Page 13 - 1926-01
P. 13
UNIVERSUL LITERAR 13
reziste. Vehementa aburilor, adunaţi în el,
Cronica muzicala UN NECROLOG îl biruise 1
Cu strângere sufletească, îl adun pe a-
pentru Gcorge Cornea
At IV-lea CONCERT SIMFONIC DIRI cest sărman prieten, din cele câteva cutii
JAT DE GEORGE GEORGESCU, SOLIST unde-l păstram, cu luare aminte, şi-l gă
EMANUEL FEUERMANN Să tot fie o lună de zile de când ,,întâm sesc ciudat dela început până la sfârşit.
— Ateneul Român, 28 XII 1925 — plările din Capitală" ale ziarelor se putea Nelămurit sunt în privinţa valorii literare
ceti despre sinucideea căpitanului Gh. a lucrurilor pe cari apucase sa le tipă
Programul ultimului concert simfonic Popa. Poate că ne aşteptam, toţi cei ce-1 rească. Trist sunt că, trecând adeseori pe
din anul ce trece — al patrulea simfo cunoscuserăm, la sfârşitul acesta. Era în lângă mine, n'a voit să ştie şi să întrebe
nic din sesiunea în curs — a suferit o căpitanul Popa, în literatură Gheorghe cum pot să persevereze, în viaţă, alţii cari
modificare în prima sa parte, înlocuin- Cornea, o energie biciuită, stridentă care au trecut şi se găsesc şi azi, subt hamuri
du-se simfonia in Fa minor de Tschai- putea prea bine să stea şi pe pământ şi de ştreanguri şi de noduri gordiane... Mâh
kowsky printr’a cincea de Beethoven. în pământ. Din zilele milităriei pe care nit sunt că un sufet, deosebit de împodo
Schimbarea nu s’a produs, socotim, ca o împreună o făcuserăm în 1914 şi până bit, şi-a smuls cununa şi-a zvdrlit-o —
concesiune făcută, „spiritelor nmuzica- după războiul pe care-1 epuizase în toate sporind legiunile suicidului — în cloaca
le“ şi nici din pricini strict tehnice, cat, campaniile şi tonte greutăţile infanterişti lui Salan....
după cât se pare, din motive de ordin lor, căpitanul Gh. Cornea risipise neîntre Dar îl voi vedea, multă vreme, agăţat
extra muzical, motive care, ideologic, îşi rupt aceiaşi avalanşă de viaţă şi de voinţă. subt lampa lui şi la masa lui de lucru,
află pururea o îndreptăţire etică. In a- Acum o lună s’a op'-it. A voit s’o oprească, şi aducând meseriei noastre un omagiu
fară de primordialul său interes estetic, după cum tot din voinţă, dintr‘o îndărăt puţin obicinuit... Poate că acel volum, pe
opera de artă poate fi considerată ca a- nică voinţă ajunsese scriitor şi un scriitor
vând însuşirea de a înrâuri spiritul, cu viguroase calităţi. „Simfonia morţii" şi care-1 aştepta să pice din valţurile tipo
temperând şi îmblânzind turburările romanul „Nebunia lumii“ stau mărturie. grafice, va dovedi tuturor — mai mult
sufleteşti provocate de asprimea condi- Intr’o bună zi vom reveni, poate, asuma decât primele două — că literatura noas
ţiunilor de viaţă, alungând germenii tră a pierdut în Gheorghe Cornea un pre
descurajării şi stimulând entusiasmul acestui caz scriitoricesc şi asupra lecţiilor tendent de viţă.
pentru ideal şi eroism. Din acest punct lui.
