Page 5 - 1909-09

Nrul 9, 1909. LUCEAFĂRUL 197

Copilul Chivei.

Chiva eră o fenieie'săracă, care văduvise Şi dela o vreme bea aşa, de cădeâ în
de mult. Bărbatul ei murise de năduşeală, de cârciumă, ori după vr’un gard, unde dormiâ
greutate la piept. Că-şi aveau căsuţa, cât o până dimineaţa. Obrajii i se supseră şi mai
colibă numai, sus pe munte, şi Moise se ţinea tare învineţind, picioarele i se subţiaseră şi
că are năduşeală din urcuşul acela. Veniâ mai mult. Dar de muncit munceâ.
rupt de oboseală dela muncă şi până ajungea Chiva n’a avut copii cu bărbatul, cu Moise.
deasupra făcea popasuri, pufăind din buzele Dar dupăce începu să se îmbete, la vr’o patru
late, ştergându-şi sudoarea. Şi când a murit ani după moartea soţului, femeia se trezi
el, femeia a răsuflat uşurată. Mulţămiâ lui într’o dimineaţă plină de groază. Se gândiâ
Dumnezeu c’a scăpat-o, iar oamenii îi luară cutremurându-se şi-şi aduceâ aminte cum a
în nume de rău mulţămirea ei. ieşit seara dela cârciumă, cum o părăsiseră
„Poate nu l-ai grijit cumsecade, tu Chivo! puterile şi căzuse într’un şanţ. Apoi i se în­
ziceau unii. tunecă iar, şi iar i se lumină, vedeâ ceva,
Apoi de asta una să nu mă ierte Dum­ cuprinsă de fiori. în ziua aceea a bolit acasă.
nezeu. Că ’n zilele din urmă nici nu-mi mai Dar a doua zi plecă iar prin sat la lucru.
zicea Chivo, ci mamă. Şi-i spuneam: mă Moise, De atunci i s’a făcut scârbă de beutură
nu-mi zice tu mie mamă, că eu nu ţi-s mamă. îi ghiceâ mirosul în depărtare, şi numai din
Da el nu ascultă ci-mi zicea mamă dragă, miros i se făceâ rău. Şi n’a trecut mult ş’a
şi plângea înăduşindu-se.“ început să se înfoaie, să se rotunzească, aşa
Şi Chiva, din ce a fost săracă, a rămas că ’n urmă păreâ c’abiâ o mai ţin picioarele
şi mai săracă. Nu mai eră, vez’că, om la casa subţiri. Acum îi veniâ greu să spele. Se aplecă
ei. Şi dacă nu mai eră, Chiva începu să umble în junghiuri, se ridică de pe ciubăr cu ame­
prin sat, la unul şi la altul, să spele, să sape, ţeli la ochi şi se purtă greu de colo până
să toarcă. Şi-şi câştigă bucătura de toate colo. Când se obosiâ, îşi puneâ mânile ude,
zilele, dar bucătura aceasta îi păreâ ei cu mult sbârcite de leşie, pe pântecele mare, şi odihneâ.
mai amară decât pe vremea când trăiâ Moise. Da ’n urmă s’a scăpat de greutate şi s’a
Pe-acasă nu da decât seara. Şi de câteori trezit c’un ficior în casă. Când l-a privit în­
deschideâ uşa, i se păreâ că intră într’un sicriu, tâia oară copilul zâmbeâ, când şi-a întors
şi frigul pătrundeâ în trupul ei slăbit de muncă. ochii spre hârbul de fereastră, soarele dimi­
Ani dearândul, iarna şi vara, eră cu rufele neţii râdeâ, chiar şi motanul ce se isbise de
la fântână ori la părău, când la o casă când toţi pereţii mai înainte, când Chiva, înjun­
la alta. Vara spălă desculţă şi picioarele ei ghiată de dureri urlă, zâmbeâ acum pe vatră.
slabe, subţiri şi uscate se împlântau nervos în- Aşa i se păru Chivei şi un zâmbet şters îi
cârligându-şi degetele în pământul umed, în trecu şi ei pe faţă, apoi, cald, i se opri pe
tină. larna-şi înmormântâ picioarele în nişte buze.
cisme grele, umflate, tari, pe cari îngheţă Când a ieşit mai întâi la muncă, n’a mai
apa. Muiâ, zoleâ, izbeâ cu maiul, storceâ, plecat singură de acasă, ca alte dăţi. îşi în­
cu faţa pământie. Din gura ei nu ieşiâ vr’o făşură ficiorul într’un cojocel vechiu, îl luă
frântură de cântec, ca dela alte femei spă­ mototol în braţe şi plecă. Femeile întâi se
lătoare. Şi nu eră trecută cu vrâsta. codiră s’o mai primească Ia lucru. Ba că-i
Şi cum munca-i eră grea, femeile pe la prea slabă, ba că va urlă copilul, ba că nu
cari lucră o mai cinsteau cu câte-un păhărel va puteâ lucră de copil. Sa aflat una cu
de vinars. De altfel, se poate, mai mult ca suflet bun, care o lăsă să spele. Şi de aci
să aibă ele prilej de beut, decât s’o întărească îi merse vestea bună în tot satul. Că spală
pe Chiva. Dar pe trupul ei slab beutura începu mai bine ca pân’ acum, că pruncul nici nu-şi
să prindă putere, şi, dup’o dedare de vr’o doi deschide gura. Şi de aci încolo bucătura de
ani, Chiva se făcîi beutoare. pâne iar îi eră asigurată.
i