Page 15 - 1909-13

Nrnl 13. 1909. r.ncKAP'UnTT, 299
o ramură să frângi şi la
capul meu s’o ’ngropi;
pe mine să nu mă plângi,
ci lacrimele tale să stro­
pească ramura din teiul
dulce...
Flori de tei înfiorate
să-ţi cadă în părul galben
şi pe fruntea albă...
Pe malurile galbine ale
Nilului creşte stuful din
adânc, florile sclipesc în
soare, unele albe, ’nalte,
fragede ca argintul din
ninsoare, altele roşii ca
jăraticul, ori albastre...
Râu! sfânt povesteşte
despre vremi apuse, pal­
mii risipiţi în crâng şi
auriţi de raza lunei îşi Mormântul lui Eminescu (Cimitirul Bellu, Bucureşti).
înalţă sveltele trun­
chiuri... Nilu ’n fund are grădini, pomi cu icoanei busuioc şi mintă respândesc în co­
merele de aur coapte... libă o mireasmă pipărată, pe cuptor şi pe
Dar iată, în depărtări cetele păgâne ale pereţi un copilaş din flori a zugrăvit c’un
lui Baiazid; iată-le vânturate de oastea lui cărbune purceluşi cu coada sfredel şi cu
Mircea... Din neguri, dintre codri, doamna beţe în loc de labe, în ferestruie o beşică
mărilor şi a nopţii varsă linişte şi somn; ţine locul sticlei, prin care abeâ trece o dungă
dar lângă cortu-i unul din fiii falnicului dom­ mohorîtă şi gălbuie... Deodată însă totul
nitor stă şi pe genunchi scrie o carte, s’o se schimbă şi ea nu mai e singură cu băiatul;
trimiţă dragei sale: Te-am rugă, mări, rugă, căci mirele Călin s’a rentors, îi netezeşte
să-mi trimiţi pe cineva ce-i mai mândru ’n fruntea, ş’o desmiardă cu durere, ş’o priveşte
valea ta: codrul cu poienele, ochii cu sprânce­ în ochii ei plini de lacrimi... Dincolo de
nele; că şi eu trimite-voi ce-i mai mândru pe la codri de aramă, în pădurea de argint, s’au
noi, oastea mea cu flamurile, codrul şi cu pornit deodată două nunţi: una împărătească,
ramurile... a lui Călin care ţine mâna gingaşei lui mirese,
O fată mândră de împărat doarme după şi altă nuntă a mirelui flutur, însoţit de
o pânză străvezie ca o mreajă şi uşoară ca ţânţarii lăutari, de gândăcei, de cărăbuşi, de
o bură, o pânză încărcată de un colb de fluturi veseli şi berbanţi, şi de altă mulţime
pietri scumpe. Pe pat şi la capu-i sunt pre­ de norod, pe care o aşteaptă îndărătul uşii mi­
săraţi trandafiri. Sburător cu negre plete şi reasa, viorica... *
cu ochii trişti adânci, vine în toată noaptea Am lăsat la o parte înadins, din pildele
la patul ei... Craiul bătrân, cu barba ’n de mai sus, toate cântecele poporale ale
noduri, ca şi câlţii când nu-i perii, îşi alungă poetului, împreună cu cele câteva poezii, des­
fata, să n’o mai vadă în veci... Locaşul ei pre care însuşi poetul scrie că sunt „în formă
nu mai este palatul singuratic, ci un ascunziş populară 1 ', şi am dat spicuiri numai din
de colibă, unde într’un hârb arde un opaiţ, poeziile sale artistice. Iar aceste poezii au
pe vatră se coc două turte în cenuşă, la o putut să răsară din mintea măestrului poet
parte stă o râşniţă veche, în cotlon toarce numai pe t e m e i u l p o p o r a n i s m u l u i , pe
motanul, sub icoană luminează o candelă cu temeiul bazm u 1 u i şi cântecului p o p u l a r ,
un muc cât un sâmbure de mac, pe policioara care nu-i altceva decât părăul dela munte