Page 14 - 1905-03

70 LUCEAFĂRUL Nrul 3, 1905
în cursul mesei doamna MarcovicI o rugă să cu paşi dornici grăbia către casa sa unde îl
stea pînă mine, să vază poporul în zi de săr­ aştepta cu vorbe dragi — Geni.
bătoare. Geni, spre bucuria doctorului, primi De Elenuţa abia îşi mal aducea aminte, sau
invitarea. de-şî aducea aminte îî părea o umbră, un nor
*
ce întuneca soarele strălucitor ...
După masă, la dorinţa doamnei MarcovicI, Notarul sforăia de mult într’o atmosferă sa-
Geni se puse la pian şi cîntă cîteva din vră­ ţiată de alcohol...
jitoarele noastre doine româneşti. Parte le ştia Doamna MarcovicI şi Elenuţa povesteau încet
de pe vremea când făcuse parte din corul lui de noul oaspe.
Dima, parte le învăţase din «Muza română», — Şi ce mîndră e, mamă, ce frumos vor­
între pauze le povestia, cu vioiciunea el dră­ beşte! — şopti Elenuţa şi-şi ascunse faţa între
gălaşă, de petrecerile din Viena, de conserva- perinl să nu-î vază mama faţa udată de la-
loristele române Ade!ina-«Tantchen», Aglaia, crămi...
Lili, Aurica, de garda lor de cavaleri: Nichi Mama iubitoare observase însă schimbarea
cel pururea bine dispus Tăvi cel fercheş, Ale­ Do torului, observase şi gelozia fetei sale şi
xandru cel sarcastic şi alţii mulţi. .. adurmi cu un regret adine, că nu-şl dase şi
După cină, cînd toţi se ea fata de mică Ia şcoală
retrăseseră, Geni eşi în prid­ românească, să înveţe acolo
vor. Pierdută în privirea ce­ şi ea limba românească, atit
rului înstelat, uită pe un mo­ de frumoasă, atit de dulce
ment unde se află. Dar hă- şi melodioasă, cum o vorbia
măilul cînilor, necontenit şi Geni.
neobosit, mirosul grajdurilor *
apropiate, întunerecul în care A doua zi soare cald şi
era scăldat întreg satul, o de­ luminos. Uliţele drepte, ţăr-
şteptară în curînd şi-o făcură murite de frăgari în floare,
săi sestnngă inima de un sen­ nu mal păreau aşa mono-
timent de frică necunoscut...
toane şi posomorite ca ieri.
Nu, niciodată n’ar putea Toată familia notarului
să se hotărască să-şi pe­ merse la biserică. Geni avu
treacă viaţa într’un astfel de aici prilej să vază mal de-
mediu. Bărbaţii păreau că aproape portul local. Băr­
n’au altă vocaţiune decît să-şî baţii cu sumanele lor albe,
vază de rotunzirea burţii, cămeşile simple brodate nu­
femeile de a spori familia. mai în alb, cu părul scurt
Nici un interes mai înalt, la tineri, lung şi pieptănat
nici o legătură între inteli­ cu îngrijire la bătrînl, — îî
genţă şi ţărani. O ungu­ făcură cea mai bună im­
roaică din satul vecini, pă­ presie. Femeile însă, cu feţe
rintele o spusese la masă, ca de păpuşe, cu rochii largi
umbla din sat în sat de de crinolină rustică, cu mi-
aduna, pe bani puţini, cu­ necele brodate în aur după
săturile ţărancelor româneşti şi le vindea Ia modele străine, împăunate cu panglici în toate
oraş cu bani grei. Şi între Români? Nimic. culorile, o indignară adînc, şi-o durere amară
— Geni simţia că n’are să se mărite, că n’are îi cuprinse sufletul românesc, văzînd cum
să găsiască idealul ce-1 visa. De ce nu era femeia română, în loc să ţînă cu sfinţenie la
ea bărbat ? 1 Unui bărbat îl sînt deschise strămoşescul port de o fiumseţă fără pâreche,
toate căile, îi este dată puţinţa să munciască în loc să-şi împodobească hainele cu ţesături
ori unde, pe orice teren... şi ea era o femeie şi cusături româneşti, împrumută obiceiurile
slabă ... Dar nu, ea nu va avea soartea celora- şvăboaicelor, pun pe faţa lor sănătoasă sulem-
lalte femei. Ea are planuri mari, are minte, are neală de un deget.
judecată, are dorul propăşirii neamului româ­ La «joc», care se ţînea în uliţa de lîngă bi­
nesc şi va munci, va lupta ... serică, nu se putea stăpini să nu facă cîteva
observaţii.
«Apoi şie să faşl, — îi răspunse una mal
Alăturea visa Doctorul, lîngă fereastra des­ guralivă, — nl-e plaşie şi noauăşie-I mal nou,
chisă, un vis mîndru, a cărei regină era Geni. că şi Voi, orăşienele, Vă ţîniţl dă modie şi
Se vedea cu ani înainte; venea dela bolnavi şi iacă noi încă vriem şi fim frumoase.