Page 4 - 1909-23

Conul Tase se înfierbântă; vorbiâ, şi ’n năvălise în ea o herghelie speriată. în sfârşit’
aceeaş vreme îşi da seama de toate; gura cu mare greutate, conul Tase izbuti să se
spunea una şi gândul mergeâ alături; înţe­ îndrepte spre uşă. Alegătorii din ceealaltă
legea că robise sala, simţiâ că putea vorbi despărţire vor fi pierdut răbdarea. Trebuia
aşa trei, patru ceasuri, o zi întreagă, o săp­ să se grăbească. Dar, drept în uşă, un om,
tămână chiar dacă ar fi fost nevoie. Deodată suflând de fugă, îi întinse o scrisoare. Conul
însă îşi aminti că mai are o întrunire. Tre­ Tase Filtoreanu o luă, se apropie de lampa
buia să sfârşească. Postscriptum-ul i se înşiră din păretele sălei, şi ceti:
în minte: ...„Tocmai — semnul cărţilor noastre
de alegător e Crucea“. Ăsta eră şi sfârşitul; T a s e ,
avea să încheie în chip măreţ. Conul Tase Scriu de pe scara vagonului. Un gând
se umplu bine în haină: mă munceşte că, grăbit cum eram, ţi-am
...„Astfel, iubiţii noştri prieteni, voiu încheia, scris greşit; aşa sau nu, vreau să plec
arătându-vă că semnul cărţilor noastre de liniştit: să ştii că semnul cărţilor noastre
alegător, semnul cu care pornim la luptă e de alegător e S t e a u a n u C r u c e a , cum
Crucea; cu ea vom merge la izbândă. Căci, mi se pare că ţi-am spus. Ţine bine minte.
domnilor, Crucea e semnul credinţei noastre Jean.
strămoşeşti; Crucea e cel dintâi semn pe care Conul Tase rămase împietrit. Arătă scri-
mama noastră ne-a învăţat să-l facerii în faţa scoarea lui Năstrate:
sfântului iconostas; pentru strălucirea Crucei — Ce e de făcut?
sfinţii mucenici au murit în chinuri; pentru Nasul borcănos al Iui Năstrate se aprinse de­
Cruce, Domnii noştri viteji au luptat în şirul odată ca o lampă. Se scărpină după ceafă. Apoi,
veacurilor; şi, în sfârşit, pe Cruce, Domnul ca omul care nu dă dela nimic înapoi, răspunse:
nostru Isus Hristos şi-a jertfit vieaţa pentru — Să îndrepţi greşala dincolo, coane Tase.
mântuirea păcatelor omeneşti! Aşadar Crucea Conul Tase simţiâ că i se scoborîse tot
e semnul care vă va călăuzi, — credeţi în sângele la inimă. Fireşte, atâta-i mai rămase:
ea şi mergeţi la izbândă. Şi mai judecaţi, să dreagă dincolo, ce, fără voia lui, stricase
iubiţi alegători, că ’n vreme ce noi pornim aici. Se sui repede în trăsură, şi, peste un
la luptă, creştineşte, potrivnicii noştri, ca sfert de ceas, se opreâ în faţa sălei A p o l o n ,
nişte păgâni, şi-au ales drept semn de che­ din despărţirea a IV-a.
mare S t e a u a ! Şi-au ales Steaua, doar ca Sala plină; în ea un frământ cumplit, de
toţi să le poată spune: „Vai de steaua lor!“ nerăbdare. în despărţirea aceasta erau foarte
Şi-au ales Steaua, care-i tot aşa depărtată mulţi cârciumari, cari ştiuseră cum să vie
de noi, ca şi ei de inimile noastre ale tuturora; la întrunire. Dela cele dintâi vorbe ale co­
şi-au ales Steaua rece, — rece ca şi sufletele nului Tase, urletele ridicau acoperemântul.
lor neîndurătoare; şi-au ales Steaua, — în mijlocul tuturor, un sfrijit, cu mustaţa
steaua căzătoare, care nu lasă în urma ei lungă de părea înodată pe după urechi, îşi
decât lumina mincinoasă a unei clipe; şi-au şuerâ tnereu cuvintele: „Şuuş cu conul Taşe!
ales Steaua, iubiţi alegători, pentrucă ocâr- Şuuş cu conul Taaaşe!" Dar Năstrate ridică
muirea lor de astăzi e Steaua rea a acestei băţul: „Tăcere!" şi gurile se închideau câteva
biete ţări!... Făcându-vă dar Cruce, şi lepă- clipe. Cu alte vorbe, cu alte întorsături, conul
dându-vă de cei cari zboară printre Stele, ca Tase ajunse tot acolo: tot ei, nimic ceialalţi.
duhurile rele, mergeţi cu noi, înainte, iubiţi Şi iarăş simţi dela o vreme că poate cuvântă
şi stimaţi alegători!".............. aşa un ceas, două, o zi, o săptămână chiar,
Suflând, cu şurloaie de sudoare pe frunte, şi gândul mergeâ domol alături... Trebuiâ să
ca şi când ar fi ieşit dintr’o baie cu aburi, încheie. Dar ăsta erâ greul: ce spusese dincolo
conul Tase de abia răzbi să se scoboare trebuiâ să întoarcă aici. La urma urmei vor­
dela tribună. Toţi căutau să-i strângă mâna, bele, gândeâ conul Tase, sunt ca şi mănuşile:
să-i s^uie un cuvânt, în vreme ce, de partea le poţi îmbrăcă şi pe dos, dacă nu ţi-e de ce-or
ceialaltă, sala duruia de tropote ca şi când zice alţii. Se potrivi bine în redingotă: