Page 3 - 1926-01

7 ERSVL LITERAR 8

L E B A

EMANOIL BUCUŢA

u (a se caţără pe sub deal şi face mel, spicele cresc obraznice din vechiul — „Când vine ţaţa Adina ?“
tituri prispe de vedere peste văi. loc îngrăşat de frunză sau câte un copac — „Chiar acum. Le-aştept la ceaiu. Au
il s’a pierdut în seara pădurilor lăsat semn de hotare se avântă rămuros plecat de-un ceas cu maşina dela Iaşi‘‘.
îzite. Câte un iaz licăreşte metalic cât o dumbravă. în atâtea case de pe — .,Ştii că n’are să fie uşor, bunicule ?
mină nu se ştie de unde răsfrântă, plaiurile de-aici, rude tari duc mai de­ Ceva se poate face, nici vorbă. O să
junge cu docarul, după două cea- parte sângele primit, iar, când s’a păstrat luăm încă odată câmpul din sus de \ă-
2 drumeag de moşie prin mirişte. chiar spi(a blagoslovită, ea e ca acest rărie şi să ţinem marginea până în gârlă.
Iacov pescarul scoate acum dopu- moşneag, portar de istorie. Dar ce-are să cadă ? Aş putea să număr
:chi de teiu din găurile bărcii şi — „Ce e cu firul vostru ? Ştiam că pleci de azi : zece, doisprezece iepuri şi patru,
n loc altele. Astăseară domnişorul la cinci şi am sunat numai cu puţin în- cinci blăni de vulpe. E locul sărac şi
c iese la rate. nainte“. vânzolit. Alaltăeri a fost cam pe-aco'o bă-
văzut pregătindu-sc încruntat, — ,,Un car a trântit stâlpul dela Fân- tae mare cu două sate. Să se fi tot împuş­
î întâiu porunci pe-a doua zi, cine tâna-văruită. Tocmai îl ridicau când tre­ cat într’o zi întreagă treizeci de iepuri.
trgă la pădure şi în ce parte. Dacă ceam. Dar, dacă nu-şi lovea Spuzi tu iapa Trei sferturi, de cap ! Altădată o să ne
Ovreiul delà Botoşani cu vinul, cu călcâele, nu ne mai apuca. lini dai ducem la iaz. Mutăm seara de azi pe poi­
t dus să i se arate comina. Fusese voe ? Fostul meu profesor, de care |i-am mâine". i
grajdul de vaci şi încuiase singur spus că ne-a făcut plăcerea să vie pen­ Zise şi râse puţin din coada oclmdui
verzi delà coteţele păunilor. Cu tru câteva zile la noi, şi mă însoţeşte la la mine. Vrea să se arate vesel că-ini fu­
le înainte găsise lebăda fără cap iaz". sese stăruinţa de geaba şi mă păcălisem.
ia ei caldă, unde avea să ierneze, Intrarăm încet. Nu într’o încăpere de Eu îi iertam orice, ll ştiam în sine amă­
eă sălbatică se strecurase pe burla- casă locuită, ci într’un fel de sală de ar­ rât şi, anoi, ascultam glasurile de demult
gust de aer şi o sfâşiase. Avea de me fără sfârşit. Lumina celor trei geamuri ale castelului.
un fel de necaz prost şi nevânăto- din fată, înalte cât peretele, cădea pe mo­ — „Da, cc-i dreptul, e timpul nepotri­
se părea că apa nare să se mai zaicul de jos şi de acolo, aruncată îndărăt vit. Dar ştii că pe ploaia şi vântul de ^
:ă în basin niciodată şi că parcul de luciu şi tot mai slabă, abia înainta Sâmbătă Mitrut a văzut doi lupi îu lun­
de tară au să fié cu totul troenite spre fund. Pe margini era umbră. Nu că
nza toamnei. Vâna ca să se răzbu- vedeam dacă acea umbră nu era plină — „Şi-a tras ?“
>te zi şi noaptea, vânat cu blană şi — „Cc să tragă ? Era călare şi, când
cu aripi. Primăvara pentru el se a mirosit calul . sălbăticiunile, a încemit
ase. să sforăc şi să se învârtească în loc. S’a
i cerut să mă ia şi pe mine. A luptat el Mitrut să-l t*e şi să-şi desfacă
cu jumătate gură, dar eram prea puşca de pe umăr. De unde ! Lunii s’au
ii şi seara se arăta prea frumoasă, uitat la cl şi au intrat fură grabă în ră-
bag de seamă. Jnşurupa acum mai chifi. Doar că n’a venit plângând de ciu­
;aunul delà spate şi mai îndesa ceva dă la mine băiatul !‘\
uleaţa cu merinde. Atât însemnam Cred că dela aceste întâmplări cu fiare
udată în întreprindere, şi poate pâ- şi furtuni bunicul şi nepotul au trecut la
capătul ei. Nu-mi păsa.
rl să pornim, un ţăran călare intră altele, petreceri la conacele vec.îhe sau
rtă cu o scrisoare delà „Curte“. Era preturi de vin şi de grâu ne' niafa Cer-
îiătiiiilui şi întrVî cooperativele basara-
>s că ne prinsese şi râdea de sub
behe. Le-auzeam numai câte un câm­
