Page 10 - 1909-07

154 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1909.
-
0 floare.

într’o luncă verde Călători — chemaţi El ar vrea din luncă „Flori ce-şi risipesc
Unde-i mai mult soare, De mireasma-i tare... Minunata floare, „Gingaşe petale
într’o zi de vară, Albă ca zăpada Şi-i şopteşte-o rugă „Şi se stâng de dorul
A crescut o floare Străluceşte ’n zare. Caldă, arzătoare: „Sărutării tale.
Albă şi frumoasă. Când o văd, o teamă — „Mâna mea pe tine „Eu te-aduc când vreau,
Dar ea n’are nume, Sufletul le ’ncinge, „Ureare-arsă te rumpă. „Eu te ’ntorc din drum,
Nici n’a fost vr’odată Floarea cea frumoasă „Am o cingătoare, „Pentru tine ’n lume
Flori ca ea pe lume. Nimeni n’o atinge. „Cingătoare scumpă, „N’o fi alt parfum.
Mai creşteau acolo Dar veni odată, „Să te-anin acolo, „Şi să ştii de-acuma:
Flori mărunte, 'nalte, în amurg de vară, „Floare, cât aş vrea, „Oriunde te-i duce,
Dar ea-i cea mai mândră Un drumeţ s’o vadă, „Să fii mai aproape „Pentru tine alta
între celelalte. Dintr’o altă ţară. „De inima mea“. „Nu va mai străluce." -
Ştie, că i-au spus-o Florile din luncă, „Glasul ce ndrăznzşte Floarea par’că rîde,
Razele de soare, îl vedeau cum vine, „Astăzi să mă cheme, Pare că-l îmbie,
Că ea dintre toate-i Toate mi-l chemară: „0 s’ajung’ odată, iar când vrea s’o rumpă
Mai strălucitoare. „Stai la noi, străine". „Floarea s’o blesteme. Lunca e pustie,
Ştie ce mireasmă El le rumpe ’n treacăt „Tu să ştii că eu Şi când vrea să plece
Zărilor împarte... Le alint’ o clipă, „Nu-s ca alte flori Floarea iar răsare,
Şi, să vadă floarea, Repede le uită „Ce le află moarte Piere-apoi în clipa
Din de dedeparte Şi le-aruncă ’n pripă. „Aurite zori — Când lui i se pare
C’a cuprins-o bine, Sufletul îi arde Floarea-i tot acolo
Că e mai aproape. Chinuit de jale, Unde-i mai mult soare,
1 s’aşterne-atuncia Ars de strălucirea Albă, neatinsă
Ceafă pe pleoape, Albelor petale. Şi strălucitoare.
Simina Brati.

Pagini străine.
— Ceasul de Iv.
împreună cu David îndată am lăsat şi lu­
crul şi şcoala; nici la preumblare nu mai ieşiam, într’o dimineaţă, tocmai isprăvisem deju­
ci stăm la colţişor şi socotiam şi chibzuiam nul eu şedeam înaintea ferestrii şi mă gân­
câte luni, câte săptămâni, câte zile i-ar trebui deam la întoarcerea unchiului afară se
„fratelui Iegor“, ca să se întoarcă, şi unde statornicise stelind o moină de April deo­
s’ar putea aă-i scriem, şi cum să-i ieşim în dată năvăli în odaie: Pulcheria Petrovna.
cale, şi ce fel de trai să începem după aceea? Ea era, în orice vreme, foarte sprintenă şi
„Fratele Iegor“ eră arhitect: am hotărât cu agitată, vorbea cu glas ţivlitor şi fără înce­
David, ca el neapărat să se mute la Moscva tare mişcă din ir.âni; iar acum, fără forme,
şi acolo să zidească şcoli mari pentru săraci, sări asupra mea.
iar noi ne-am duce să-i fim de ajutor. De — Marş! marş îndată la tată-to, domni-
ceasornic, fireşte, uitarăm cu desăvârşire; tot şorule! începu a trozni. Că tu ai născocit
atunci năpădiră asupra lui David alte griji... ştrengăria, aşa neruşinat! — Aşteptaţi voi
despre care va fi vorbă mai încolo; însă cea­ amândoi: Năstase Nastaseici a dat de gol
sornicul a fost menit să nu-1 dau uitării cu drăcoveniile voastre!... Pleacă! Tată-to te
una cu două. aşteaptă... Iute să pleci!