de privire, nu este operă muzicală mai Deocamdată să dăm cuvântul bunului
reprezentativă ca simfonia a cincea do părinte G. CALACT10N care scrie în
Beethoven, nu este o altă operă de artă LUMEA (II. 44, Duminică, 13 Decembrie
muzicală asupra căreia comentatorii să 1925) un admirabil şi ceştincsc necrolog
fie mai înţeleşi în a recunoaşte că ideia pentru sufletul neastâmpăratului Glicor-
fundamentală este : per aspera ad astra, glie Cornea : Nu avem nimic de retractat din
„prin luptă la biruinţă“, „din noapte la Gheorghe Cornea avea, pentru această ceeace am scris sub acest titlu hi
lumină" însăşi Beethoven pare a fi fost tristă îndeletnicire a cuvântului scris, ati No. 51 al „Universului Literar“. 0
înclinat să atribue acest profund înţe tudinea sufleteasca, încordarea şi patima completare se impune. Si pentru li
les uman operei sale, căreia i-ar fi în complexă a marilor scriitori. El credea că
scris ca motto cuvintele cunoscute : „Aşa opera scrisa trebue 7.mulsă, cu silinţe sta niştirea corespondenţilor noştri ne
bate destinul la poartă". Cuvintele ace tornice si istovitoare, clin adâncul lumilor răbdători şi pentru a împăca con
stea vor a lămuri cele patru note ale te sufleteşti. Pentru el, cartea concepută şi ştiinţa redactorului. Nu a fost vorba
mei iniţiale şi a le interpreta ca bătăi pusă în lucru era o fiinţă viitoare, care să se răspundă la „Poşta Redacţiei
nemiloase ale destinului, dar sensul mu începea să se hrănească cu sângele, cu oricui fine Un condei în mană. Pen
zical al acestor note nu se poate lămuri nervii, cu tihna, cu reveriile, dar mai ales
decât în impresionanta lor desvoltare, cu nopţile fără somn ale autorului. Obi tru aşa ceva, paginile acestei reviste
în conflictul tematic, în succesiunea ceiul, pilduit de atâţia fii ai visului — n\vr fi încăpătoare şi un singur re
modulaţiunilor de o îndrăsneală neobiş Balzac Co. — obiceiul sa serii noaptea, dactor ar fi în orice caz insuficient.
nuită până la această operă, cum şi în să laşi adică, la lumina slabă a lămpii, Apelul nostru — căci apel voia să
contrastul celor patru părţi ale simfo tâmplele tale, pradă pain linilor ncsaţioş'
niei, peste care ca o urmărire necur fie — căuta tocmai să preîntâmpine
mată a destinului, apar din când în ai închipuirii: era regulă şi nobil semi această gravă obiecţiune. Ne amintim
când, şi ritmic şi melodic, cele patru de breaslă, în viaţa de pe urmă a acestui de „Poşta Redacţiei“ dela felurite re
note de la începutul primei părţi, pen confrate. viste din trecut. IntPadevăr se glu
tru ca apoi finalul să încheie într’un îmi spunea uneori. la lumina soarelui,
triumfal „Allegro", opera. probabil după ce veghiase ceasuri întregi, mea cu frenezie. Nu vom face-o. Cui
Influenţat de sigur, de sfaturile lui de noapte, pe caefele lui: — „Să le apuci ar folosi să biciuim în public defecte,
Weingartner, George Georgescu a rărit să scrii... Să vrei să scrii... Să treci dincolo de multe ori sincere, deci nevino
mişcările indicate de partitură, în inten de mahalalele cetăţii literare... Să păfrunzi vate ? Insă vom răspunde, întot
ţia, probabil, de a reda cât mai clară printre adevăraţii meşteşugari, să fii a-
structura onerei. Incetinelele de tempo semc7tea cu ei!... Adică să iei cuvântul, deauna, acelora, cari din motive de
însă, mai ales în partea a treia a piesei cu destoinicia şi cu siguranţa giuvaergiu tehnică a sumarelor, ar trebui să aş
simfonice, în „Allegro, Doimea cu punct lui care pripeie rubinul, cu cleştele lui, tepte până să fie tipăriţi;
— 96", desfigurează opera, iar în această ca să-l aşeze tocmai în acea alveolă de
parte rănesc operei tocmai ceia ce este aur unde se potriveşte mai bine... Ce uşor Şi acelora cari ne cer relaţiuni ce
caracteristic beethovenian, adică înlo este să bălăcăreşti dicţionarul şi să aduni, necesită răspunsuri prin poştă-—în
cuirea Menuettului din simfonia lui mormane de hârtie unde cuvântul cade ţelegem răspunsuri necesare —;
Haydn şi Mozart, prin Scherzo. Deşi tot de prostie, lumea e de carton şi eroii evo Şi, mai ales, acelora cari merită o
ternar ca tact. cum este şi Menüettül caţi sunt siluete de pe firmele panorame
din forma ciclică de sonată clasică, lor... îmi dau seama din ce în ce mai încurajare, o îndrumare sau chiar
Scherzo-ul beethovenian trebue întot bine ce însemnează jertfa literara... De. un cuvânt de mulţumire.
