Page 3 - 1928-17
P. 3

r  C. BRÂNCUŞI Şl STRĂINĂTATEA                                               marcat  odată  Jacques  Doncet  despre
                                                                              „Muza  adormită’,  pe  care  Brâncuşi  a
                                                                              ştiut  cum  să  o  aşeze  pe  ţărână,  ca  un  cap
   Paul  Morand,  cunoscut  scriitor  francez,   să-i  supună  natura  de  neîmblânzit  Calm   pe o pernă sau ui* ou de struţ în nisip.
  scrie  despre  Brâncuşi  următoarele  :   şi  fără  teamă,  Brâncuş  lucrează.  Lucrea­  Să  luăm  operele  cele  mai  abstracte  ale
   Atelierul  unui  sculptor  este  —  cum   ză  fără  profesori  sau  elevi,  fără  gălă­  lui  Brâncuşi  sau  mai  bine  zis  cele  mai
  şi-l  închipuie  publicul  —  un  „campo   gie,  fără  să  linguşească  criticii  de  arta.   realiste  căci,  după  el  ceeace  este  real,
  sauto‘‘  împănat  cu  dramatice  statui  din   Libertatea  extremă  a  Parisului  i-a  îngă­  nu  este  forma  externă,  ci  esenţa  lucruri­
  marmoră  de  Carrara,  albastre  şi  vinete   duit  să  rămână  cel  mai  pu{in  parizian   lor.  Plecând  dela  acest  a'devâr,  nimeni
  ca  moartea,  înveselit  ici-colo  de  divanuri,   dintre  artişti  şi  —  mai  rar  încă  —  cel   nu  va  putea  exprima  ceva  cu  adevărat
  bibelo-uri,  luene,  vederi  şi  amintiri  din   mai  pufin  parizian  dintre  români.  Pu­  real,   imitându-i   suprafaţa   exterioară.
  călătorie.  Rodim  însuşi  căruia  îi  plăcea   blicul  care  îl  cunoşte  şi  îl  iubeşte  pe   Formele  ovoide,  cilindrii  lustruiţi,  geo-
  să  audă  că  este  o  for{ă  a  naturii  a  conti­  Brâncuşi  este  aceia  care  a  descoperit  şi   metiia  plastică  incorporată  în  coloana
  nuat  această  tradiţie,  lini  amintesc  că   apreciat  pe  „Vameşul'’  Rousseau,  pe  De­  lui  fără  sfârşit,  trebuiesc  admirate  deşi
  am  rătăcit  adeseori,  în  copilărie  prin  a-   raia  sau  Matisse  cu  mult  înainte  de  a   —  cum  ni  se  întâmplă  adeseori  —  nu  le
  telierul  lui  din  rue  de  1  Universite.  Îmi   fi fost celebri.         putem înţelege pe deplin.
  amintesc  unele  din  piesele  lui  ca  Porte   Brâncuşi  al  nostru  lucrează  fără  grabă.   Mâinile  noastre  au  întârziat  prea  mult
  de  l'Enfer,  făcute  anume  pentru  a  uimi,   Numai  prin  aceasta  nu  aparţine  vremii   pe  Bronzurile  Renaşterii  italiene,  pe  me­
  mulţimea  întreagă  de  technicieni,  de   noastre,  intr’o  epocă  în  care  totul  se  ri­  dalioanele  din  Syracuza,  pe  Kora  Acro­
  doamne  elegante  şi  de  elevi  ce-1  încon­  sipeşte,  el  a  înţeles  că  singurul  lux  este   polei  şi  chipurile  lui  Budha.  E  vremea
  jurau  cum  desigur  va  fi  lost  înconjurat   să  nu  se  grăbească.  El  colaborează  cu   să  căutăm  contacte  mai  directe,  plăceri
  oricare  maestru  al  Renaşterii.  In  acest   timpul.  Preferinţa  sa  pentru  singurătate,   mai  complexe.  Cu  Brâncuşi  suntem  la  li­
  respect,  Rodin  era  la  rând  cu  Şcoala,  cu   conştiinţa,  respectul  său  pentru  material,   mita  extremă  a  purităţii.  Mulţumirea  pe
  Institutul.                           bucuria  de  a  tvăi  şi  crea,  răbdarea  tem­  care  o  încercăm  înaintea  artei  sale,  este
   Brâncuşi,  dimpotrivă,  este  modernul,   peramentului  său  pasionat,  violenţa  sa  nu   de  o  esenţă  atât  de  materială,  încât  deşi
  sculptorul  zilei  de  mâine.  Să  intrăm  în   sunt  niciodată  exprimate  la  suprafaţă;   o  datorim  simţurilor,  laudele  le  aducem
  atelierul  lui.  Atelier  ?  Această  carieră   această  suprafaţă  rămâne  atât  de  dură   spiritului.
