Page 4 - 1926-25
P. 4

Pag. 240                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         20-VI. 1920


            a  săvârşit  un  păcat  de  moarte  şi                    SONET
            se  uită  în  ochii  confesorului  său  ca
            un  osândit  Ia  ocnă,  iar  confesorul       In visul cel mai drag al vieţii mele
            surâde,  îi  pune  mâna  pe  moalele          Mi ai apărut senină şi curată,
            capului, îl pricepe prea bine în „sbu-        „Cum numa'n vis un înger se arată“,
            ciumul"  lui  sufletesc,  şi-i  dă  des-      Când lunecă, purtând făclii la stele.
            legarea „păcatului“.
              „O să aveţi o desiluzie — vă pre­           Treceai, — duioasă lună prin perdele;
            vin.  Tema  e:  prima  „iubire“.  Iu­         O floare strălucindă şi bogată,
            bire?  A  fost  aceasta  iubire?  Dar  o      De raze reci şi albe ’mpresurată;
            să  ascultaţi  şi  o  să  vă  daţi  părerea.   O rouă în potir de albăstrele.
            Eu  dacă  mă  gândesc  la  viaţa  mea
            trecută,  dacă-mi  întreb  inima:  Când       Orbit de luminosul ochilor tăi cer,
            ai  bătut  în  apropierea  unei  fiinţe,      Supus pe veci superbei renunţări,
            afară de părinţi, cu mai multă tărie?,        îmi împăcăm iubirea mea învinsă:
            îmi răspunde inima:
                                                          Cum lin treceai de duioşie ninsă
              Rose... Rose Mouton.
                                                          Mă cufundam, o, sacru, dureros mister
              „Acum,  Rose,  Roşa,  e  un  nume
            prozaic în zilele  noastre. Roza. Cu­         Murind, ca rândunelele pe mări.
            tare  jidovcuţă  grasă  e  Roza.  Vinde                                               Aurel Decei
            salam  şi  alte  mezeluri  în  colţul
            străzii.  Roza  sună  urechilor  mele
            de  astăzi  ca  numele  unei  roze  cu  ispititori,  în  cari  dacă  priveam  mă   uşor  cu  putinţă  că  a  contribuit  şi
            petalele  căzute,  sau  —  în  cel  mai   cufundam  ca  într’un  vârtej  fără  de  constituţia  mea  gingaşe  la  starea
            bun  caz  —  o  roză  desvoltată,  gata  fund,  păr  negru,  buclat,  care-i  că­  mea suflejţească — dar părerea mea
            să se scuture.                      dea  pe  spate  —  dar  ce  descriu  eu   era  pe  atunci  că  o  dragoste  numai
               Ce  era  pe*atunci  Rose  pentru   aici?!  e  atât  de  banală  descrierea  nefericită  poate  să  fie.  Mă  lăsasem
            mine?!  Şi  Mouton  !  Mouton!  Oaie,   mea,  încât  mi-e  ruşine  că  am  în­  dus  de  valurile  de  durere  ale  poe­
            pe româneşte. Roza, oiţă!           cercat  să  descriu  înfăţişarea  întâiei   ziei Iui Eminescu:
               „O,  dar  aş  fi  vrut  să  vă  văd  în   fiinţe  femeieşti,  la  care  am  ţinut
                                                                                      „Te duci şi ani de suferinţă,
            apropierea  ei,  atunci!  Să  o  fi  văzut   după  mama.  Inchipuiţi-vă  ce  este   N'au  să  te  vadă  ochii-mi  trişti,
            cu  ochii  mei  de  copilandru  de  doi­  mai  frumos,  mai  plăcut  unui  ochiu   înamoraţi de-a ta fiinţă,
            sprezece  ani.  După  ce  aţi  cetit,  ca  şi  suflet  omenesc  şi  veţi  da  de  im­  De cum zimbeşti, de cum te mişti"...
            mine  pe  „Paul  şi  Virginia“  şi  „Ata-  presiile mele de pe atunci.
            la“ de Chateaubriand“.                 „Eram  un  copii  slăbuţ,  bolnăvi­  fredonam eu, sau:
               „Aşa  îmi  închipuiam  eu  pe  Vir­  cios  şi  vecinie  dus  pe  gânduri.  Nu
                                                                                      „Să-ţi cer un semn iubito,
            ginia — oricât m’ar fi contrazis rea­  mă  jucam  ca  alţi  copii,  în  minge,   Spre-a nu te mai uita?
             litatea.                           în  trântă,  nu  alergam  la  tennis,  nici   Te-aş cere doar pe tine,
               „Trecând  pe  lângă  Rose  Mouton,   la  crcquet,  ci  mă  plimbam  cu  oa­  Dar nu mai eşti a ta“...
             pe  care  o  văzusem  pentru  întâia  menii  mari,  auzindu-le  vorba  cu­
                                                                                      „îmi  aduceam  surâsul  trist,  emi­
             oară  pe  o  promenadă  a  băilor  dela   minte  şi  apăsată,  sau  mă  pierdeam
            Tuşnad,  am  tresărit  ca  prins  de   cu  câte-o  carte  prin  pădurile  de   nescian,  în  colţul  gurii  şi  credeam
             un  curent  electric,  de  mulţi  volţi  —   brad,  pline  de  miros  de  răşină  din   — eu,  copilul de 12 ani  — că vâr­
             nu  mă  pricep  la  electricitate,  spu-  pricina  soarelui  binecuvântat,  care   tejul  sănătos  al  unei  iubiri  adevă­
             neţi-mi  câţi  volţi  voiţi  —  şi  am  zis   cădea  din  greu  peste  brazii  drepţi   rate numai trist poate să fie.
             în mine: „asta e Virginia 1“        ca lumânarea.                         „Şi’n preajma ei cum mi se spul­
               „Virginia  mea  era  mai  în  vârstă   „Rose  a  fost  întâia  fiinţă,  care   berau  toate  principiile!  Cum  dis­
             decât  mine  cu  cel  puţin  6—7  ani.  m’a  silit  să  ridic  ochii  de  pe  carte   părea  tristeţea  din  mine,  cum  eram
                                                                                    altul, cu desăvârşire altul!
             O  fată  sănătoasă,  rumenă,  sglobie.  şi să privesc la ea.
             vioaie,  ca  un  argint  viu.  Venise  cu   „Phrine,  arătându-se  senatului,   „Juca  tennis  Rose  Mouton  !  Cu
             mama  ei,  o  văduvă  naturalizată  în   n’a  avut  mai  mare  efect,  decât  Ta   alţii, fireşte.
             Brăila,  la  băi  şi-şi  petrecea.  Ma-  avut  Rcse  în  faţa  ochilor  mei   „Eu  eram  prea  mic,  şi  nici  nu
             mă-sa îi dase sfatul: fata mea, acum   curaţi.                         căutasem  să  mă  apropiu  de  ea,  să-i
             e  timpul  să  fii  veselă  —  fii  ve­  „Ceteam  poezii,  mai  cu  seamă   vorbesc.  Nu  râdeţi  prietini,  nu  râ-
             selă deci!                          acelea  ale  lui  Eminescu,  şi-mi  fre­  deţi.  Cu  Rose  Mouton  n’am  vorbit
               Un  diavol  de  fatăl  Ochii  negri,  măta  sufletul  de  jalea  din  ele.  E  nici chiar o singură dată, oricât
   1   2   3   4   5   6   7   8   9