Page 7 - 1926-16
P. 7

18—IV. 1926                                  C  O  S  I N  Z  f i   A  N    A                    Pag. 167

      lase, cine aduce copiii mici......................
        Dşoarele  se  uitau  înspăimântate
      una la alta şi întrerupseră procedura.
        Aniţa  fu  trimisă  în  camera  ei,
      izolată  de  celealalte  eleve.  Dşoara
      Elenora Ş . . . rămase cu Aniţa.
        Aniţa  era  mirată,  adevărat  mi­
      rată.  Ce  a  comis  ea  oare  de  erau
      aşa de supărate pe ea?
        Când    în   dimineaţa   următoare
      Dşoara  Ş  .  .  .  .  îi  spuse,  că  părinţii
      ei  vor  să  vină,  atunci  —  Dşoara
      Ş  .  .  .  .    nu  pricepu  de  loc  —  nici
      măcar  umbra  unei  spaime,  ci  nu­
      mai  bucurie  se  reoglindi  pe  faţa
      Aniţei.
        „O  copilă  cu  totul  coruptă“  fu
      sentinţa Dşoarei.
        Dar  bucuria  Aniţei  se  potoli  în­
      cetul  cu  încetul  şi  făcu  loc  unei
      nelinişte  posomorâte,  era  frică  de
      ceva  necunoscut.  Era  efectul  vorbe­
      lor  de  jumătate  şi  al  aluziunilor
      misterioase din partea Dşoarelor.
        Superioarele  primiră  cordial  pe
      Domnul  şi  Doamna  B  .  .  .,  însă
      cu  acea  cruţare,  care  o  are  cineva
      faţă de oamenii nenorociţi.
        „Regretăm  nespus  de  mult,  Dom­
      nule,  că  trebue  să  Vă  rugăm,  să
      luaţi  fetiţa  din  pensionatul  nostru.
      Ne-am  dat  toată  silinţa  să  câştigăm
      confidenţa  micuţei  —  dar  sufletul
      ăsta  de  copil  e  obstinat  în  înclina-
      ţiunile lui deplorabile.“
        „Vă  rog“,  Dşoară,  încercă  tăticu
      a contrazice,
        „Domnule  !  Doamna  mea  !  —  reg­                       Dl Dr. IO AN L U  P A  Ş
      retăm  nespus  de  mult,  dar  —  nu-i   ministrul sănătăţii şi al ocrotirilor socia'e, ca elev In clasa a IV-a gimnazială, cu
      aşa  ?  —  un  copil,  care  întinde  mâna              mama sa Marina n. Popa-Comanici.
      după  proprietate  străină  ...  un  co­
      pil,  a  cărui  fantazie  râvneşte  după   ticului?  Aniţa  lăsă  braţele'njos  şi   să furi".
      chestiuni  —  cari,  cari  numai  pe   se   opri   palidă,   confuză   înaintea   Aniţa începu a plânge.
      adulţi  îi  poate  interesa  ...  Noi  am   judecătorilor ei.             „Nu......... nu i-am furat............. i-am
      luat  responsabilitatea  şi  pentru  copiii   „Spune,  tu  mi-ai  luat  banii...“  ?   luat  numai  deocamdată.  Dădaca  a
      altora — pentru inocenţa lor . . .“  întreabă Dşoara Ş . . .            zis  întotdeauna,  că  odată  voi  avea
         „Vai,  Dşoară,“  strigă  tinera  ma­  „Da.“                          mulţi,  foarte  mulţi  bani  —  atunci
      mă,  „Aniţa  este  un  suflet  vesel  de   „In ce chip ai făcut lucrul acesta ?“  i-aşi fi pus iar îndărăt".
      copil“.                               „Am  .  .  .  am  intrat  în  odaia  DVo­  „Pentru  ce  ţi-au  trebuit  banii,
         „Evident,  Doamnă,  ,  ,  ,  pe  terenul   astră şi i-am luat din portmoneu."  Aniţă?"
      pedagogiei   sunteţi   fără   experienţă   „Şi  pentru  ce  ai  făcut-o  asta  ?   „Pentru  spălătoreasă.  Ea  i-ar  fi
      —  ceiace  la  tinereţa  DVoastră"  —   Nu ştii, că asta se numeşte furt ?“  dat  corbului  negru  din  marginea
      aici  Dşoara  Ş  .  .  .  face  o  mică  re­  „Voiam, să dau banii spălăto-  oraşului  şi  el  ţi-ar  fi  adus  în  achimb
      verenţă  —  „este  cu  totul  natural.  resei.“                         un  copilaş  —  ştii,  aşa  un  copilaş
      Aniţa  are  nevoe  de  o  guvernantă   Aici  Dşoara  Ş  .  .  ,  nu  mai  în­  micuţ,  cum  a  fost  frăţiorul.  „Unul
      severă  şi  inteligentă.  Unei  persoane   trebă  —  prea  s’ar  fi  ruşinat  în  faţa   costă  trei  franci,  şi  eu  doresc  să
      foarte  experte  şi  cu  multă  grije  îi   unui „bărbat."              merg  .acasă,  mămică  —  aşa  de  mult
      va  reuşi  probabil,  să  amelioreze   „Vino  la  mine  Aniţo."  Mămica   doresc  mămică.  Iar  dacă  nu  ai  co­
      întrucâtva  dispoziţiunile  de  caracter   trase  copila  la  sine  şi  o  privi  a-   pilaş,  atunci  nu  te  poţi  uita  la  mine
      a sermanei copile.“                 dânc în ochi.                       — aşa a spus Tina."
         „Doresc,  să  văd  pe  Aniţa,  zise   „Mămică, scumpă mămică."         Peste  o  jumătate  de  ceas,  mă­
      mămica.                               De  sunetul  duios  al  vocei  o  sim­  mica  şi  tăticu  părăsiră  pensionatul
        Se  părea,  caşicănd  Aniţa  ar  fi   ţire  rea  se  topi  în  inima  mamei,   Dşoarelor  Ş  ..  .,  iar  „copila  coruptă“
      voit  să  alerge  înspre  părinţii  ei.   Aniţa  se  urcă  în  poala  ei  şi-i  îm-   o luară cu dânşii.
      Cel   puţin   întinse   braţele   astfel.   brăţoşă gâtul.                           R  O  D  A    R  O  D  A
      Fost-a  privirea  Dşoarei?  Ori  vâna   Nu  vrei  să-mi  spui,  de  ce  ai  fă­      Traducere autorizată
      de  furie  încordată  pe  fruntea  tă­  cut  lucrul  ăsta?  „E  aşa  de  urât,    de Agata Ardelean Col. Jiistet.
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12