Page 13 - 1905-03

Nrul 3, 1905 LUCEAFĂRUL 69

Urcară cu toţii în trăsura care îi aştepta. mamă-sa s’o dea pe un an doi la şcolile
Călătoria pe acest vehiclu puţin comod mări «Asociaţiunii», căci pînă acum a crescut-o în
indispjziţia dşoarei Geni. Era năcăjită pe sine «.loster». Acum, probabil, se va mărită. Doc­
însăşi că venise fără să se informeze mai întîi torul nu vine de flori de măr.
dacă prietina ei o poate primi. Din vreme în Şi cum îşi povesteau viaţa petrecută de cînd
vreme se uita la Doctorul Radu, care nu-şî nu se văzuseră, Geni nici nu luă sama că
lua ochii dela ea, decît cind vorbia cu Elena. ploaia care odinioară contenise, porni din nou
Geni ghicise îndată că de dragul Elenei venise s lind-o să intre în casă. Încă un sărut arun­
Doctorul la Corbu. Făcură calea pînă ’n sat cat din vîrful degetelor şi prietenele se des­
în tăcere. părţiră.
Şi ce mai sat! Case mici, copaci răsfiraţi; Do.torul care toată vremea o privise din de­
grădinile părăsite, şi peste tot întinsul o mono­ părtare se apropie. Abia mai putea fi fără
tonie nespusă de un ton trist, posomorit. Numai dinsa. In casă, în vreme ce doamna Marcovici
în apropierea bisericii se înălţau cîteva case mai şi Elena erau ocupate în bucătărie, Geni începu
măricele, încolo aproape numai colibe. să-i povestească Doctorului despre viaţa ei dela
— Unde şede Mărioara ? Nu trecem pe lîngă universitate.
casa ei ? — Aceste eraîi cele dintîi vorbe ce — Au fost ani frumoşi. Zile întregi studiam
le adresă Geni d-şoarei Marcovicî. Nu-I era în biblioteca statului. Cu doi col gi, adevărate
simpatică. Ea căuta în fiecare fiinţă spirit, ge­ molii de cărţi, răsfoiam foliantele vechi de prin
ne.litate, şi Elena era numai mediocră, iar per­ veacurile trecute. Unul dintre ei s’a dus la
plexitatea o făcea şi mai neisteaţă. Paris. M’aşi fi dus şi eu cu tot sufletul, dar
— E vecină cu noi. nu se putea ... Nu, nu trebue să crezi că din
Sosiră. Stăpîna casei, soţia notarului Marco- cauza colegului; înzădar zimbeştî. Inima mea
vici. făcu impresie mai bună decit fata ei. n’a bătut încă pentru nici un bărbat.
Avea o ţinută surprinzător de bună. Trebue să — Şi nu te-ai ocupat nici odată cu idea
fi fost foarte f umoasă odinioară. In casă era cum ar trebui să fie bărbatul pe care ţi l-ai
cald. Odăile scunde, mobil rul simplu. Ici-colea alege de soţ?
lucruri de mină. — Cum ar trebui să fie? înainte de toate
* om genial, să le ştie toate, să fie desăvîrşit
întru toate. Fiecare zi se pot descoperi în el
Pină să se ’ntoarcă doctorul, care plecase nu­ noi bogăţii... Prietinele mele îşi găsiaîi idea­
mai decît la Mărioară să-i vază cop Iul, Geni se lurile între colegii lor, între profesori sau ofi­
puse la voibe cu doamna Marcovici. Se mai ţeri. Eu eram altminteri. Eu mi-1 căutam în
încălzise ; căsnicia din jurul ei o mai împăcase alte cercuri, între savanţi, între artişti, — în­
şi, apoi, ducea nădejde că boala copilului n’o zădar pină astăzi, şi poate pentru totdeauna.
va împiedeca să-şi vază prietina. Doctorul se aprindea din ce în ce mai mult.
Doctorul se reîntoarse. Prietenele nu se pu­
teaţi vedea decît prin fereastră, de oarece copi­ — Poate te vei mulţumi şi d-ta cu mai pu­
lul suferea de pojar. ţină minte şi mai multă inimă.
Dela casa notarului pînă la casa preotului Pină acum vorbise mai în glumă, acum de­
doi paşi. veni deodată serioasă.
Mărioara o aştepta la fereastră, cu ochii — Eu? Nici-odată! Eu nu mă voi mărita.
plînşi ţînînd un băieţel frumos în braţe. La- Voiu să mă dedic cu desâvirşire carierei de
vederea pretinel sale, Mărioara lăsă băiatul şi-şi profesoară. Am planuri mari. Mă frămînt cum
lipi buzele de geam, cum făcu, din afară, şi s’ar putea modifica educaţia fetelor noastre
Geni. cari nu studiază la gimnaz, ci numai la şco­
— Puiule, — îi zise Mărioara, — cit îmi lile superioare de fete. Să înveţe mai pu­
pare de rău, că înt mplarea asta neplăcută ne ţine lucruri de prisos, în schimb însă mai cu
împiedecă să ne vedem mai de-aproape. temeiu alte lucruri de mai mare folos practic.
Geni era emoţionată. Şi-i espuse apoi un şir întreg de reforme,
— Eu sînt neîmpăcată. Am venit să fiu me­ îneît doctorul râmase uimit.
reu la tine, 'să vorbim multe, multe ... să-ţi Ca în zbor le trecu vremea pînă la masă.
văz familia şi fericirea şi să mă bucur împre­ Era de faţă şi lonescu, bărbatul Mărioarei,
ună cu tine. Las’, voi veni la primăvară cind om simpatic şi deştept. Aspira la postul de
nu bântuie bolile, cînd nu-i nici imală (noroiu). protopop în Văleni şi avea şanze mari, deşi
Mărioara zîmbi. avea de contracandidat un profesor de teo­
— Ai şi învăţat bănăţeneşte? logie, dar cu puţine simpatii. Notarul Mar­
— Dela Elenuţa voastră. covici era om mai în vrîstă şi vorbia puţin,
— E fată bună, biata. De mult tot stau de pînă nu-i dezlega vinul limba.