Page 5 - 1926-01
P. 5
UNIVERSUL IITMAU i
5 ica mal departe, îndreptându-sc cui re
;rup. ,.M’ai întâlnit azi întâia oară cu I O N C R E A N G A
)ărul tăiat, după cavalcada noastră pe
tub ştejarii roşii de pe Malul-cu-fântânile.
k^ezi că m’ain ţinut de cuvânt. Şi înainte Viata marelui scriitor este din foricire noastre nu-1 va mai putea recunoaşte.
(ă fi ajuns modă ! S’a dus copilăria cu foarte bine cunoscută după autobiogra Dacă pe vremea lui Creangă, moş Du
x>ada ei pe spate ! Cu toate că şi atunci fia sa. ca călătoria la laşi cu vestiţii săi căişori
iu era decât un conciu de femee, scăpat Născut la 1 Martie, 1837, în satul IIu- albi, nepoţii lui călătoresc azi cu
lin ace‘‘. muleşti, din ţinutul Neamţului, sprin automobilul şi cu trenul.
Vorbi şi trase — cu pică — aş fi zis ţarul copilandru a trăit în plină liberta Civilizaţia de acum şi cea de mâine
2ii, lacătul dela uşa cutiei. Dar n’avea te mediul de tară, însuşindu-şi toată mai ales, va face să dispară toate figu
nici rost şi n’aş mai fi avut nici răgazul firea vioaie şi dârză a omului dela mun rile descrise în mod atât de plastic de
să zic fie şi atât. Sandi se ţinea de paşii te. Această fire s’a răsfrânt mai târziu scriitorul moldovean.
si cu obrajii cam dogoritori, de altă sim şi în opera sa, care este un produs stră Sa petrecut odată cu marele scriitor
ţire decât cea de adineauri. lucit al caracteristieei romaucşu in lan şi mediul care l-a produs. S au dus toţi
acei oameni de odinioară cu firea lor
dul ei cel mai original.
Pica puse mâna pe marginea de sus a A învăţat şcoala primară în satul na curată şi originală. S’a petrecut şi Necu-
cutiei, apăsă şi în acela,ş timp, cu apleca tal şi apoi a trecut la Broşteni în creierii lai Nanu dela şcoala lui Alecu Baloş
rea în braţele speriate ale purtătorilor, munţilor unde a avut ca învăţător pe şi părintele Catihet dela şcoala din Făl
se deschise şi uşa şi scăpă şi dinăuntru, vestitul Nicolai Nanu dela şcoala iui ticeni şi toţi acei dascăli vestiţi de altă
într’o desfacere foşnitoare de aripi, o le Alecu Baloş. De acolo s’a întors la Târ- dată, care cu mijloace modeste reuşiau
bădă. gu-Neamţ şi la Fălticeni, isprăvind se să creeze şcolari disciplinaţi şi cu dra
Pasărea lunecă puţin pe mozaic şi apoi minarul la Socola în Iaşi şi şcoala nor goste adârîcă pentru carte.
se îndreptă în toată albeaţa ei, cu măscu- mală „Vasile Lupu“, condusă pe acea Mi-aduc aminte de un amănunt foarte
ţa de catifea neagră a ochilor peste ciocul vreme de Titu Maiorescu. interesant, aflat dela răposatul învăţă
puternic. Stătea nemişcată, luminând mai Despre aceste peregrinări diverse vor tor şi folklorist M. Lupescu. El fusese
ture decât lumânările, drept pe stema beşte el în „Amintiri" : „Şi eu să înşir numit învăţător la aceiaş şcoală unde
Moldovei. Era o raritate a bălţii poposită atâtea şcoli : în Humuleşti, la Broşteni învăţase şi Creangă. Cea dintâi grijă a
pe un grind în drumul spre miazănoapte în creierii munţilor, în Neamţ, la Făl sa a fost să culeagă toate amănuntele
şi părea un plocon al vreunui staroste de ticeni şi acum la Socola". ce se mai ştiau despre vestitul profesor
margine litvan, trimes la curtea voevodu- Ajuns diacon şi institutor, Creangă NeculaiiNanu. Mai trăiau încă vrc-o câţiva
lui în Ilârlău, pentru petrecerea Răre- este învinuit că şi-a tuns părul şi că elevi de-ai lui. Şi îmi povestea Mihai Lu
şoaei şi a plodului ei. mergea la teatru şi aceste infracţiuni pescu că uri de câte ori le amintea des
Pica nu râdea. O înfiora poate şi pe ea grave l-au silit să se răspopească. In pre el, foştii elevi, ajunşi moşnegi, plân
ciudăţenia acelei reci şi strălucitoare ve urmă, ministrul instrucţiunii, Teii, îl geau cu lacrimi. Aşa oameni erau pe
denii. Sta şi se uita încordată la Sandi. destitue şi din postul de institutor. vremea aceia. Acum toate s’au risipit...
