Page 11 - 1909-13
P. 11
Nmi 13. 1909. UJCKA.FĂRUL 295
Ion Creangă şi Mihail Eminescu.
Astăzi când prieteniile adevărate sunt atât „Lasă Creangă, ai să ceteşti în Junimea, tu
de rare, mai cu seamă acele care să n’ai nevoie să fii corectat de nimeni". Eră
unească pe doi scriitori, — ne întoarcem stingherit oarecum când vedea că Creangă
sufletul cu adevărată evlavie cătră prietenia îl punea mai sus de cât înţelegea el că e
care a legat pe genialul poetMihail Eminescu faţă de prietenul său. — Cine ştie dacă
de marele prozator Ion Creangă. — De câte Eminescu care-şi dădeâ seamă de ferme
ori am călcat pragul căsuţei din Ticăul de cătoarele „Poveşti şi Anecdote" ale lui
sus Nr. 4, bojdeuca lui Ion Creangă, de atâtea Creangă, nu s’a oprit să mai revie asupra
ori mi s’a întors amintirea spre dânşii, pă- unor încercări mai din tinereţe ale Iui, scoase
rându-mi-se că-i văd pe amândoi, unul lângă din legendele şi poveştile noastre, crezând
altul, visând la vremile fericite ale poveştilor că golul din literatura românească se um
cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, la vre plea îndeajuns, şi mai trainic, cu opera lui
mile ce atât de mult îi ispiteau. Creangă. — îi plăcea mai mult lui Eminescu
Dela tovarăşa de atâţia ani, dela soţia a să-l asculte povestind. Creangă îi povesteâ,
doua a lui Ion Creangă, d-na Deliu, am cules iarna, Ia gura sobii, cu câte un pahar de vin
câteva amănunte asupra acestei prietenii, vechiu roşiu, fiert cu zahăr, scorţişoară şi
amănunte cari coincid cu cer
cetările mele şi cu cele ce
s’au mai scris asupra marilor
scriitori. —
E lucru neîndoielnic că Emi V £&£ ‘I#£ „
nescu a dus pe Creangă în n n e u t r t
Societatea „Junimea". To cx ii 3 k o x «f * r 61*/1 r A * î e h
varăşa lui I. Creangă a fost
martoră scenei care a hotă- r ttor f 4<ţ>': f ( um £
rît intrarea povestitorului în '-■V Â-i ÂrXtrk ÂtAAt -MM icniţi » AA5U J Ş £
P* VUA.'.UHlWtt’p » IMft jj «TXlî 2 j»
acea societate. — Intr’o seară,
UiuioATC H o - . 1 ţ
Eminescu şi-a îmbiat prietenul ^7 A".1711 Â'i T.S'ta . ruHTjtf CA# Ş ^
să meargă lajunimea; Creangă S Â^OHAT* CXtirtfpl AOKS Jj Ah ( TO-
nu prea voia, când poetul însă > norfA<ţ)îf ) ( , CKfHtCAf’i AOK^’.A'Jll 1 ) Mf<i
îl rugă în numele prieteniei Q KXH^fc . C’i K'd AIldfflHtţ't Al * M n£ A'.SV.TA
ce-i uneâ, Creangă nu a mai V AOKh j > XofOrfÂcţîf ) C "'rjU.1 ClfHtCMpI ^
stat o clipă la îndoială şi s’a 1 ^ C * Tf ’ 11111 KXH^ti ^ MnAH -"rv? , r*-
dus în societatea pe care a V •*. p toAUff nÂfTt ae Âu'AmxhtîSa^h , ujatf.tt.'îp* ^ ^ ’
X'f rfwrp.î<j>if ) ( CK/MCAfi n'i.MXHT^Atfit , ) l n ^
ilustrat-o mai târziu într’un
ţ*., IMJf ndi>Ti cili «fTO/HfllJII , (JîHAOtO^lljlf ^
chip atât de strălucit. UJil AiA^HAUTUlilţlf . \
Eminescu îndemnase pe ^ IftorpÂ^îf Hi'rofH'fifKA , K^npHH^fjfrrp^r«- •> (
Creangă să scrie, şi acesta l-a Ap'ATAffiAf A£
..............'rpfî^Hlţi gdfHAU’fk » LUH AojcpjSMAf
înţeles, alcătuind acel şirag de 1 ■ V;KAff AA^ A^AtHHATk .
mărgăritare, care-s Pove a?*. rtWrpÂiîl «ţmAOtCxjwKA .Â'irjtf ftfHf r X.
ştile lui. Câteodată, stând \ ÂnfOnîlfHAf , 4ACtstf f HAUCpk ( !«>' HfTOJlA ' *
amândoi în odaie, sau sub co vfî 4>HfÂ<lfA ,ÎAWfh . ) J
1 AWAH7H4.n’H'f4£EA » gîTf ÂiU
pacul umbros din ograda din
faţa casei, Creangă rugă pe
Eminescu să asculte ce scri
sese.— Eminescu se uită duios
la Creangă şi-i răspundea: Carte dăruită de Eminescu prietenului său Creangă.
