Page 5 - 1908-17

Nrul 17, 1908. LUCEAFĂRUL 405

Ce dracii’ să fie? mă gândesc. — Şi mă dau fată n’o mai vedeam, iar moşneagul stâ cu
aproape. capul plecat, cu mare mâhnire, între albi­
„Moşule, zic, ce este? nele lui.
la vină ’ncoace, Culai! zice Câmpanu. Iar Dumitru Câmpanu a băut o garafă de
Vezi tu cum se bat muştele ici şi colo, şi colo? rachiu şi s’a dus într’un suflet la boier, a
Văd. Se apucă ’n lăbuţe şi se ’mpung căzut în genunchi şi a început să se vaiete:
cu acele. „Aman! aman, cucoane! Anu’ ăsta n’ai să
Dacă vezi, e bine. Apoi află, măi băiete, mai ai mană la prisacă... Este unu’ Buburuz,
că la ştiubeele noastre vin albine străine, ca care farmecă albinele şi le trimite la noi de
să fure mierea... Iaca este cineva care se ne­ ne fură mierea ...“
căjeşte să ne iee mana. Iaca, de-o săptămână Când a auzit una ca asta, stăpânul rău s’a
tot cerc eu şi gândesc, şi văd că vin muşte tulburat. Zice:
trimese, care bat pe-a noastre ... „Care Buburuz?
Cum se poate, moşule? Este unu’ Buburuz, cucoane; are o
Iaca, se poate. fată... Frumoasă fată, cucoane! Şi el farmecă
Ş’a cui muşte să vie? zic. albinele!"
Apoi eu am prepus pe cineva.. Atuncea boierul s’a gândit, pe semne, mai
Şi s’apucă Câmpanu şi aşează la vre-o două mult la fată decât la mana prisăcii lui. Bo-
ştiubee ţevi de trestie şi închide de jur îm­ ieru-i boier. S’a sculat ş’a dat poruncă să-i
prejur la urdiniş. Şi vin albine, şi vin, şi intră puie şaua pe cal. A luat cu el un vătav şi
hai-hai, prin ţevile de trestie, da’ de eşit nu doi feciori boiereşti, l-a luat pe Câmpanu,
mai ies. Şi după aceea moaie el nişte humă, m’a luat şi pe mine, şi hai la prisaca cu al­
şi scoate ţeava dela un ştiubei, şi ies albinele binele fermecate!
buluc. Şi cum ieşeau, el, cu pămătuful, le Da’ eu atuncea eram prost. Tot nu price­
stropea cu muruială... Face el tot aşa şi la peam ce vrea boieru’ —şi nu pricepusem ce
celelalte urdinişuri, pe urmă mă ia cu dânsul, Iudă şireată fusese Câmpanu. Ajungem noi.
şi, repede, prin pădure, ne ducem pân’ la Găsim pe Buburuz cu fruntea încreţită şi cu
prisaca lui Buburuz. Ajunge acolo, se dă pe ochii tulburi. Mă uit eu, par’că nu-I mai cunosc.
lângă un ştiubei, se dă pe lângă altul, vede Boieru’ nostru eră gras tare, şi cărunt. Avea
albine stropite cu humă. y două bărbii şi vorbea cam pe nas. Zice:
„Măi Buburuz, zice, tu trimeţi albine la „Tu eşti Buburuz?
furat...“ Eu.
Fata se uită uimită şi mă ’ntrebâ din ochi: — Tu ai o fată?
ce-i? Iar Iftime Buburuz s’a încruntat şi s’a — Eu am nişte albine, răspunse Buburuz;
întors spre Câmpanu: pe care le vedeţi... Muncesc la ele cu cinste,
„Măi, tu eşti haidău, nu eşti prisăcar, dacă şi văd că dela dumneavoastră îmi vine nă­
grăieşti asemenea vorbă ... paste. judecată este—şi văd că vine silnicie..."
— Măi Buburuz, zice Câmpanu, ba eu îs Boieru’ se mânie.
prisăcar, nu-s haidău. Eu albinele tale ţi le-am „Măi! zice. Tu ai luat mana prisăcii mele.
stropit cu humă şi le văd aici. Albinele tale-s. Luaţi-1, bre, puneţi-l jos, şi-i daţi cincizeci
Eu mă duc să spun boierului, măi Buburuz, de vergi, ca la oastea muscălească!"
şi n’are să-ţi fie moale..." Se răpede vătavul, se răped feciorii boie­
Moşneagul s’a uitat cu nişte ochi ascuţiţi, reşti, iar ciocoiul, printre ştiubee, îşi face
cu asprime, la Dumitru Câmpanu şi şi-a cu­ vânt spre căsuţă.
tremurat barba când i-a răspuns. Eu stăm deoparte. Văd ceva alb, un obraz
„Măi! zice; la porci, — nu la albine!" par’că, la o ferestruică, şi mi s’a strâns inima.
Şi fata, înfricoşată pe prispă, lângă colţul Şi văd deodată şi pe moşneagul Buburuz
păretelui, s’a uitat cu jale la mine; şi par’că înnălţându-se, fluturându-şi barba, şi vânzo-
mi-a trecut o înfiorare prin inimă... lindu-se între slugi. îl văd colea, îl văd între
Ne-am dus.rM’am mai uitat înnapoi. Pe ştiubee, îl văd lângă boier, —şi numai zăresc
1*