deauna luat într’un tempo mai mişcat, câte şapte si opt ori mă prind la luptă cu Şi-a cum, înainte de a inaugura acest
tocmai pentru a-i înlătura caracterul de câte un subiect rebel şi blestemat, care îmi ioU al muzelor, un răspuns în bloc:
dans. De altfel Beethoven a şi indicat, scapă din mâni, în faptul diminetei, toc
într’adins, mişcarea metronomului. Do mai când socotesc că năluca e biruită şi unii imită pe Eminescu şi alţii, pe
semnalat sunt interesantele creşteri di captivă, în mreala paginilor mele!..?. Bacovia. Vom spune: cultul pentru
namice şi emoţionantele intenţiuni de L-am văzut, qpra din urmă, aci aproap. Eminescu ca şi adoraţia contagioasă
contraste, atât de surprinzătoarele anti de casa mea, fiindcă locuia şi el, în car a lui Bacovia sunt explicabile — dar
teze, specific beethoveniene. Nerealizate tierul meu. Mi-a vorbit de o carte a lui, nu mai puţin păcate,
Insă pe deplin atâtea intenţiuni de in gata să apară de subt teascurile cutărei
terpretare ! Numai schiţate, nerotunjite j Nevoia de a rima, de dragul rimei,
'n definitiva contopire a masei orches- edituri... Mi-a vorbit de nu ştiu ce clădire, Mu e recomandabil. E de preferat o
,ralo şi a baghetei dirigenţiale. pe care o ridica undeva, şi cu care nădăj- lectură serioasă, un clrum în apr li-
1
Ó oarecare oboseală a orchestrei a ră- duia să pună capăt chirii or, mutărilor şi
Dit caracterul scânteetoarei Uverture conflictelor cu proprietarii... f i ber, chiar îin sport, şi mai ales cultul
,Carnavalul roman“ a lui Berlioz, operă Prea multe griji, pea multe planuri, pentru natură şi pentru oameni
le vervă orchestrală, de spirit, de culoare prea multe nopţi nedormite şi — prohab! \ , Sunt exerciţii care favorizează, pe ne-
¡i de imaginaţie plastică într’adevăr — prea midt zbucium şi multe, uragane în g simţite pe scriitor,
■are. viaţa lui, de om croit nun$i penlru celibat, §* nx»..«,. RiihăecH • _ Veţi
T
HdŞca nu
- ’ ~ Duhneşti . — \ eţi
J
Asupra solistului în numărul viitor, şi sihăstrie, şi care totuşi făcuse greşala $ • - nmi o scrisoare.
lupă ce vom asculta şi concertul ce a să se căsăiorcacă.... [>i Sergiu Dan. — Se va publica.
munţat. La câteva zile. după intîlnire, aflu dcWj.
G. BREAZUL naufragiul lui. Cazanul nu putuse să mai™*
