Page 15 - 1909-07

Nrul 7, 1909. LUCEAFĂRUL 159
deţi poate, că istoria cu ceasul se sfârşeşte o nouă persoană; de aceea este trebuinţă nea­
aici. Nu, aici nu se sfârşeşte; numai cât, ca părată să ne întoarcem puţin îndărăt cu po­
să pot urmă cu povestirea, trebue să Introduc vestirea. (Va urma).

Dări de seamă.

G. Asachi. Poezii, Vălenii-de-munte, 1908. neîntreruptă neplăcere, pe care nici eu, aici, nu Vi-o
A mea muză umilită, în Parnas de tot străină pot cruţă, ci numai micşoră, citând cât mai puţin:
Pentru lira-mi umilită, doritoare să răsune Şi, încât în lume-Amorul inimile va să sfarme,
Paginile 5 şi 221 din G. Asachi, Cetr’ Ovidului purtâ-va între ale sale arme!
Poezii (Vălenii-de-munte, 1908).
(Pag. 67).
întoarcerea spre trecut, cu dor de a-1 cunoaşte bine,
tendinţă care s’a ivit de mult şi a crescut, din ce în Cetr’ — ar fi cetera lui Ovid!
ce mai tare, de vre-o şapte decenii; întoarcerea spre Lucru demn de amintat...
trecut, de care începe să se resimtă şi vieaţa politică, (Pag. 108).
şi-acum, de curând, şi cea religioasă; întoarcerea Chiar ca stele ne murinde...
aceasta cu pietate şi sete de vieaţă naţională se ma­ (Pag. 109).
nifestă şi în ultimele publicaţii ale bibliotecilor de po­ De ’nsuşi Hercule mai tare...
pularizare. Un semn al vremii. Un semn bun: Autorii (Pag. 133).
vechi au, mai toţi, câte ceva de spus şi vrednic de De = decât!
ascultat. Când rima ridiculă şi neputinţa stilistică îşi dau
Căutând acel ceva, nu trebue să ne prefacem însă mâna, se nasc mici monştri „nemurinzi", ca acesta:
în suflete desăvârşit iertătoare. Nu trebue să adorăm
şi când adorarea poate să producă o confuzie regre­ Aceste naţia
tabilă în judecata literară a publicului de astăzi. Trebue Vor să reforme,
să alegem, să atragem luarea aminte şi asupra unei Trezi-vor spiritul
trebuinţe fundamentale a oricărei educaţii literare, Ce încă dorine.
vrednice de acest nume, anume asupra trebuinţii de a Prin zel şi ’ndustrie
împreună căldura veneraţiei cu privirea rece a celuicc Vor ’navuţi-o
nu vrea să se înşele niciodată. Şi prin luminile
G. Asachi merită, din acest punct de vedere, o cer­ Vor ferici-o!
cetare mai stăruitoare şi mult mai amănunţită decât (Pag. 156).
cea de faţă.’)
în poetul Asachi sunt strofe, pe care nici cel mai Dar peste aceşti mici monştri poţi trece înainte, ca
naiv începător de astăzi nu le-ar iscăli: să găseşti alăturea o strofă cu miez ori chiar fru­
moasă. Sunt însă câteva texte înaintea cărora poţi
Pentru care luminâ-va a Ta epocă ’ntre cele- zăbovi foarte mult fără să înţelegi nimic sau mai
Alte, chiar ca un luceafăr între mai mărunte stele. nimic. Şi cauza nu-i ideia — Asachi eră un cap lim­
(Pag. 3).
Dela ţările străine pede, — ci aceeaş neputinţă formală de care am
Păsărele vin ca nori vorbit mai sus. Exemple:
Iar zefirii cu albine­ Din sânul timpului
le se joacă printre flori. Ce zboară repede
(Pag. 54). Peste noian,
Ruperea în două a cuvintelor celelalte şi albi­ Derază tomula
nele, ca să iasă o rimă ridiculă, pune într’o lumină Şi către miile
foarte tristă simţul armoniei la Asachi. Dar aceasta-i Adauge-un an.
o... „licenţă" rară.— (Pag. 51).
Sunt altele mai dese, mai organice; sunt numeroa­
sele dovezi că G. Asachi nu ştiâ bine româneşte sau, Tremuroasă, a ta gură,
dacă ştiâ, că nu eră în stare să stăpânească Suspinări suflând frigoase,
deodată şi limba şi metrul. Cetitorul de astăzi Cu un sunet plin de ură
are nevoie de multă răbdare, ca să treacă peste această Zice cântece duioase,
Când, ca fiara care muge
') Citez după ediţia dela Văleni, unica la dispoziţia Chemi pe Amor ce te fuge.
publicului; Lei 1.50, (Pag. 60.)