Page 9 - 1926-01

tJNiTTMTJL LITERAR

de gratie. Nu voiu surprinde pe cunoscă­ Cforneliu Motdooanii a dat o cuiegere tund dela Eilimon, prin Duiliu Zamfireecu,
tor afirmând că „O, Plecările, plecările integrală de poezii în care se întâlnesc a- a cunoscut după război şarja lui Dem.
tât evocările sale istorice, pline de savoare Teodorescu din In cetatea Iadului; vasta
monografie din „Ion“ de Lioiu Rebreanu
grandioasă epopee a poftei de pământ, şi
mai în urmă, dezagregarea politică din
Conservator & C-nie de N. Daoidescu, ro­
man sobru, străbătut de ciudatul spectru
al eroinei femenine tulburătoarea Torry
Clopotarii, îngerul rău al partidului : jur­
V <» nalul sedentarului Băleanu, imagine a răz­
boiului văzut prin ferestrele cartierului,
/ /
Corneliu Moldovanu na* 1 condică de amoruri agreabile din Roşu-
!/ Galben şi Albastru, romanul lui Ion Mi-
arhaică şi de discreţie cât şi traducerile
din Hugo, precum „Somnul lui Booz * sau
4
„Cântarea cântărilor* .
4
Alexandru Strimatiad a publicat a treia
ediţie din Trâmbiţe de aur şi o culegere
e o elegie smulsă dintr’un suflet de a- de Poeme alese, antalogie din toată opera
devărat poet.
Satul meu al d-lui Ion Pillat, e în o- I. Minulescu
pera d-sale un popas de miniaturist. Po­
ezia satului e sugerată epigramatic. I-
maginea Anissiei, fecioara înşelată, zâm­ nulescu şi încercarea de reconstituire isto­
beşte şi acum din cadrul ei de două ca­ rică a decadenţii boerimii moldovene dela
trene. A spune că tot Ion Pillat (in con­
lucrarea scriitorului acestor rânduri) a
dat întâiul volum din Antologia poeţi­
lor de azi, operă de iniţiere şi de utilita­
te, înseamnă a sublinia dragostea lui
pentru poezie pe care o slujeşte în toate
prilejurile.
Imperii-efemere de Eugeniu-Ştefânescu-
Est scrpentinizează un interesant joc de sa poetică, romantică, înflăcărată, cu po­
pasuri senine ca în acea clasică poemă Mihail
„Mi-e sufletul o creangă . Sadoveanu
44
Despre volumul de Epigrame al lui Cin-
sfârşitul veacului trecut din Venea o moa­
ră pe Şiret a lui Mihail Sadoveanu, în ca­
re peisajul şi poezia naturii sparg forma
silnică şi cântă, în accente lirice, ca în
E .Ştefănescn-Est majoritatea operii sale.
Romanul psihologic care a cunoscut, li­
nul din marile lui succese cu „Pădurea
4
lumini şi de virtuoase artificii. D-sa e ob-, Spânzuraţilor al lui Liviu Rebreanu u
sedat de culoare şi nu arareori alcătueşte
o paletă cu irizări preţioase. Cincinat
In două plachete, discrete omagii votive,
Pavelescu

cinat Pavelescu, cetitorul îşi aduce amin­
te în deosebi ca şi de poezia femenină
din Crinii Roşii de Sanda Movilă,
*
Dacă lirica românească contemporană
cunoaşte variaţiuni diverse dela inspira­ Liviu Rebreanu
ţia tradiţionalistă, până la modernismul
cel mai accentuat, epica nu e mai puţin
variată.
Ionel Pavelescn Nu voiu stărui prea mult, însă voiu
spune chiar în treacăt: suntem in zodia ^ fost convertit de acelaş romancier cu A-
romanului. E un adevăr curent şi nimeni * dam şi Eva într’o simfonie a civilizaţiilor
nu-1 mai contestă. Dacă am mai adăoga în care cuplul de dragoste al eternului A-
că romanul românesc se caută şi se ci­ dam şi Eva trece prin şapte vieţi ca prin
s’au strâns Epigrame-le şi SoneteAc pos­ şapte cercuri de penitenţă. Scenele de bru­
teşte am înţelege întru câtva şi frccuenţa
tume ale lui Ion Pavelescu, virtuos tradu­ şi înflorirea lui. Dacă poezia, prin natura talitate, de tortură trupească sunt şi aici
cător al lui Heredia, abil sonetist, urmând ca în mare parte din opera lui Rebreanu,
lucrurilor, mai străină mulţimii, nc-a im­
pus o detailare, romanul, fiindu-i mai fa­ de o rară vigoare.
miliar, ne scuteşte să insistăm. Ceeacc nu D-na Papadat-Bengescu cu Fecioarele
înseamnă că nii-i vom acorda măcar şi-un despletite e o valoroasă emulă. Aceiaşi
atribut de consolare. Romanul social por- artă a disecţiei psihologice, a fiziologiei
subcohştientului din nuvelele Romanţei
provinciale se întâlnesc şi’u acest roman,
solid compus, şi în care poezia cetăţii, te­
ma predilectă a' autoarei, e din belşug rea­
Mihail Codreanu lizată. Vorbind de romane, putem anticipa
asupra calităţilor lui Ionel Teocloreanu
care în romanul La Medeleni, pe care-1 pu­
4
blică în „Viaţa Românească* îşi discipli­
pilda maestrului în sonet românesc, Mi- nează şivoiul imaginilor fără să scadă ni­
hail Codreanu, core fu Încoronat pentru N. Davldescu mic din poezia copilăriei şi a adolescenţii,
Statui, pentru Cântecul deşertăciunii şi pe care a cântat-o în atâtea rânduri şi pe
pentru traducerea lui Cyrano de Dergerac care o toarnă acum în veritabile tipare e-
cu( premiul naţional de poezie, pe anul a- pice.
In novelistică vom însomna pe lângă nu-
> . ■ « * / W AI*- Ii . b.-. ——i