Page 19 - 1909-13

Nrul 13, 1909. LICEaPĂRDL .103
sufletul lui, cântarea lui a prins vieaţă în mii de inimi, ţuită comoară de îndrumări pedagogice. Cum n’ar
se cuveneâ să se înalţe şi gândul şi glasul elevelor ace­ merita prinosul de recunoştinţă al oricărei şcoale un
stei şcoale, pentruca inimile tinere să se deprindă din om care a spus ca o mărturisire de credinţă, pe care
vreme a se însufleţi pentru frumuseţea şi idealul cel a adeverit-o prin toată activitatea sa, că „misiunea
veşnic. oamenilor ce vor din adâncul inimii lor binele ţării,
Şi, în adevăr, nu este mare numărul acelor scriitori e creşterea morală a generaţiunii ce va veni" şi a
în a căror vieaţă şi operă să putem află atâtea pilde adăogit că „la idea aceasta sufletul lui ţine cum ţine
de frumuseţe artistică şi de înălţime morală ca în la el însuşi".
vieaţa şi ’n opera Iui Eminescu; pentrucă el n’a fost în adevăr, ne cuprinde uimirea când vedem ce muncă
numai un poet universal, pe care nu noi, ci străinii a desfăşurat Eminescu în timpul scurt de 11 luni, cât
l-au aşezat cu cinste printre poeţii mari cari sunt a fost revizor şcolar. Artistul mare, poetul genial a
„domnii pământului întreg", ci el a fost mai presus fost unul dintre cei mai conşlienţioşi funcţionari ai
de toate un om de o cinste şi dc-o înălţime morală statului.
a cugetării, a scrisului şi a faptei, cum n’am mai avut 152 de şcoale aveâ să viziteze de două ori pe an,
şi cum puţini au fost In literatura universală. Mulţi trebuind să călătorească din sat în sat pe nişte drumuri
au văzut, multă vreme, într’ânsul numai pe artistul adeseori foarte rele.
neîntrecut şi se muiţumiau să admire frumseţea clasică Şi afară de aceasta,
a poeziilor lui. Dar pe Eminescu-o m u 1 nu l-au înţeles, lucrul administrativ:
ba s’au găsit destui cari l-au hulit şi ’n vieaţă şi după „500 - 6CX) de hârtii in­
moartea lui, ca să fie deplină soarta lui de martir şi trate, care trebuiau
de apostol. rezolvite, apoi o mul­
Despre Eminescu-om u 1, daţi-mi voie să spun câ­ ţime de plângeri ver­
teva cuvinte, nu despre arta lui cea minunată, care bale" şi o mulţime de
ne-a încântat, ne-a înduioşat până la lacrimi şi ne-a mizerii cu organele ad­
însufleţit pe toţi de-atâtea ori, ci despre omul care a ministraţiei.
trăit în rând cu oamenii timpului său, care a muncit, Şi-l vedem pe poet
s’a luptat şi a îndurat tot amarul vieţii omeneşti, căci alergând şi ’n cel din
numai înţelegând pe omul Eminescu, putem înţelege urmă sat ca să se în­
şi poeziile lui, care sunt, după cum zice aşa de frumos credinţeze singur de
poetul Vlahuţă, „bucăţi din inima lui rupte". — starea şi de scăderile
Dupăce cutreieră Eminescu, ca băiat genial, toate şcoalei; îl vedem stând
ţinuturile locuite de Români, observând pretutindeni cu drag de vorbă cu
vieaţa poporului şi culegându-i poezia, ca să-şi alcă­ necăjiţii dascăli dela
tuiască acel minunat de dulce graiu, care rămâne cea ţară, sfătuindu-i, în-
mai frumoasă limbă românească; dupăce petrece câţiva drumându-i, împăr-
ani în Viena şi în Berlin, adăpându-se din izvoarele tăşindu-i din comoara
limpezi ale marii culturi germane, - el vine şi se nesecată a cunoştinţe­
aşează în Iaşi, unde e numit director al bibliotecii lor sale. îl vedem în
universitare. Şi ce bibliotecar harnic şi priceput a fost! mijlocul copiilor de
în timp de nouă luni, cât a fost în funcţie, a făcut un ţăran, cuminţi şi vioi,
catalog al cărţilor şi a îmbogăţit biblioteca cu un mare privindu-i cu ochii plini de iubire nemărginită, dar
număr de cărţi şi de manuscrise vechi româneşti nu arareori şi înduioşaţi de semnele negrei mizerii în­
ameninţate să se piardă. în acelaşi timp el petrecea tipărite în câte o faţă palidă şi suptă, care ar fi trebuit
lungi ceasuri de zi şi ceasuri de noapte aplecat cu să strălucească de sănătatea şi vioiciunea vârstei co­
nespusă dragoste asupra vechilor file îngălbenite, din pilăreşti.
a căror slovă el desluşiâ vieaţa şi sufletul strămoşilor Cu toată iubirea aceasta însă, simţul de adevăr şi de
noştri. Oameni cari l-au cunoscut pe atunci, au po­ dreptate al poetului e neînduplecat: scăderile şcoalei
vestit că „de multe ori, când eră invitat pela serate, le spune fără încunjur, pe cei vinovaţi îi dojeneşte
se ducea, la subţioară cu câte o carte sau vre-un cu asprime şi cere pedepsirea lor.
manuscris vechiu românesc, şi ceteâ celor adunaţi, cât Dar privirea lui nu se opreşte la lucrurile mărunte
de frumos scriau strămoşii noştri; de multe ori chiar văzute în şcoală, căci munca lui nu e niciodată o
se înduioşâ aşa de mult, că toată lumea se uita la el muncă de mântuială, făcută de teama superiorilor şi
ca la un inspirat". de dragul lefii. Privirea lui de apostol străbate departe
Apoi i se dechide poetului un câmp şi mai larg şi cuprinde toată vieaţa necăjitului popor dela ţară.
de muncă practică, fiind numit revizor — sau cum am Aici caută el şi găseşte cauzele relelor de care păti­
zice noi inspector — şcolar în două judeţe. Scurt timp meşte şcoala. Nu-i adevărat — spune el — că po­
a fost şi profesor la un liceu în laşi. Lui i se cuvine porul nu vrea să-şi dea copiii la şcoală, „toţi oamenii
deci astăzi şi întotdeauna din partea unei şcoale în­ cu oarecare neatârnare economică îşi trimit copiii la
doită închinare, nu numai ca unui poet şi apostol, ci şcoală cât de departe fie". Dacă totuşi mulţi copii
şi ca unui bărbat al şcoalei, care ne-a lăsat o nepre­ rămân fără ştiinţă de carte, cauza e sărăcia, la care