Page 4 - 1926-01
P. 4
UNIVERSUL LITERAR
4
un uriaş descălecător de ţară, şi ca un 4u-
lisraan cu semn© de zodiac, ieşind din pă UN ROMAN
mânt. De-acolo m’a trezit trompa auto
mobilului.
Cât m’am întors, şi uşa cea mare dela Cafegioaica din hotelu-acesta mic
intrare s’a şi deschis de perete, Camnrdi- Din zori şi până iar să se desbracc
nerul cu livrea cu nasturi mari de alamă, îşi fierbe zilele opace
care pândise pesemne de sus sosirea oas Intr'o fărâm' albastră de ibric.
peţilor, primi din fugă o blană în cap, Tot timpul frântă unghi din camizon
iar femeea ceva ca un manşon şi o gean Vorbeşte doar despre cafelele ce nu-i dau pace,
tă de mână. Din vijelia aceasta albă se Şi strigă şi discutâ-autohton
alese o fată îmbrăcată bărbăteşte care-şi Comenzile ce ‘ntruna se reped.
scoase căciulită din cap, îşi scutură pă Şi‘n orele ei de repaos patruped
rul negru tăiat şi se aruncă in braţele
prinţului: — In care cască şi se'ngraşe — -
— „Dragă, dragă moşule 1“ Stă la taifas cu servitoarele sub stele;
II săruta pe obraji, pe barbă, pe ochi, Şi-atunci, vorbeşte tot despre cafele:
râzând. Cum se prepară o cafea gingaşe,
Prietenul meu se sculase în picioare la Cum trebue s’o fierbi şi s’o moşeşti
locul lui, şi aştepta, pălit puţin. De pe Să se deschidă ca o floare’n ceşti!
patru uşi ieşiră, parcă ar fi stat până a- Şi’n pat, când somnul carnea i-o doboară,
tunci îndărătul lor, domni şi doamne în Din scândurile ce pe vremuri frimătară,
haine de seară. Pe uşa cea mare intră în In vânt şi in luminile r^r^sfi.
acela.ş timp cu ei. în şuba de drum până Incepe-un freamăt de vioară..., "
în pământ, Adina Barnoschi, urmată de Şi-şi vede'a vis, copiii ei, pe orizont:
oamenii de serviciu încărcaţi de genţi, O fată* bursieră, cu păr blond
de burdufe de călătorie, de pleduri şi de
arme. Şi un băiat în şcoala militară. K
— „Pico, nu-1 ameţi pe unchiul Geor- De pe o plaje cu sclipiri de tăvi,
ge !“ Pe-o marc cu talazuri de cafea,
Pica râdea însă şi mai departe şi-l să Ii vede, ca pe două bărci, alăturea;
ruta mereu. Când se opri, deodată, voit Când două bărci, când două năvi,
şi cu privirea asprită, se uită la tânărul Ce spumegând pe’ntinderile suculente
înfipt înaintea mesei, făcu un singur pas Sub zări din ce in ce mai vaste,
mare până la el şi-i întinse mâna : Cu cât se duc, cu-atâta cresc în coaste,
— „Erai aici. Sandi ?“ Până iau form'a două bastimente.
Apoi alergă la ceilalţi, tot aşa de furtu
noasă, şi se pierdu într’o ceată de fete. Se duc coloşii spintecând ca două brice!...
— „Cutia cea mare din automobil duce-
ti-o pe dincolo. Dar cu mare grijă, în pi
cioare şi să nu fie trântită“, porunci A- ...Şi’n timp ce mâna arsă de ibrice
dina Barnoschi oamenilor. „Miss Kennedy, — Ca o penumbră de dantele —
supraveghiază. te rog“. Stă streaşină in vis pe ochii maicii,
— „Sandi e în toată lumea »Bahluiului Din nou bat zorile în geam şi cer cafele...
mare maestru de vânătoare şi nu se poa Acesta-i tot romanul cafegioaicii!
te, dacă vrea, să nu ne facă nişte bătăi 1924.
de pomină. Nu se poate ! Dacă vrea ! II
cunosc eu. Spune şi tu, mamă I‘‘ ~ ~ , , G. Gregorian
1) Utn noul volum de poezii care va apare în primăvară.
Aşa vorbea Pica mai târziu, la masa
dintre ferestre unde lumea se strânsese
aşteptând să fie chemată la ceaiu. Vor
bea fără să mai lase pe cineva să-i răs vertsal sau de altă lege de aramă. Eco
pundă. nomiştii de şcoală nouă nu le-au descope „Ţi-1 dau. Numai să nu-1 sperii. Şi
Sandi zâmbea, neputincios şi îndato nu uita că prinţesa e cu noi. Repede ! Ţi-o
ritor. rit. in forma adaptată şi nouă. Şi capita las pe Miss Kennedy să te ajute“.
