Page 3 - 1926-25
P. 3

20—VI 1926 -----------------------------  - - - - - - - - - -   C  O  S I N  Z  E  A  N  A      Pag. 239

          Dar  supuse  tuturor  ispitelor  ră­
        mân cele cari n’au norocul să ajungă   î  n     t   â      i    a          i    u     b      i    r    e
        nici  in  cămin,  nici  la  vfo  familie
        cunoscută.  Fără  nici  o  îndrumare                                 de
        ori  pază,  cu  toate  ademenirile  subt
        ochi,  câţi  părinţi  îşi  dau  seama  la                H  o r i a   P e t r a - P e t r e s c u
        ce  primejdii  supun  pe  fetele  lor?
        Sau  cu  ce  linişte  sufletească  vor   Se  întâlneau  în  fiecare  Joi  şi  ţi­  cor.
       privi  la  fetele  lor,  dactilografe  ori   neau  „Joi  literare“.  Tineri,  veseli,   —  „...Dar  o  condiţie“,  tăie  con-
       funcţionare,  părinţii  când  abea   sănătoşi,  fiecare  pregătit  din  de­  glăsuirea unul, mai timid.
        le  vor  mai  recunoaşte,  fardate  şi
        tunse  băeţeşte,  îmbrăcate  cu  un  lux   cursul săptămânei cu câte un grăunte   —  „Care?“
        pe  cari  bietele  lor  salarii  nu  au  de   bun pentru guşuliţă, pe care-1 oferea   —  „Să  domnească  semi-întune-
        unde să-l acopere?                  apoi  cu  mărinimie,  cu  dărnicie  de  recul  în  odaie.  Să  acoperim  lampa,
                        *                   inimă,  pe  altarul  comun.  Petreceau  ca  să  fie  dispoziţia  sufletească  mai
          înainte  de  unire  aproape  n'am   de  minune,  până  când  se  crăpa  de  prielnică.  Şi-alta:  Linişte,  linişte
        avut  fete la universitate.  Şi celelalte  ziuă,  câte  odată  povestind,  fumând,  completă“.
        neamuri locuitoare împreună cu noi,   jucând  şah,  loton,  chiar  cărţi  din   Camarazii râseră:
        aveau puţine.
          Dar  ori  când  şi  intre  ori  ce  îm­  când  în  când,  uitându-seşi  în  câte   —  „Poţi să o ai oricând*.
        prejurări studenta se putea cunoaşte   un  fund  de  pahar,  par’că  s’ar  fi re­  —  „Şi  încă  una“,  se  auzi  altul,
        dintre  alte  fete  prin  modestia  ei,  fugiat  pe  insuia  fermecată,  unde  acesta om de spirit.
        prin purtarea ei ireproşabilă.      durerea  este  necunoscută,  pe  insula   —  „Da.,.“
          Intre  studenţi  era  un  dement  de   Cithera,  cea  nemurită  pe  pânză  de   —  „Soir^eurile  noastre  de  Md-
        purificare.  O  stimau  cu  toţii,  şi  ne­
        vinovăţia  ei  era  mijlocul  cel  mai   zugravul francez.              dan,  seria  primelor  iubiri,  să  o  în­
        potrivit  a  deştepta  şi  în  studenţi   Intr’o  Joi  zise  unul:  „Fraţilor,  mă  ceapă  cineva  cu  o  introducere.  O
        gânduri  curate,  de  adevărată  cin­  plictisesc“.                     introducere,  care  să  fie  cu  consim­
        stire a femeii.                       —  „Se  poate?“,  întrebară  toţi   ţământul  vostru,  dragi  prietini,  o
          Azi?                              în cor.                            prevestire...“
          Cine mai poate deosebi, după vorbă,
        după  port,  pe  atâtea  studente  de   —  „Da,  m’a  cuprins  plictiseala.   —  „Prevestire? A ce?“
        alte  fete?  Unde  e,  în  multe  cazuri,   Nu ştiţi o medicină împotriva ei?“  —   „Prevestire  a  celor  ce  vor
        modestia tinereţii femenine, sfiiciunea   —  „Ba  da.  Ba  da,“  răspunseră   urma“.
