Page 6 - 1926-01
P. 6
UNTFEHSUL UT ERAM
Q
S E A R A
Câteva versuri din comedia eroică Siriana care se va re
prezenta în Ianuarie pe scena teatrului National din Bucu
reşti cu d-na Măria Giurgea, în rolul Strianei.
...Se lasă altă seară, ai zice-un patrafir, Roosevelt obişnuia să povestească cât
Pe care stau cusute steluţele cu fir... de mult aveau tinerii americani, de mici,
Sub el, pom, floare, iarbă, smerite fiecare, conştiinţa superiorităţii rasei lor. In spri
/şi spovedesc păcatul ca’n Vinar ca-cea-M are... jinul acestei afirmaţii, povestea urmă
Un strop de zi rămas-a pe frunzele de plopi, toarea anecdotă :
El singur, de pe urma atâtor mii de stropi •' —- Care e numele întâiului om ?
Cu aburii ţărânei şi-apusul ce durează — Gcorge Washington, răspunde co
/fi pare că o mână din cer, cădelniţează... pilul.
— Prostii f ţipă profesorul. De ce-mi
Oi seară minunată! Cu-alaiul tău întreg spui nerozia asta ?
Acum, intdm oară, încep să le'nteleg... — Pentru că, răspunde şcolarul cu vo
Ce farmec fără nume pe sufletu-mi se lasă ?... cea clară, repetând cuvântul celebru în
Văd seara cum se’mbie cu câmpul de mătasă... Statelo-Unite, pentru că, el a fost : first
Cu fire de'ntuncric tăindu-l in bucăţi, ort war, first în peacc, and first in the
Si lâng’un fir ele iarbă, creind singurătăţii... hearts of his countrţjmen (întâiul în răz
boi, întâiul în timp de pace, şi întâiul în
ALFRED MOŞOIU inima compatrioţilor săi).
— Bine, foarte bine, zise profesorul îm
Pagini vechi blânzit.
Şi cu toate astea întâiul om rămâne
Cu pluguşoru! în Moldova Adam.
— O ! replică şcolarul cu un uşor dis
preţ, dacă socotiţi şi străinii !!
— Din «Amintirile» lui Ion Creangă —
Din cruzimile vieţii (Aurălien Schollap.
Odată la sfântul Vasile, ne prindem „Drele pe podele Trcicli) :
noi câţiva băeţi din sat, să ne ducem Şi bureţi pe păreţi;
cu plugul; căci eram şi eu mărişor Câte pene pe cocoşi Să stai, întrilh salon, lângă o persoa
acum, din păcate. Şi în ajunul sfân Atâţia copii burduhoşi“. nă şaşie şi să-i răspunzi când dânsa vor
tului Vasile, toată ziua am stat de cum obişnuesc a zice plugarii pe la beşte altcuiva. *
capul tatii să-mi facă şi mie un bu- casele ce nu-i primesc. Să fii prietenul unui autor fluerat şi
baiu ; or ue nu, batâr un harpanic. —Măi! al dracului venetic şi ciap- să trebuiască să-l însoţeşti ucasă in seara
— Doamne, ce harapnic ţi-oi da cân de popă, zicem noi după ce ne a- când i-a căzut piesa.
eu, zise tata dela o vreme. N’ai ce dunăm toţi la un loc, îngheţaţi de
mânca la casa mea ? Vrei să te bu frig şi spărieţi ; cât pe ce era să no In ziua cea mai friguroasă a anului, în
şească cei nandralăi prin omăt ? dogească boiata cea îndrăcită ; vede- cea uiai rece odae din casă, lângă un foc
Acuş te descalţ!“ 1-am dus pe năsălie la biserica sfân care nu vrea să se aprindă, să scrii un
Văzând eu că mi-am aprins paie ’n tului Dumitru, de sub cetate, unde roman care se petrece în Senegal.
