Page 14 - 1909-24
P. 14

554                        LOCEAJTĂRCL                Nrul 24, 1909.

           ca  un  turbat,  am  prins-o  de  gâtlej  şi  am   în  odaie  la  mine  doctorul  îmi  făcea  im­
           început  s’o  dau  cu  capul  de  pereţi  pânăce   putări:
           i-am sleit creerii pe de-arândul... Am ucis-o!“  —   „Asemenea  emoţii  îţi  pot  face  rău...
             Se  ridicase  în  sus,  între  perne,  rămăsese  cu   Strici efectul curii... Imprudenţă!"
           ochii  holbaţi,  cu  gura  deschisă.  Albul  ochilor   Abia-1  auziam.  Vream  să-mi  potolească
           i  se  făcuse  stacojiu  şi  albastrul  din  mijloc   curiozitatea,  să  aflu  adevărul  ce  ghiceam
           se  înnecase  ca  o  peruzea  în  rubin  topit,  ră­  ascuns subt povestea bolnavului:
           suflarea  i  se  scurtă  şi-şi  plecă  fruntea  între   „Ce spune nenorocitul acela? Ce e ade­
           palmele străvezii de galbene.     vărat? Ce-i cu femeia lui?"
             De-odată  a  ridicat  capul,  părul  din  chică   —  „Trăeşte..."
           i  s’a  scuturat  pe  tâmple,  a  prins  să  tremure,   —  „E şi dânsa aci, undeva?"
           şi-a  întins  mânile  spre  uşa  din  dosul  meu,   —  „Nu... e dusă...“
           ferindu-se, prins de spasmuri grozave.  —  „Unde?"
             Am  înţeles  că-şi  văzuse  călăii  venind  prin   —  „Nu se ştie... A pierit".
           uşa  ce  rămăsese  deschisă  pe  urma  mea.  Nici   —  „Şi copilul?"
           n’apucasem  să  ’ntorc  capul  când  am  simţit   —  „Cu ea".
           două  braţe  ce-mi  încingeau  mijlocul.  Eră
           doctorul;  mă  trăgea  uşor  afară  de-acolo,  pe   De  unde  credeam  că  dup’o  săptămână  o  să
           când  cei  doi  rândaşi,  cu  ochii  umflaţi  de   ies  vindecat  din  sanatoriul  d-rului  Olchovsky,
           somn  şi  dârzi,  eşiseră  ca  din  pământ.  Pic­  am  mai  stat  încă  cinci...  Am  plecat  cu  minţile
           torul  a  început  să  râdă,  un  râs  de  ghiaţă  ce   întregi  dar  simţind  că-mi  lipseşte  ceva,  o
           tăia  mai  subţire  decât  cuţitele  hirurgilor,  şi   bucăţică  din  inimă,  pe  care  o  oprise  cu  el
           cămaşa  de  forţă  şi-a  fluturat  iară  gura  dea­  bolnavul.
           supra capului lui.                                   Caton Theodorian.


                                        Departe.
                Sunt singur, singur cu trecutul   Să-mi spună-o veste de departe,
                Şi-ascult frumoasa lui poveste...   De peste ţări, de peste mări.
                îmi bate tainic vântu ’n geamuri   De tine par’c’ar vrea să-mi spună,
                Şi par’c’ar vrea să-mi spună-o veste,  Tu suflet drag din depărtări.
                                                                    Vasile Stoica.


                                                    1
                                  Frumoasă eşti o ţară... )
           Frumoasă eşti, o, ţară,   Frumoasă eşti, o, ţară,  Frumoasă eşti, o, ţară
           în măestrita-ţi iie   Cu scumpa-ţi cingătoare   Şi mult bogată ’n toate!..
           Cu flori albastre, roşii   De spice aurite   De-aceea şi Românul
           Şi galbene, o mie!..   Ce strălucesc la soare!..   De-al tău drag nu mai poate.
           De-aceea tot străinul   De-aceea toţi vecinii   Cu-o lume el luptâ-s’ar
           Stă ’n loc, privind la tine;   (Preasfântul le plătească!)   Şi ar muri mai bine,
           Vrăjit de-a ta mândreţe,   Ţi-au pus — vai, nu odată —   Decât să mi-te vadă
           Să plece nu-i mai vine.  Gând rău: să te robească.  Căzând pe mâni străine.
                                                                       P. Dulfu.
             ') Din volumul „Cântece şi Poveşti" ceva eşi
           în curând de sub tipar, in editura „Minerva".
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19