Page 6 - 1908-16

382 LUCEAFĂRUL N'rul 16, 1908.

plată să-i spele, să-i facă de mâncare. că-i mare lucru de nu vrea să vie în casă;
Ş’aceasta-I înveninâ mai tare pe Ghiuţu: „Să alte dăţi cum a venit?
ai tu fată, copilul tău, sânge din inima ta, „Cine-i acolo afară, cu cine ai vorbit?
şi să te părăsească aşa la ziua năcazului. întrebă Ghiuţu.
Are ea suflet? Are ea inimă?" Şi iar începea C’o muiere.
s’o blasteme. C’o muiere! Dar ce caută ea pe vremea
Dar într’o seară ploioasă de toamnă, cu asta la făurişte.
vânturi aspre, cu mocirlă pe drumuri, în E Teca, tată, a venit Teca noastră!
curtea lui Ghiuţu se strecură încet o umbră — A venit acum? Acum noaptea? Şi de
de femeie, se trase tiptil până sub streşina ce nu vine înlăuntru?
făuriştii. Aci îşi luă desaga de pe umăr, o Zice că i frică.
puse lângă sine şi, oftând odată din adânc, Pentru ce să-i fie frică?
aşteptă tremurând de frig. Zice că-i beteagă!"
în căsuţa din faţă eră lumină. Cină în­ Ţiganul nu mai zise nimic o bucată de
treagă familia, în linişte, ascultând îngându­ vreme. Se gâtidiâ par’că tot mai departe şi
raţi şueratul aspru al vântului de afară. După nu se mai puteâ întoarce înapoi cu gândul.
cină o copiliţă eşi s’aducă nişte găteje să Deodată îi fulgeră ceva întunecat prin minte.
mai pună pe foc. Dar abia eşi şi, ţipând ca „Să vie. Să vie numai decât. Vreau s’o
şi când ar fi călcat pe un şerpe, se întoarse văd. Vreau s’o văd la uscat, să n’o las în
izbind uşa după ea. tina de afară."
„Ce-i tu fată, ce te-a apucat?" întrebă Petrea eşi şi după un răstimp aduse cu
Ghiuţu. Copila însă nu putu zice nimic. în­ greu pe soru-sa, care nu vrea de loc să vină.
cepu să plângă, de se cutremură toată. într’un Ghiuţu stă cu ochii ţintă ca de pradă. Şi
târziu abia putu îngână: când a văzut-'o, i-a fost deajuns o clipă, o
„Este-o stahie colo la făurişte. ochire de lup, ca să înţeleagă tot.
- Este pe mama dracului. Cine ţi-a mai Fata se puse greoaie pe-o laviţă, gemând
băgat în cap prostii de-acestea?“ închis, ţinându-se de şale. Nu cuteză să se
Dar ficiorul cel mai mare, Petrea, eşi afară uite la niine, şi-i părea că’n toată clipa ta-
şi văzu umbra de sub streşina făuriştii. tă-so are să s’arunce s’o frământe cu cizmele.
Se apropie încet: Ghiuţu îşi duse mâna în păr.
„Tu eşti, Teaco? „Asta mi-a mai lipsit, măi copii, firea-ţi
Eu, gemu aceasta, din gât par’că. voi ai dracului. Ruşinea asta mi-a mai tre­
De ce nu vii în casă? buit pe cap! Dar să vedeţi voi, cu mine nu
Mi-e frică. se glumeşte. Cu mine se vorbeşte pe omenie.
— De ce să-ţi fie frică. Tata n’a băut. Ai Ai gândit acum şi tu: mă duc acasă, mă vede
mai venit tu de câte-ori aşa. tata aşa, şi-i milă de mine. Să-mi fie milă
— Da, dar acum nu pot. Acum mi-e frică. de tine? De tine care mi-ai amărît toată
Sunt bolnavă, Petre. Chiar de aceea mi-e frică. viaţa? Iaca, draga tatii, mila mea." Şi ţiganul
Sunt bolnavă tare. merse la masă, luă un bruş de mămăligă, i-1
Nu fi proastă tu fată şi vino! Tata n’are puse în mână, apoi ridică desagii, i puse în
să-ţi facă nimic. Aici cum gândeşti tu să spate, şi îi deschise uşa:
stai? Iată eşti udă, eşti plină de tină, şi ploauă „Dumnezeu aşa să mă pedepsască pe mine
şi bate vântul. Poate să-ţi fie şi mai rău, de cu dreptate, cum de drept te judec eu
dacă zici că eşti bolnavă. azi pe tine. Am vrut să te ţin la casa mea
— Nu-i nimic. Aşa aş vrea să mor, Petreo, ca pe-o fată, ca pe-un copil. N’ai vrut. Am
să nu mai văd mâne lumina soarelui." vrut să te ţiu ca ajutor după moartea mă-tii,
Feciorul nu mai zise nimic, ci-o prinse n’ai vrut. Acum vii necurată, necinstită şi vrei
de mână ridicând-o puţin. Dar ea se lăsă să stai. Dar îţi zic: Acum nu vreau eu. Afară
grea, şi căzu izbindu-se în uşa făuriştii. din casa mea şi să nu dea Dumnezeu să te mai
Petrea intră în casă tăcut, întunecat. Trebue întâlnesc odată că, uite aici, prav fac din tine."