cap cu asta, am şterpelit-o deacasă slujeşte ; curat ucigă-1 crucea l-a co-
numai cu beşica cea de porc, nu lăcit să vie să-şi facă budihacea casă Să intri intr’o cafenea ca să vezi dacă
cumva să-mi ieo tata ciubotele şi să la noi în sat. Ferească Dumnezeu, ţi-a apărut articolul în revista căreia l-ai
rămân de ruşine înaintea tovarăşilor. să fie preoţii noştri aşa, că nu te-ai trimis. Să găseşti revista tăiată în întregi
Şi nu ştiu cum s’a întâmplat că nici- mai înfrupta cu nimica dela biserică, me afară de cele 50 de pagini cu articolul
unul dintre tovarăşi n’avea clopot. în vecii vecilor ! Şi până-1 mai bosco tău. •
Talanca mea era acasă ; dar mă pu rodim, până una alta, amurgeşte
team duce s’o iau ? In sfârşit facem bine. Trecând pe cheiu pe dinaintea anticari
noi ce facem, şi sclipuim de cole o Ei, amu, ce-i de făcut ? Hai să in- lor, să vezi de departe o tăbliţă cu nu
coasă ruptă, de ici o cărceie detân- trăim ici în ograda asta, zise Zaharia mele tău. Şi apropiindu-te, să citeşti:
„Opere complete, 10 volume: 40 cen
jală, mai un vătrar cu belciug, mai lui Gâtlan, că ne trece vremea, stând time“.
beşica cea de porc a mea, şi pe după în mijlocul drumului. Şi intrăm noi
toacă şi pornim pe la case. Şi-o luăm la Vasile-Aniţei şi ne aşezăm la fe
noi dela popa Oşlobanu, tocmai din reastră după obiceiu. Dar parcă nai
capul satului din sus, cu gândul să ba vrăjeşte : cela nu sună coasa, că-i
umblăm tot satul... Când colo, popa e frig ; celuia că-i înghiaţă manile pe Atunci noi la fugă, băieţi! mai di
tuia Jemne la trunchiu afară ; şi cum cârceie ; văru-meu Ion Mogorogea cu hai decât la popa Oşlobanu... „Dar
a văzut că no aşezăm la fereastră şi vătraiul subsuoară se punea de pri bun pocinog a fost ş’aista“, zicem noi,
ne pregătim de urat, a început a ne cină că nu ură, şi numa-ţi crăpa ini oprindu-ne în răscrucile drumului,
trage câteva naşteri îndesate şl a ma în tine de necaz! Ură tu. măi Chi- din mijlocul satului, aproape de bise
zice : riece, zic eu lui Goian ; şi noi, măi rică.
— De-abia s’au culcat găinile şi Zaharia, să prufnim din gură ca bu încă una-două de aestea, şi ne
voi aţi şi început ? Ia staţi oleacă, haiul, iar iştialalţi să strige : hăi, hăi! scot oamenii din satl afară, ca pe nişte
blăstămaţilor, să vă dau eu ! Şi-odată şi începem. Şi ce să vezi ? lăieşi. Mai bine să mergem la culcare.
Noi atunci am pârlit-o la fugă. Unde nu se ia hapsina de nevasta lui vŞi după ce ne arvonim noi şi pe la a-
Iar el zvârr! cu o scurtătură în urmă VasilehAniţei cu cociorva aprinsă nul, cu jurămât să umblăm tot împre
noastră ; căci era om hursuz şi pâl- după noi ; căci tocmai atunci trăgea ună, ne-am despărţit unul de altul,
clişit popa Oşlobanu. Şi din spaima focul să deo colacii în cuptior. „Vai, răbegiţi de frig şi hămisiţi de foame,
aprinde-v’ar focul, să vă aprindă, şi hai fiecare pe la casa cui ne are,
ceea, am fugit noi mai jumătate de
sat înapoi, fără să avem când îi zice zise ea burzuluită grozav : dar cum că mal bine-i pare. Şi iaca aşa ne-a
popii: _ se chiamâ asta? In obrazul cui v’a fost umblarea^cu plugul în anul a-
învăţat 1“ . ^ cela. .. ... • :„i