Acesta rămăsese în uimirea dintâi. I Creangă a fost primul culegător popo
se întorcea primăvară ! Darul de acum ran care a reuşit să redea cu cea mai
un an, pe care nu ştiuse să-l păstreze, era mare exactitate fondul şi mai ales for
aici, mai mândru decât atunci. Apa ţâş ma basmului poporan. In această pri
nea din înalte havuzuri în basin şi frun vinţă el este superior tuturor folklori-
zele tremurau liniştite'pe alei. Păunii cău ştilor noştri. Nimeni până la el n’a pu
tau gardul-viu înflorit ca să-şi întindă tut reproduce aşa de bine frumuseţea
acolo sus draperia cu ochii verzi a cozii. povestirii poporane. In acest sens îmi
Bunicul, care era îngrijat, ascunzându-se, pare gratuită afirmaţia lui Lazăr Şei-
de amărăciunea lui .destul de copilăreas neanu : „Din punct de vedere al exac
tităţii, Ispirescu ne pare superior lui
că pentru alţii, caii nu ştiau tot ce ştia Creangă, ale cărui poveşti nu sunt ade
el; prieteniii de departe, de pe câmpiile sea decât combinaţiuni personale, cusă
cu potârnichi, cari se opreau privind în tură la un loc de diferite basme izolate,
zare la călăraşul de sat cu bileţelul gră de unde lungimea nemăsurată ca în
bit dela poştă in mână şi porneau încoa Harap Alb, basm unic ca întindere, pe
ce numai decât!... O căldură necunoscu terenul folclorului" (Istoria filologiei p.
tă îl năpădea treptat. 11 slăbea. Şi deoda 318—353).
tă se repezi la lebădă, o cuprinse şi fugi Cine a avut ocazia să asculte vreun
cu ea, cu, capul gol, In docarul care trăse iscusit povestaş popular, mai ales dela
se la scară. Peste o clipa roţ.le se auzeau munte, spunând un basm, nu cred că ar
gonind pe drum şi se pierdeau . „Am fost destituit pe timpul răposa mai aduce astfel de afirmaţiuni. In pri
Pica privi după el, fără să se mişte. A- tului mitropolit Calinic, do răposatul vinţa colecţionării basmelor poporane,
poi se îndreptă către sufragerie şi zise râ ministru Teii — fie-le ţărna uşoară 1“ problema este destul de dificilă. Nici un
zând silit, numai pe jumătate spre noi, ne spune mai târziu cu mult umor, folklorist de meserie n’a putut reda pâ
ca să nu i se vadă faţa : Creangă. nă acum frumuseţea basmelor noastre.
— ,.Uite-ne martori ai unei răpiri, şi Moare la 31 Decembrie, 1889 în Iaşi. Ţăranul nostru în faţa cărturarului cu
încă de minoră. Vă rog însă să rămână Opera lui Ion Creangă este cea mai creionul în mână, se sfieşto şi îşi pierde
între noi. Ne-arn înţeles t De ţinut, tot s’a frumoasă biografie a poporului român. forma sa armonioasă şi poetică în po
ţinut de cuvânt şi nu vine la masă. Ca In el s’a întrupat toate calităţile şi da vestire. Numai un folklorist care a trăit
valer, sau cavalerist 1 Dar acum am să-l rurile unui popor în aspectele lui cele în mediul de ţară şi are şi darul po
fac de râs : cavalerul, sau chiar cavaleris mai diferite. vestirii poate reproduce cu exactitate
tul cu lebăda 1 Cavaleristul cu lebăda 1" Toate aceste calităţi le-a moştenit scri forma basmului poporan. In acest sens
itorul dela mama sa. Ea a fost tipul cel
Se lăuda. Înăuntru n’a făcut-o, ci fă mai caracteristic al femeei românce, cu cel mai perfect culegător a fost Ion
cut numai atât, să pară firească plecarea. dorinţa aprigă ca fiul ei să fie mai târ Creangă.
Nu se poate să nu fi simţit şi ea, ce sim ziu mândria familiei. Dacă ea n’ar fi Ispirescu, e drept, a reuşit să înfă
ţisem eu, că puţin lipsise ca Sandi să iasă înţeles rostul învăţăturii şi rodul ei, de ţişeze forma basmului, dar dânsul n a
cu altcineva în braţe pe uşa cea mare sigur, că marele scriitor ar fi rămas putut selecţiona ceeace este adevărat
dela intrarea castelului păzit de bourul în Humuleşti şi literatura noastră pier poporan şi curat românesc, de unele e-
Moldovei. dea pe cel mai mare scriitor al ei. lemente străine introduse în mediul bu-
cureştean, de unde şi-a cules cele mai
Profit de acest prilej spre a deschide multe basme ale sale.
EMANOIL BUGUŢA o discuţie mult desbăiută la noi. Cunoscutul basm „Gheorghe cel Vi
Este scriitorul Creangă un produs al teaz" versificat de Şt. O. Iosif în „A fost
mediului care l-a născut sau apariţia odată", este o localizare românească a
sa se datoreşte unui fenomen indepen unui basm străin „Aventurile lui Lide-
dent de ea ? rik". Poetul Şt. O. Iosif crescut sub in
Cine cunoaşte ^bine viaţa în care a fluenţa literaturii romantice germane, a
trăit el şi observă ce bine s’a oglindit fost desigur frapat de aceste elemente
ea în opera sa, desigur că va fi de pă exotice şi le-a considerat ca fiind na
rerea cea mai justă: Creangă a fost ţionale.
un exponent al vieţii noastre socialo Cel mai frumos prinos ce se poate a-
din a doua jumătate a veacului al 19-lea. duce memoriei lui Ion Creangă este o
Dacă astăzi ar mai putea apare un ediţie completă ilustrată cu tablouri do
scriitor analog cu marele nostru pro Grigorescu sau de alt mare pictor na
zator, progresul de mâine al civilizaţiei ţional. __ OH. CARDAŞ