        legată de păstrarea sănătăţii morale?  zece glasuri.                      —  „O  invocare  a  muzelor  şi  o
          Ca  dovadă  supremă  a  situaţiei   —  „Bine. Spuneţi-mi ce-i de fă­  prorocie  dodonică?“,  întrebă  cel
        unor  studente  de  azi:  unde  e  res­
        pectul  cu  care  le  încunjoară  tinerii   cut“.                       mai sfătos.
        studenţi?  Mulţi  dintre  ei  sunt  mai   —  „Nimic  mai  uşor.  Dăm  viaţă   —  „Ce-1 mai lăsaţi să vă explice
        mult  înfricaţi  de  cât  încântaţi  de  nouă Joilor noastre literare*.  atâta?“,  str'gă  gazda  casei.  „Ai  ve­
        tinereţa femenină din jurul lor.      —  „Cu ce?*                       nit  cu  ideia,  porneşte-o  deci!  Să  te
          „A petrece!“                        —  „Luându-ne  fiecare  o  însăr­  vedem!  Ne  aflăm  în  Florenţa  cea
          Iată o lozincă bună pentru îmbo­
        găţiţi  de  război  cari  nu-s  vrednici   cinare“,  zise  cel  mai  îndrăsneţ  de­  pustiită  de  ciumă.  Mor  locuitorii  cu
        decât  să-şi  cheltuiască  averea  şi   cât toţi.                       miile.—  străzile  sunt  pline  cu  con­
        energia  vieţii,  pentru  a  nu  rămânea   —  „...Termină-ţi gândul“, zise cel   ducte  funebre.  Fiecare  îşi  poves­
        nici urmă de ei.                    plictisit.                          teşte  prima  iubire“.  Gazda  casei
          Dar  tinerimea  poate  îmbrăţişa    —  „Povesteşte fiecare, pe rând, în­  făcu  întunerec  pe  jumătate  în  odaie.
        acest ideal?
          Şi  mai  ales  tinerele  noastre  fete,   tâia  sa  iubire.  Dar  sincer  şi  neafec­  Fiecare  se  aşezase  undeva,  pe  câte
        cari  năvălesc  în  oraşele  mari,  pot   tat. Aşa, cum a simţit*o“.    un  scaun,  în  fotoliuri,  pe  divan,  pe
        să  se  închine  acestei  lozinci  a  vre-   Urmă  o  tăcere  generală.  Fiecare  taburele  turceşti,  pe  covorul  persian
        milor  isterice  de  acum?  Ce-şi  pre­  se  gândea.  Propunerea  nu  era  de   din mijlocul odăii.
        gătesc  lor,  şi  ce  pregătesc  neamu­  dispreţuit.                      —  „începe!“  zise  unul  şi  fre-
        lui întreg?
          Pierdută  odată  sănătatea  morală,   —  „E vorba cum povesteşti“, în­  donă  câteva  tacte  din  aria  din  „Po­
        tinereţa  nu  mai  valorează  nimic.   trerupse unul tăcerea.           veştile  lui  Hoffman:“  „întâia  se
        Nu  mai  fructifică  nimic,  nici  pentru   —  „Şi ce povesteşti“, altul.  chema  Olympia!“  A  mea  nu  se
        individ, nici pentru societate.       —  „In  ce  culori,  cu  ce  tempera­  chema  Olympia,  fraţilor.  Era  şi  ea
          Florile veştede nu mai au preţ.
                                            ment“,  zise  unul,  plia  de  vervă  în   streină,  dar  nu  era  O'ympia  —  era
          Problema,  cum  am  spus,  e  dintre   glas.                          Rose, o franţuzoaică“.
        cele  mai  gingaşe.  Dar  ea  trebue
        serios cercetată de educatori, de pă­  —  „Cu ce inimă“.                  —  „E  bine  că  aţi  făcut  întuneric
        rinţi, ca şi de tinerime.             —  „Prinde  ideia?“,  întrebă  pro­  în  odaie,  căci  altfel  n’aş  putea  să
                                            punătorul.                          povestesc.  E  ca  o  spovedanie.  Ua
                                              —  ^Prinde“, răspunseră toţi în   băiat de doisprezece ani crede că
   1   2   3   4   5   6   7   8