Page 2 - 1928-17
P. 2
v. umv 12jL\sujl* LirHiJKAK
ciul roiiiuuc«
S C U L P T O R U L CONSTANTIN BRANCUSI
Puţine de tot sunt numele româ CORNELIU MICIIAILESCn
neşti care se bucură azi de celebrita
tea lui Brâncuşi. Şi celebritate în ca Iu fufa operei lui Brâncuş, spectatorul ta doreşte. Şi a realiza aceasta înseamnă
zul acesta e prea puţin. Acest mare rămâne uluit întocmai ca şi primii fii a intra în spiritul universal al lucrurilor
şi a nu le limita la imitarea imaginei lor.
sculptor este literalmente idolatrizat. ai omenirei în faţa creaţii universale. O operă de artă astfel concepută tinde
Cu aceuş nedumerire setoasă de cu
1 se dedica poeme, i se închină în riozitate privesc sufletele curate crea către echilibrul absolut şi echilibrul ab
străinătate numere speciale de re ţia maestrului care, într‘o muncă con solut este perfecta expresie a frumosului.
vistă. tinuă şi modestă îşi împlineşte opera Sau, vorbind mai departe despre mate
E considerat de către germani şi cu acelaş sentiment de religiozitate, cu rie ca element de expresiune, zice : „Ma
englezi mai ales drept creatorul sculp aceaş ardoare pe care credincioşi o pun teria trebue să-şi continue viaţa ei natu
rală, chiar modificată de mâna sculptoru
în ruga lor.
turii moderniste. Brâncuş e un mistic şi un gânditor. lui. Rolul’ plastic pe care-1 realizează na
La noi Brâncuşi e foarte puţin cu Întrucât creaţia operei de artă este conti tural, trebue descoperit şi păstrat.
noscut. Dacă în cercurile artistice e nuitatea legilor tainice ale filei materia Să dai materiei alt rol decât acela pe
preţuit cum se cuvine, marele pu lizate, viaţa materiei îşi găseşte în- care-1 vrea natura este a o nimici"...........Ma
blic nu cunoaşte mai nimic din o- tr‘iusa o raţiune de a fi, dacă spiritul teria singură să determine subiectul".
...„Sculptura este o expresiune umană
pera acestui celebru sculptor formei îşi află o logică proprie şi putere a acţiunei naturei*.
La asta contribue poate şi opera de exprimare, atunci, de bună seamă, ... „Primitivii creştini ca şi negrii au
lui de atâtea ori stranie. Brâncuşi toată opera lui Brâucuş este o adevărată respectat viaţa materiei în sculpturile
creaţie.
e un fanatic, un iluminat interior. O creaţie transpusă, în care măreţia lor. Ei au procedat numai din credinţă şi
Nici o convenţie nu există penii u cosmosului îşi găseşte imagina redusă dar instinct pe când artistul modern proce
el, nici o prejudecata decât cât visul puternic condensată cu aceaş forţă de dează prin instinct controlat de raţiune".
...„Astăzi arta deschide poarta prin
lui de artă. exprimare tangibilă a spiritului perfect care vor pătrunde principiile creatoare,
Căci opera lui Brâncuşi are o pu echilibrat, eu acelaş sentiment profund frumosul absolut al legei universale".
ritate absolută de vis. Un tors al lui şi etern, cu aceiaş continuă activitate e- Acestea sunt în esenţă ideile care re
nergelică şi inventivă pe care e relevea-
e dematerializat şi real în acelaş ză numai dumnezeirea. zidă la baza ceraţiei operei lui Brâncuş.
limp ; un sbor de pasăre e tradus în Brâncuş creează sub imperiul acelciaş Nu ne miră deci, dece, privind lucrurile
forma lui cea mai dezbrăcată de orice fatalităţi care a zidit universul, luminat în esenţa lor, le concepe în profunziune
i calizându-le în acel spirit de sinteză, din
’ostmănt de prisos, dar şi de conţi- de aceaş inteligenţă, ponderat de aceaş care accidentul dispare.