a lui cu margini mari de plăeş peni de vorbă. Prinţul şedea rezemat în
rean. Prietenul citi dintr’o privire palme pe bumbul de aur nl bastonului şi
zise, de la locul lui, fără să se în- privea cu ochii umezi pe tânăr, de cea­
. Ţinea haturile într’o mână şi bi- laltă parte a mesei, 11 urmărea cu un
îtr’alta.
Bunicul ne roagă să facem un scurt gând care nu vom să se arate. Tar aces­
e la el. Te supără Şi aşa se bro- ta, cu toată cuviinţa lui de om ,de Iunie,
T
i treceam în trap grăbit pe şoseluţa se simţea că e cu mintea aiurea. .si aşe­
velişti peşte văi, de cerdac de turn. za câteodată unda de păr ca paiul care-i
câmpul tot mai departe, la dreapta, cădea pe frunte si atunci ocini'foarte al­
rtea“ e înconjurată de un zid înalt baştri si denărfati se onrea pe Incuri,
cu putină nedumerire. Şi numai decât
ate, cu piatră şi cărămidă ameste- gura zâmbea, ca să acopere uitarea de
âre oranjerie, iaz şi colibe de pas- sine a privirii. Cei douăzeci şi trei de ani
cu amintiri din veacul ciobăniţe-
;ine. Porţile se închid cu drugi în EMANOIL BUCUŢA trăi|i mai ales la tară se vedeau în făp­
şi poate că ostaşi în pantaloni albi tura bine lesmtă şi pietroasă. Sublocote­
i şi în haine albastre lungi, pe nent« de cavalerie, eu care lăsase şcoala
ies atunci din întuneric şi tiu straje cu armuri în rând, cu tăblia netedă şi dela Timişoara şi raidurile lungi, îi mln-
dinse miilocul şi-i sumejise grumazul
şti cu vergea. Docarul trece pe a- mare de cavaler al credinţei sau cu plă­ dincolo de vârstă şi de fire, mai mult du­
argă delà intrare purtat parcă de cile şi clinii mlădioşi, gătiţi cu nituri şi ioasă. Tu locul Crevasei luase coudehil
e jucărie. Plăeşul fuge când înain- spini de oţel, ai curţilor france. Prapurc şi 'corniicele administratorului şi dacie«
id la coadă, şi nu ne lasă decât la de piele în prăjină cu cruce şi flamuri de
mătase în lănci puteau să se înşire în o mână de a jutor la eos'm ’arm ceDr câ­
Ce e cu finii vostru zise un bă- spatele lor, tot de altă culoare şi stemă, teva sute de falei ale năruiţlor, scăpate
;are stătea nevăzut în firida cu în lungi cuere cu belciuge de Fer. Iar de expropriere. Le înânuia mai cu cbag
a verandei descoperite delà intra­ când noaptea sfeşnicele cu mul e braţe decât butelia, de Levda şi njb’at/vul abso­
se sculă să ne întâmpine, erau purtate în odăile din dreapta şi lut de ne vremuri. Şi mă bucuram, martor
mia să fie bunicul gazdei mele, din stânga sau piereau în şanurile de du­ al acestei aşezări în bărbăţie. '
1. II priveam cu o lipsă de sfială, pă arcul de zid neînchipuit de larg din Ascultam, şi nul bucuram, numai la răs­
'e mă îndemna marea dorinţă, de fund, ce alaiu de vedenii de bal în fâşii- timpuri, pentrucă plecasem în cercetare,
amânată, să-l cunosc, toare taftale şi focuri de pietre nu roia alături de fata mai mare a casei, «rm
neobişnuit de înalt şi puţin adus pe delături, cu pieptănătura linsă, cu sala de arme. Vedeam tavanul, nespriji­
v
ieri. Cu atât îl apăsau cei şapte- cărare, şi rotunjimile de malaeov napole­ nit ne niciu.u stâlp, cu oodoaba Ţi’ ru ă
e ani, pentrucă deasupra barbei al­ oniene, sfărâmându-se într’o pulbere al­ de lemn : câte- o umbră nemişcată în
ta era sănătoasă, roşie şi senină, bă de zori. geam. sus la un onn de „seară,.ca o strajă
puternic şi ochii albaştri aminteau — ..Uite de ce te-am chemat“, începu întoarsă snre grădină, cineva ere visa
ipuri de domni, cari umplu de a- bătrânul după ce ne aşezarăm. „Mi-a te­ poate în căderea de seară a frunzelor’ şi
notărîre şi privire isteaţă, două lefonat Adina, vară-mea, că vine cu Pica descoperea cosa mai locuită (lerâ.t narea;
1
ri din viata Moldovei. Neamul s’a pentru două zile, să vâneze. Te rog. pune şi stema Moldovei, cu bourul legende ',
şi rărit, dar, cum pe un ogor unde la cale câteva vânători şi întovărăşeşte- turnat în piatră şi una cu mozaicul pnr-
: pădure, tăiată de schinibăile vre- le. Ţi-1 dau pe Boldur puşcaşul”. doselei, .ca o pecete în miezul ei pusă de