Page 20 - 1909-13

«• ■ » -

304 luceafărul Nrul 13, 1909.
se mai adaoge încă conducerea rea şi conruptă Şi care a fost răsplata poetului pentru această
de sus. muncă de apostol? Schimbându-se guvernul, el a
Dacă este însă vorba să se ajute, atunci nu e de fost destituit.
ajuns câte o mică schimbare şi îmbunătăţire între cei Cu sufletul amărît, dar nici decum înfrânt, s’a arun­
patru păreţi ai şcoalei, ci trebue o acţiune largă de cat atunci în lupta cea mare şi sfântă a cuvântului,
reformă pe toate terenele vieţii sociale. Aşa zice el în adevăr, o luptă sfântă pentru cele mai înalte idea­
intr’un loc: „Şcoala va fi bună, când popa va fi bun, luri a fost munca de ziarist aşa cum a înţeles-o el şi
darea mică“, administraţia cinstită, „învăţătorii pedagogi, cum a făcut-o de-aici inainte până când lumina ge­
pe când adecă va fi şi şcoala şcoală, statul stat şi niului său s’a stins.
omul om ...“ întâi în laşi şi apoi, şase ani de zile, în Bucureşti,
Cu câtă dragoste vorbeşte Eminescu întotdeauna la marele ziar Timpul, cel dintâi poet al neamului
despre învăţători, cum îi apără faţă de multele ne­ nostru şi-a jertfit toată tihna vieţii şi toată vigoarea
dreptăţi ce li se fac, cum ştie el preţui însemnătatea sufletului într’o uriaşă muncă istovit; are. De roadele
„ocupaţiei lor ingrate' 1 şi stăruie să li se creeze acestei munci de adevărat apostol se vor bucură —
o situaţie independentă, ca să-şi poată îngriji în de­ ca întotdeauna — abia generaţiile viitoare. Nici astăzi
plină linişte de îndatoririle lor. Dar dacă cere dela încă nu e cules şi strâns la un loc rodul celor şase
toată lumea să respecteze pe învăţător, el pretinde ani cari au fost cei mai îmbelşugaţi din vieaţa aceasta
şi dela învăţător să se poarte astfel, încât asupra lui pe cât de scurtă pe atâta de bogată. Această lucrare
„să nu atârne nici măcar pretextul unei desconsiderări abia acum se pregăteşte şi noi putem numai să bă­
din partea concetăţenilor şi a şcolarilor săi.“ nuim strălucirea comorilor de cugetare ce ea ne va
Când eră vorba de un interes public superior sau desveli. Poeziile cele minunate, care au fost multă
de apărarea vreunui nedreptăţit, Eminescu nu cruţă vreme singure cunoscute din toată opera colosală a
nici o osteneală şi nu se sfiâ de nimeni, nici chiar de lui Eminescu, sunt numai o parte mică a acestei opere;
ministru, să spună adevărul, cu riscul de a-şi atrage poeziile acestea sunt, ca nişte ceasuri de evlavie, mai
duşmănia puternicilor. Găsim, în această activitate a adeseori tristă ca şi soartea lui, dar totdeauna înăl­
lui, pilde clasice de curaj şi de demnitate morală. ţătoare, intr’o vieaţă la neîntreruptă muncă şi luptă;
Şi ce comoară de idei şi îndrumări pedagogice ne-a ele sunt: ca florile frumoase ce împodobesc holda cea
lăsat în rapoartele lui, în notiţele lui, în mici artico­ îmbelşugată.
laşe de ziar. Cum se pricepe artistul cel mare să ne Dar aceste poezii sunt numai nişte fragmente din
înfăţişeze — ca să amintesc numai ceva — în câteva operele grandioase pe care geniul lui le plăsmuiâ şi
linii mari diferite tipuri de învăţători: aci vezi figura pe care le-ar fi putut creă, dacă soarta lui şi a po­
atât de simpatică a unui profesor ideal de religie „un porului nostru întreg n’ar fi fost atât de fatală.
tip de înţelepciune practică, de îngăduinţă şi blândeţă" Munca cea uriaşă însă trebuiâ să-l istovească şi
şi de aceea „idolul elevilor săi“; colo vezi icoana ade­ necruţarea de sine, neîngrijirea de persoana lui, lipsa
văratului învăţător modern, care nu mai stă „sever totală de egoism a grăbit catastrofa tragică. Cea mai
şi ţeapăn cu vergile în mână“, ci „se coboară Ia treapta mare virtute omenească deci, altruismul, iubirea de-
sufletelor copilăreşti şi le disciplinează şi le conduce 11 . aproapelui, jertfirea de sine s’a prefăcut Ia Eminescu
Sau ne zugrăveşte chiar icoana unei adevărate educa­ intr’un păcat faţă de el insuşi, care s’a răsbunat asupra
toare a generaţiilor tinere de fete, o femeie distinsă lui atât de grozav. Cine însă ar puteâ să nu-i ierte
şi cultă cu „manieri familiare, care totodată impun acest păcat?
respect 11 şi cu „un mod minunat de a îndemnă şcolă­ S’a stins flacăra geniului său tocmai când ajunse
riţele ia împlinirea datoriilor lor prin fapte şi măsuri să strălucească în cea mai mare lumină, dar sufletul
pedagogice, nu prin cuvinte moralizatoare." lui nemuritor trăieşte şi va trăi pururea, din ce în ce
Am amintit numai câteva exemple din bogăţia de mai măreţ şi mai deplin, în mii şi milioane de inimi,
idei luminoase pe care Eminescu a lăsat-o moştenire care se vor trezi bătând mai tare la sunetul minunat
şcoalei româneşti. Toate aceste idei împreună alcă­ al versurilor lui, care vor găsi în opera vieţii lui cea
tuiesc o minunată pedagogie pe care ar trebui s’o mai clară şi mai puternică tălmăcire a celor mai cu­
cunoască orice învăţător român. rate porniri şi a celor mai înalte idealuri ale lor.
I. Borcia.

C r o n i c ă .
Comemorarea lui Eminescu. Ziua (16 29 Iunie) poporului nostru. Ziarele din România şi dela noi au
în care s’au împlinit 20 de ani dela moartea lui Emi­ inchinat câte-un articol prim sau chiar un număr în­
nescu s’a serbat într’un gând de Românii de pretu­ treg memoriei lui scumpe. Dintre scriitori mai ales
tindeni. A fost o prăznuire frumoasă a marelui scriitor d-1 Ioan Slavici a publicat mai multe articole în di­
în conştiinţa căruia s’a întrupat unitatea culturală a ferite ziare şi reviste cu contribuţii preţioase la cu­