iut. înţelepciune. Dezbrăcându-le de particularităţile ex
Puţini oameni au urmărit idea în Este un gânditor, fiindcă îşi dă seama că terioare ale rasei sale şi ale timpului,
censul ei absolut cu atâta înverşunare opera de artă nu vieţueşte dacă nu are dozând apoi întro fericită proporţie ele
în afară scânteia ţâşnită din ascunsurile
el. subconştientului şi acea claritate perma mentul abstract exprimat, cu cel concret
Alături de atâtea nume de mare va- nentă a ideii, pe care numai concepţia a- care exprimă, prin acel instinct ales de
pondere şi echilibru, le asigură acel ca
oare, cari au fost înfăţişate publi- vută despre universalitate ne-o poate da. racter de permanentă universalitate.
'ului nostru la această rubrică, Brâu- El nu este un teoretician care-şi formu Ca şi arta greacă, care, — în afară de
'uşi înseamnă un nou aspect al aces- lează anticipat un program estetic. concepţiile timpului, — a ajuns la aceaş
Concomitent acţiune şi gândire se nasc
ui suflet românesc, nesfârşit mai şi colaborează la realizarea definitivă a forţă de exprimare, arta lui Brâncuş a
omphcat de cât o coaje de ou vopsi- operei sale. trecut de mult hotarele, cucerind timpul
şi spaţiul.
ă sau de cât o mobilă pirogravata, Din ea se pot desprinde apoi principii Dacă de predilecţie se serveşte de for
uflet cu zeci de rădăcini şi cu ne- cari, pot alcătui un sistem. me geometrice preum : ovalul, elipsa, ci
farşite posibilităţi. Şi poate că dacă Spre a putea înţelege sensul creaţiei lindrul etc. în care îşi exteriorizează sen
r fi să definim „specificul românesc" sale ne trebue pe lângă o largă aper- timente puternice şi condensează emoţia
şa cum s’a încercat de către unii seri- cepţiune şi o bună doză de cinste şi dis vizuală până la o simplificare totală a
'ori nu de mult, noi l-am defini toc cernământ pe care numai aptitudini pro lor, o face pentrucă numai în abstracţiu
prii şi pregătirea ni le pot procura.
mi prin această realitate profundă, Ne spune deci, Brâncuş : „Cu mult îna nea lor poate găsi acel limbaj care să
vestească cucerirea „frumosului absolut
iernai prin aceste infinite posibilităţi inte religia dădea omului o concepţie des al legei universale".
le lui. CAMIL PETRESCU pre forţele antropomorfice, creatorii şi Călăuziţi de alte sentimente motrice,
oamenii revelau prin artă personificarea pătrunşi însă de acelaş instinct primor
acestor divinităţi. Astăzi filozofia ne face dial, artiştii greci ni epocei mitice şi pre-
să pricepem un act generativ unic, o lege arcbaice ajunseseră la aceleaşi soluţii în
universală impersonală, nedefinită din „agrolithele", „aerolithele‘‘ şi „xoa-
care emană tot ce există. non-urile" lor în care divinităţile nu -a-
Este această lege universală pe care veau tipul lor specific cu atribute şi alte
trebue să o manifesteze arta, conformân- caracteristice anedotice, ci reprezentau
du-şi principiile, principiilor acestei legi, idea creaţiei printr;o fericită împerechie-
rupându-se de convenţii astăzi inutile şi iv a sentimentului mistic cu acela al for
dezorientate. mei plastice.
Să dai senzaţiile realităţei astfel cum Ca şi la ci cari, nu din neputinţă —
ni le procură natura, fără a reproduce sau cum cu multă uşurinţă se pronunţă teo
imita este astăzi cea mai vastă problemă riile istorice curente, — căutăm exprima
a artei. rea în simboluri în cari abstracţiunea
A crcea un obiect care-ţi dă prin pro joacă un rol însemnat, găsim în opera
priul său organism ceace natura face lui Brâncuş aceiaşi tendinţă spre o spiri
prin propriul său organism, ceeace natura tualizare a formei până la metaforă, toc
a
face prin eterna ei minune e^te ceace J' mai ca prin eliminarea pitorescului să
