sim­  zimea primitivităţii.                  Apa sare prăfuită,
     patia, deoarece e publicată, îngrijit,   O traducere dintr’o limbă scan­   Şi apoi înoată’ noată
     în Cartea Premii, a Fundaţiei „Prin­  dinavă este grea în proză, dar-mi-te   El nainte, eu’ napoi
     cipele  Carol,“  care  în  treacăt  fie   în versuri. Căci alt ritm, alt număr   Până la ţărmuri amândoi
                                                                                Atunci drumul casei — am luat.
     zis, progresează ca un melc. Această  de  silabe,  alte  nuanţe  are  fiecare
     „colecţie  enciclopedică“  ne-a  dat   cuvânt  pe  care  vrei  să-l  dărueşti   Fragmentul acesta, dealtcum pub­
     cărţi admirabile, dar puţine, şi cine   spre  înţelegere.  Adrian  Maniu  a   licat şi în Gândirea, demonstră fru­
     ştie  dacă  nu  se  va  împotmoli  pe   făcut cam ceeace a făcut Gh. Murnu  museţile traducerii aşa cum un bob
     drum... Şi n'am dori-o 1 Şi nouă,   cu Odisea, dupăce încercase celă-   de rouă răsfrânge, el singur, „ universul
     mai cu seamă, ne trebuie o encic­   lat epos*homeric în hexametri buni   cel himeric“. Iar dacă unii recensenţi
     lopedie aleasă, adecă un trepetnic   româneşti, — l-a românizat. Asta   i-au aflat pasagii banale — explica­
     spiritual: ceeace au celelalte popo­  reiese clar dint’o cetire atentă. Nu   bile prin faptul că închipuirea în clo­
     are mai bun, transpus într'o formă   avem originalul în limba norvegă   cot a lui Peer Gynt nu aştepta briza
     frumoasă, şi spuma creaţiilor noa­  să-i cântărim prosodia. In traduce­  răcoritoare ca să se toarne în linii
     stre. O selecţiune de aristocraţi ai   rea nemţească — incomparabil mal   impecabile, greceşti, ci se exterio-
     cugetării şi simţirii, aşadar.      facilă pe-alocurea e adoptată altă   rizâ momentan, eliberându-se de o
       Insă traducerea operelor străine   metrică,  desigur  a  originalului.   povară  —■  şi  dau  sfatul  ca  la  a
     e un lucru anevoios. Se cere să fi   Limba noastră, esenţial diversă, ar   două ediţie să fie îndreptate (afe­
     înarmat cu o comprehensivitate ne­  fi fost siluită dacă ar fi fost silită  rim 1), noi nu ne sfiim s’o clasăm
     obicinuită. Să ai cam aceeaş struc-                                     printre cele mai bune traduceri în
                                           **)  L.  Passarge,traducătorul  în  nemţeşte   româneşte,  printe  acele  cărţi  cari
       *)  Copilul  Eyolf,  în  Convorbiri  Literare,   al  Iul  Ibsen:  Peer  Gynt,  ed.  Reclam-Bibl.   pot să stea la căpătâiul plăpândei
     anul XXIX (1895).                   No. 2309-2310, Introducere.         culturi româneşti. Aurel Decei
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12