Page 3 - 1909-19
P. 3
Brigadierul Frunză.
„Fiindcă băgasem în „maşina de palme" în memoriul meu că mă cunoaşte ca pe unul
pe un funcţionar din gara de Nord, care bă dintre cei mai buni sublocotenenţi de cavalerie.
tuse aşa din senin pe un sergent din plutonul Muncit de dorinţa de a scoate din plutonul
meu, am fost pedepsit cu „garda pieţei", notat meu un pluton model, porneam din când în
rău în memoriu şi permutat în Reg. 11 de când cu el în marş la Şiret, unde făceam
Călăraşi din Brăila." exerciţii de înnot. Aveam printre oamenii
Astfel îşi începu căpitanul Busuioc pove mei un brigadier dat dracului, pe unul Ioan
stirea pe care, după ce goli un păhar cu vin, Frunză, dintr’uti sat de pe malul Dunărei, şi
o reluă precum urmează: care înnotâ ca un şarpe. Cu acesta am iz
„Eram burlac pe atunci şi cum mă stă butit să-mi antrenez tot plutonul. în scurtă
pânea o aprinsă dorinţă de a cunoaşte cât vreme trupa mea eră atât de înaintată, încât
mai multe ţinuturi din ţara românească, în eram sigur că trec cu ea şi noaptea Şiretul.
ţelegeţi tare uşor că permutarea aceasta, de Această trudă mi-a fost răsplătită după câtva
parte de a fi o pedeapsă, eră pentru mine timp printr’un frumos succes pe care l-am
o plăcere. avut într’o luptă dată prin locurile acelea.
în mai puţin de două luni de zile cutrierasem La un moment al luptei, când inimicul în
toate satele de pe lângă hotarul de miază cepuse a respinge trupele noastre, m’asvârlu
noapte al judeţului şi aflasem toate coturile cu plutonul meu în Şiret şi, trecând dincolo,
Şiretului. Din fiecare din aceste raite mă îl iau dela spate. Această lovitură, care nu
întorceam cu câteva pagini de notiţe foarte eiâ prevăzută în planul de luptă, mă impuse
amănunţite asupra drumurilor, satelor, mă dintr’odată şi în ochii camarazilor şi în cei
gurilor, fântânilor, potecilor, pâlcurilor de ai şefilor mei...
pădure şi gospodăriilor mai de frunte. Mă Eu am ceva de haiduc în sufletul meu şi
rog: recunoaşteri în toată regula. Mi-a plăcut cred că dacă m’aş fi născut cu o sută de ani
întotdeauna să călătoresc fără să moţăi pe mai devreme, lumea ar fi cântat azi cântecul
cal şi am învăţat în acest chip lucruri foarte haiducului Busuioc, după cum cântă pe al
interesante pe care nu le-aş fi învăţat altfel haiducului Bujor. în pieptul meu clocotea pe
niciodată. După ce am tăiat judeţul de vre-o atunci dorul de isprăvi cari să uimească lu
trei ori în lung, până la Cioara, i-am luat mea. Când m’aruncam pe cal, mi se păreâ că
când mi-a venit bine malul Buzăului şi mai mă înnalţ să sbor. în tot regimentul nu era
în urmă malul Dunărei, apoi am început decât un singur călăreţ, care să se măsoare
să-l străbat în lat. După un an de zile nu cu mine: brigadierul Frunză. De acest voinic
eră în tot regimentul ofiţer care să cunoască de cojan mă simţeam din zi în zi mai legat
mai bine ca mine locurile acelea. Colonelul şi începusem a-1 luă uneori în raitele mele.
se fălea că mă are sub ordinile lui şi, la o Avea şi ăsta ceva de haiduc în sufletul lui,
inspecţie, însuşi ministrul de răsboiu a scris dar, fiindcă se născuse cam târziu, n’ar fi