— „Credeţi că lăsam eu potârnichile lul lor, aşa de ascuns şi puţin cât e, de Sandi îi sărută mâna şi rămase. Aştep
în Bărăgan, fără ceva sigur în schimb, în românism şi de moralitate, sunt drugi de tă pe loc până trecu pragul şi cel din ur
luna mea de alice şi de praf ? Alaltăeri metal nobil pe care se bizuie toată hârtia mă oaspe şi se îndreptă, intr'o fierbere
am primit telegrama moşului că Sandi a fără altă valoare, pusă în circulaţie de abia stăpânită, către fată.
ceilalţi“.
căzut iară la kinegetikomanic. Şi am şi Dar, dându-şi seama că a rămas sin — „Pico, ţineam chiar eu să te văd în
pornit din balta noastră de hoţi de cai tre patru oclii. Nu cred că vrei să mă faci
la Moldova cea frumoasă. Mâine o să ne gur şi e ascultat, slăbi şi se duse cu to de râs. Ce sânt semnele şi taina dimpre-
ducem să vedem sfintele soboare bizanti varăşul lui spre fund. jurul meu ? Să ştii că nu mai intru la
ne în biserica lui Ştefan din Hârlău. Trei perechi de palme bătură nebuneşte: ceaiu, ci plec drept acasă. Grigore, zi
Mergi şi dumneata cu noi, miss Kennedy. a Pichii, a lui Mis Kennedv, preceptoa- să-mi fie docarul gata !“
Şi vom fi vernice pe urmă de iepurii, re rea ei scoţiană, şi a lui Sandi. — „Dragă Sandi, întâiu că nu suntem
ţele şi mistreţii Ţării-de-Sus“. — „Bravo, Nicule ! Ce înseamnă să fii nici acum între patru ochi. Dacă mă aş
Prinţul şi Adina se uitară unul la al numismat şi să trăeşti la Copenhaga ! Jos teptam, îi făceam cel puţin „semn“, cum
tul. Pica se dădea chiar pe lângă planul inflaţia !“ strigă Pica şi alergă după vă zici tu binevoitor, lui Miss Kennedy. să-şi
lor şi ridica ştrengăreşte un colţ al vălu rul ei de spiţă mai depărtată, să-i strân acopere luminiţele ei verzi. Domnul Me-
lui. Şi iară se depărta. Era şi a'ci fata gă mâna. drea şi aşa se uită mai mult re peieţi“.
nornită şi argint’viu pe care o ştiau. Tar Se aduseră lumânări. Prinţesa, care se Asta era pentru mine, îşi plătea o poli
la ei se uita acum pe furiş, cu oarecare arăta foarte rar, venise şi ea. Se vorbea ţii mai veche, cu care o îndatorasem în
leamă, şi Sandi. Ce putea să însemne mai încet şi pe grupuri. Tavanul cu po tr’o convorbire despre portrete domne ti,
icea telegramă ? doabe de lemn Tar se topise în înalt, şi la Bucureşti, în casa părinţilor lui Snndi.
In tăcerea, care se făcu, se auzi un di pierise în codri sau în simbolul lui, şi — Şi apoi, n’ai dreptate. Mă făceam mai
plomat, venit în ţară în săptămânde lui bourul pajurii. Şi pieriră apoi unul câte degrabă eu de râs dacă umblam unspre
Ie vacanţă, cum căuta să dovedească unul şi ai casei, chemaţi în sufrageria zece ceasuri cu trenul şi unul cu auto
iu ştiu ce, cuiva dii) celălalt colţ al sălii, roşie.
ntr’un întuneric sfărâmat numai de scli- Prietenul meu mergea alături de ..ţaţa ‘ mobilul, până aici sub izvoarele Bahluiu-
>irile briliantului din acul de cravată: Adina, cu care vorbea. Pica se ducea cu lui, numai ca 6ă te fac pe tine de râs.
— „Pe familii ca acestea, de veche tra- numismatul. Dar aproape de uşă îşi ceru Vreau atât, să-ţi dau un mic dar, şi să te
rog să înjghebezi, mai mult pentru Miss
iiţie, producătoare, mândre şi cinstite stă iertare şi alergă la mama ei. Kennedy şi mama, decât pentru mine, o
ara ca pe nişte coloape. Ele cu tăria lor — „Mamă. te rog ! Mi-1 laşi pe Sandi? mică vânătoare pe moşia moşului
ac posibilă sarabanda fericiţilor moşte- Numai până’ vă aşezaţi, şi sântem îndă
itori şi a stricaţilor de tot felul. Cu cât răt“. Miss Kennedy ieşise şi se întorcea ur
xistă şi ţin ele mai bine, îşi fac şi ei Doamna Barnoschi o privi râzând şi mată de doi servitori, cori aduceau cu
îai mult de cap. Romanticii le-au crezut căută din ochi pe prinţ, fără să-l mai gă mare fereală o cutie de lemn pe braţe.
uinate, de Evrei, de Paris, de votul uni- sească. *.*,*«** ai mJ — „Poate cu meritam altceva“, vorbea
