Page 10 - 1908-11-12
P. 10

250                        LUCEAFĂRUL               Nrul 11—12;";1908.

















                                              jează  portul,  permiţând  vaselor  a  intra  şi  a  eşi
                                              pe  două  părţi,  sunt  o  construcţie  monumentală
                                              de cel mai mare şi practic folos.
                                                Ca  părţi  mai  însemnate  ale  oraşului  sunt:
                                              splendidul  bulevard  pe  deal,  cu  priveliştea  la
                                              mare.  Aici  circulă  în  fiecare  seară  un  public
                                              numeros şi peste măsură de variat.
              —  Ce-i nou?! — întreabă noul venit.
                                                La  capul  scărilor  cari  duc  de  jos,  din  port,  sus
              —  Nimic.  Acelaşi  drum.  Atenţiune  la  feli­
                                              la  bulevard,  se  vede  frumoasa  statue  a  inginerului
             narele  noastre  ca  să  nu  se  stingă,  şi  la  luminile
                                              Richelieu,  un  refugiat  francez  din  timpul  Caterinei
             ce le vei vedea.
                                              a  Il-a.  Statua  este  de  bronz  şi  poartă  pe  o  dungă
              —  Pe comandant îl anunţăm ?
                                              a  piedestalului  o  bombă  engleză,  căzută  în  res-
              —  Nu, lasă-1 să doarmă!
                                              belul Crimeii.
              —  Altceva?!
                                                La  capătul  dinspre  apus  al  bulevardului  se
              —  Altceva nimic. Rămâi sănătos!
                                              găseşte  în  faţa  bursei,  colosalul  bust  al  renu­
              —  Somn uşor!
                                              mitului scriitor poet rus »Puşkin«.
              Şi  ofiţerul  şi  soldaţii  deveniţi  liberi,  îşi  găsesc
                                                Mai  înspre  centrul  oraşului  este  măreaţa
             încurând  culcuşul,  unde-i  aşteaptă  un  somn  din
                                              statuie a generalului Voronzov.
             cele  mai  dulci,  după  serviciul  îndeplinit.  Ser­
                                                Teatrul  din  Odessa  atât  în  interior,  unde
             viciul nou trece ca cel vechiu.
                                              abundează  în  aurituri  şi  marmoră  roşie,  cât  şi
              Cum  a  fost  azi  aşa  e  şi  mâne,  şi  astfel  într’o   ca  exterior,  unde  nu  lasă  nimic  de  dorit  în  ceeaco
             continuă  atenţiune  se  percurg  distanţele  de  zeci
                                              priveşte  arhitectura  şi  grădinăria  de  lux;  —
             şi sute de mile...................................................................
                                              este unul dintre frumoasele teatre ale lumei.
              »Se  zăreşte  uscatul  drept  înainte!*  Anunţă
             deodată  cel  din  arbore.  Este  punctul  la  care
             ajungem,  —  Odessa.  Se  strâng  pânzele,  se  pune
             maşina  în  marş  şi  încurând  alunecă  vasul  printre
             digele  portului,  şi  nu  peste  mult  se  aude  »Ancora
             tribord  —  funda!!!*  Suntem  ancoraţi  în  portul
             Odessa.
                          Odessa,
             este  primul  şi  cel  mai  frumos  port  al  mărei
             negre.  De  departe  deja  face  o  foarte  bună
             impresie.  Spaţiul  în  care  ancorează  vasele  de  tot
             felul,  este  foarte  încăpător,  şi  digele  cari  prote­  »Malinki Fontana«.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15