Page 6 - 1906-03

54 LUCEAFÂRUL Nrul 3, 1906.
statelor româneşti, ţăranii, erau din ce în ce mai raze pe deasupra Carpaţilor spre miazăzi, spre
mult prefăcuţi în biete dobitoace de povară, pe răsărit şi spre apus.
care le ţii zi şi noapte în jug, fără hrană şi Focul mistuitor al setei de ştiinţă începu a
fără odihnă, căci eşti grăbit să strîngî cît mai arde atunci pretutindeni şi chiar fiii boerilor,
mult şi să pleci cît mai repede. Iar boeriî no­ cari ceruseră incorporarea Principatelor-Române
ştri imitau pilda, ce li se dădea de administra­ în pravoslavnicul imperiu inuscălesc , se mo­
1
torii greci ai veniturilor domneşti — precum mai lipsiră de frigurile cuiturei şi cete-cete de Ro­
tîrziu în Moldova, pilda dată de lipiturile se­ mâni plecară spre soarele şi centrul ştiinţelor
mite, — şi şi ei la rîndul lor strîngeau avuţii şi artelor omeneşti, spre Paris. Şi dacă mai pe
cît mai ahtiat şi mai crud şi mai grabnic. urmă din această dragoste şi admiraţie a po­
Şi pe cînd în Apus, de mult începuse a se porului francez decurse şi molima franţuzo-
lucra la luminarea maselor poporului şi la dez­ manieî, de care pînă în clipa de faţă nu sîntem
robirea lui din lanţurile economice ce-l apăsau încă vindecaţi, nu-î mai puţin adevărat că de­
din întunecatul ev mediu, la noi era noapte. stinele României Contimporane, aşa cum a fost
Căci precum, pline de înţeles, povestesc bas­ redeşteptată şi pornită spre o nouă viaţă, în
mele noastre, par’că un duh rău de astădată, Paris, şi de foştii studenţi români de-acolo au
nu un Făt-frumos, legaseră atit pe Murgilă, cît fost puse la cale.
şi pe miază-noapte şi Zorilă, şi lumina izbăvi­ Credincioşi însă slăbiciunii lor ereditare, boeriî
toare şi dătătoare de viaţă nu putea veni. Şi noştri, care atîta amar de vreme vorbiseră şi scri­
duhul cel rău era reacţionarismul clasei noastre seseră greceşte, socotiră acum şi mai elegant să
conducătoare, care se simţia nu se poate mai vorbiască şi să scrie franţuzeşte. Dar acei în care
bine în întunericul orb al ignoranţei şi lenei şi cultura apusană pătrunsese mai adînc şi nu se
care nici nu voia să dea în mina celor robiţi oprise la codul manierelor elegante parisiene,
arma teribilă a cultureî şi a libertăţii. Şi astfel, aceia chiar dacă scriseră întîî în franţuzeşte
pe cînd cel mai luminat popor de pe lume, cel „Cîntarea R< maniei,“ aceia o scriseră apoi şi în
francez, începea lupta pentru libertate, egalitate româneşte, şi cum ? în acea limbă aşa de dulce,
şi frăţie, la noi clasa conducătoare nu făcea de armonioasă, încît par’că nici n’ar fi limba
decît să-şi schimbe direcţia milogirii şi a servi­ nostră, aşa de frumoasă o găsim acum: nu
lismului său. Pe cînd în Apus Spaniolii îşi apărau numai pentru aceea vreme, dar pentru toate
cu înverşunare existenţa lor politică şi naţională timpurile dezvoltării limbii noastre literare.
deosebită, faţă de valurile cotropitoare ale arma­ Franţuziţi! Ruso şi Alexandri fură cei cari por­
telor napoleoniene, pe cînd în Germania şi niră prima culegere mare a comorilor poe­
Italia începea renaşterea naţională, ce-i dreptul ziei populare române.
prin „intelectuali" mai mult decît prin nobili, Şi în aceste timpuri, cînd pentru a doua oară
— la noi, din Bucureşti caşi din Iaşi plecau isbucni focul revoluţiei pentru libertate şi lu­
rugăminţi prea plecate ale boerilor ţării pentru mină, şi de astădată tot din ţara cea frumoasă
incorporarea înpr? voslavie,cari trimeteau din sînul şi înaintată în cultură a Franţei, se petrecu şi
lor delegaţii, ca să le ducă, spre Petersburg. aceea minune din poveşti a unirii neamului
nostru în toate păturile lui sociale. Focul nu
Grecismul încetase. Venia acum rîndul Rusis­
se mai oprise de astădată la Carpaţi, el năvăli
mului. A fost atunci un noroc pentru noi, că
şi dincoace, şi atunci pentru întîia dată se vă­
în sfîrşit, după o atit de dureroasă aşteptare,
zură iară ţăranii şi boeriî români fraternizînd.
renaşterea naţională pe baze culturale porni. Boeriî Dar din această sfîntă frăţie răsări şi unirea şi
noştri se arătaseră incapabili de a fi purtătorii
neatîrnarea Principatelor, răsări România con­
şi răspînditorii luminii. Veniră atunci iobagii
timporană în tot ceeace are ea azi bun şi libe­
Ardealului, ca acei cari suferiseră mai mult decît ral şi înaintat.
toţi Românii de pretutindeni, şi astfel învăţase
1 Pentru deputăţia la Ecaterina a ll-a, cf. lorga,
mai multe, şi lumina aprinsă în Ardeal se ri­
Gescliichte des rumănischen Volkes. Gotha, Pertlies,
dică, crescu, uriaşă, revărsîndu-şi potopul de II, p. 180 seq.