Page 8 - 1926-16

Pag. 168 ------------------------------------------ -- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - ----------------------------- 18—IV 1926.

D Ă R I D E S E A M Ă mite aspect al naturii, pentru a co­
respunde unei anumite stări sufle­
I N G R Ă D I N A L U I N A Ş M U Ş A T teşti ; nu este atât de dificilă. E
mult mai grea încercarea de-a spi­
ritualiza această natură, de-a o uma­
de ALEX. LASCAROV- MOLDOVANU
niza şi în acest domeniu dl Las­
Cunoscătorii de vin cu brevet împrejurimile şi satul lui naş Muşat, carov-Moldovanu nu trece dincolo
sau fără brevet, au un tic special cât în sufletul scriitorului. Prin de o retuşată fotografiere. Ritmul di­
de-a aprecia vinul; îl gustă cu in­ această bunătate tot aşa uşor devine namic al acţiunii, este sesizat însă,
termitenţe, se uită fix sau dau ochii patriarhală o mahala cu străzi des­ cu o vioiciune extraordinară. Re­
peste cap, pe urmă îşi lansează fundate şi cu oameni dospiţi în rele, producem un pasagiu pentru a în­
opinia. Ceeace credem, este o ima­ ca şi satul romantic al lui naş vedera această calitate a autorului
gine în deajuns de sugestivă pentru Muşat. Cele mai mari păcate şi ne­ şi care se remarcă şi prin pitorescul
a pune în lumină atidudinea cu­ norociri odată trecute şi privite prin lui: „Şi n'aş putea spune cum s'a
noscătorului de literatură (cu brevet retrospectivul fatalităţii au ceva din fost făcut atunci, dâ, m’am trezit şi
sau fără) care riscă după o preala­ blândeţea resemnată a acestei filo­ eu chiuind şi stihuind nişte strigă­
bilă gustare o apreciere asupra mă­ sofii. Astfel povestirile dlui Lascarov- turi aşa de capul meu, de stătură
nunchiului de povestiri al dlui Alex. Moldovanu au mult omenesc con­ toţi întru mirarea mea — şi iar
Lascarov Moldovanu. Nu cădem în centrat, mai ales în ciclul din în­ naş Muşat umblă după mine, ca
greşala de-a considera un rod al tâmplările hazlii ale notarului Hanu. un doctor, cu mare grijă şi-mi turnă
indelethicirei literare, drept un ele­ Scriitorul se consideră un refugiat vin în ulcică de lut, care — zicea
ment subordonat gastronomiei, deşi al mediului orăşănesc. Subiectul el — „numâ ea ţine vinul race,
sunt mulţi cari îndrăznesc să susţină, este destul de obişnuit. Este epoca măi frăţioare !..*." Văzând eu astfel,
că un vin' bun este artă fluidă. Lă­ simptomatică a eliminării toxicului ce mă gândesc ? las' că ţi-o fac eu,
săm în drum gluma şi păstrăm doar acumulat într'o viaţa intensă de Naş Muşate-ee!.. şi păzesc, aşâ o
imaginea. Vinul dlui Alex.Lascarov- chin şi frământare, cu etape cari clipă bună şi numai ce haiti I... înş-
Moldovanu a fost găsit dulceag, s'a înregistrează o treptata uşurare. In facă-1 pe naş Muşat la joc zicându-i.
insinuat, că în clipa fericită când a definitiv o viaţă trăită exclusiv la sat — „E he-he!., mite râzi mneata
fost stors din teasc a amestecat şi sau la oraş, are aceeaş obsesie a de mine naş Muşate, da’ ia întră
câţiva stropi de lacrimi şi de aici tâmpeniei şi necesită acelaş gest la roate oleacă!.."
gustul lăcrimos pe care îl are. I s’a energic şi eliberator, care descheie „Când văzură o astfel de treaba
zis şi vin sămănătorist în opoziţie cu brusc cămaşa la piept. Dar calmul flăcăii şi fetele rostogoliră munte de
şampania modernistă. Adevărul e că rural al naturii este un ocrotitor chiuială şi de strigări asupra văii,
vinul semănătorist este astăzi tot al cotemplaţiei poetice şi scriitorul cerând cu aspră poruncă să joace
mai rar şi cel din butii vechii cu cu pântecul la soare poate brodi bătrânul."
cât trec anii devine mai puţin gustat. lucruri frumoase pe tema confun­ Dl Lascarov-Moldovanu a încercat
Dacă Dl Alex. Lascarov-Moldovanu dării, cu lutul, cu huma. Dl Lascarov- după cum se vede să păstreze sa­
este o şerpuire de viţă a cărui vârf Moldovanu are o duioşie şi o moli­ voarea graiului poporan. In locuri
se intinde până în prezent, atunci ciune de condei moldovenească cu ca acesta reprodus, a reuşit, deşi în
acest vârf de viţă este cel mult o care zugrăveşte senin întâmplările celalalte pagini găsim multe umplu­
altoitură, care are altă conformaţie şi natura. Dar alegerea unui anu- turi şi chiar neologisme nu din cele
şi dă alţi struguri şi alt vin. mai fericite.
Cadrul în care îşi aşează povesti­ B A L A D A CODRULUI B Ă T R Â N Cartea dlui Alex. Lascarov-Mol­
rile este hotărîtor, pentrucă scriito­
. . . D e mult era un codru — aici. dovanu are şi altă semnificaţie pe
rul însuşi creiază covârşit de acest ca­ Gorunii frământau sub soare care o găsim confirmată într'o pre­
dru. Astfel „Grădina lui naş Muşat“ $i chiotele de voinici, — zentare a revistei „Lamura". Ea este
transfigurată de anotimpul verii, este Creşteau în nopţi tulburătoare... destinată cărturarilor dela sate,
un titlu reprezentativ. Iată însă, în
Călări pe şoimii iuţi ca vântul pentru cari galopul literaturii de
vară este un hoit care viermuieşte, Sburau în lupta grea, haiduci, — astăzi este din ce în ce mai înace-
sunt trupuri asudate şi este o $i fumul se ’nălţa ’n răscruci, sibil. Deşi această lăture are o impor­
tânără fată care subt boltă de frun­ Sub ropote vuia pământul... tanţă secundară pentru recenzentul
ziş, strânge atât de idilic mâna flă­
La hanul care ’ntr’un desiş literar, am ţinut s’o relevăm pentru
căului iubit, amândoi integrându-se Dormea sub mângâierea vieţii, — concepţia ei etică a cărei valoare
armonic în decorlil maturei. Dl Las­ Haiducii lunecau furiş am găsit-o şi în structura intimă a
carov-Moldovanu a ales ultimul Robiţi de farmecul han gi ţ i i . . . povestirilor.
aspect. Bunătatea nu este atât în Const. Goran M. Gh. Carpen.