  de  piatră  ?  Unde  sunt  grandioasele  su­  şi de lustruită cum numai el o poate face.        PAUL MORAND
  biecte  declamatorii  aşteptând  numai  să
                                         Brâncuşi  nu  se  repetă  niciodată  Nicio­
  fie  instalate  într'un  forum  oarecare  ?   dată  fără  motiv  nu  traduce  o  temă  pen­  Dintr'un  album  dedicat  lui  Brâncuşi  în
  Unde  este  lutul  pitoresc  ?  Nimic  din  toa­  tru un material în altul.  oare  semnează  păreri  critice  şi  versuri
  te  acestea.  Aci  doar  blocuri  mari  de  pia­                            închinate  marelui  sculptor,  o  mulţime
  tră  de  construcţie,  bârne,  trunchiuri  de   Respectând  individualitatea  materialu­  de  scriitori,  pictori  şi  sculptori,  extragem
  copaci,  pietre  şi  stânci  şi  ici-colo  stră­  lui  ei  transpune.  Ceeace  atâ{ia  alţii  nu   câteva pasagii :
  lucirea  bronzului  lustruit.  Una  din  ace­  ştiu,  el  o  ştie  :  un  lucru  gândit  în  lemn
  ste  forme  princiare  se  desface  de  cele­  sau  piatră,  nu  poate  fi  executat  fără   —  Mie  Brâncuşi  îmi  apare  tot  atât  de
  lalte  şi  vine  către  noi  —  masivă.  E   schimbare  în  bronz.  Brâncuşi  se  cufundă   pur  artist  ca  Bacii  şi  Poussin.  Şi  dacă  mi
  Brâncuşi.  O  bărbie  cenuşie  amintindu-1   în  viaţa  primitivă,  se  mişcă  în  ea  fără  a   se  cere  să  precizez  care  sunt  calităţile
  pe  Walt  Withtman  :  ochiul  limpede  al   pierde  nimic  din  forţa  vitală,  din  putere   pe  care  le  socot  esenţiale  acestui  sculp­
  atinului,  înfăţişarea  prietenoasă,  îndrăs-   genetică,  din  facultăţi  creatoare.  Orice   tor,  voi  răspunde  :  un  uimitor  de  sigur
  îeaţă sigură—astfel ne apare Brâncuşi.  lucru  înrudit  cu  natura  îl  inspiră.  Iu   simţ  al  raporturilor  şi  cea  mai  delicată
   Brâncuşi  este  născut  meşter.  El  nu  ştie   această  privinţă  se  înrudeşte  cu  poezia   simţire.
  ie  sunt  elevii,  ajutoarele,  cioplitorii,  lus-   cea  mai  modernă.  Peştii  lui  alunecă  în-   CLEVE BELL
  ruitorii,  tăietorii.  Îşi  face  singur  totul.   meteorii.  Păsările  cântă  şi  sboară  în  spa­    Vogue
  Materialele  i-au  fost  întotdeauna  credin-   ţiu.  Lemnul  vorbeşte  de  fericirea  vieţii
  noase.  S‘a  apropiat  de  ele  din  toate  pri­  lui  nouă.  Socrates  al  său  ne  impresionea­  —  Deoparte  stă  Brâncuşi,  unul  care
  mitele.  A  lucrat  în  toate  meşteşugurile.   ză  ca  un  post  de  T.  F.  F.  care  emite.  Gra­  poate  să  meargă  acum  pe  drumul  lui,
  Brâncuşi,  o  ştim,  este  român  din  vechea   ţia  figurilor  femeilor  sale  ne  încântă  ca   căruia  îi  zace  în  sânge  o  intensitate  sculp­
  •asă  de  ţărani  ai  acestei  ţări  frumoase,   o muzică subtilă.          turală,  care  poate  îndrăsni  orice  şi  care
  ic  zice  că,  mânat  de  diavolul  sculpturii,   „Priveşte  această  operă  a  lui  Brâncuşi,   într’o  lungă  viaţă  de  sculptor  a  îndrăsnit
  i venit pe jos la Paris.             daca  ar  fi  fost  desgropată  dintre  i  uine,   câteva lucruri frumoase.
   Şcoala  de  Beaux-arts  însăşi  n‘a  putut  s‘ar  fi  recunoscut  în  ea  o  miuune“,  a  re­  PAUL WERTHEIM
                                                                                                 Das Kunstblatt
     BRlgsa JsQSifg                                                            —  De  ani  de  zile,  el  păstra  în  ochii
                                                                              lui  o  răsucitură  de  ştejar,  ceeace  ştia
  mată  lăsa  curs  liber  dezvoltărei  fireşti  a   toată  durerea  sacrificiului  pentru  înţele­  dintru  casă  dărâmată,  sau  vreo  stâncă
  egilor  pur  plastice,  singure  capabile  de   gere, până la înălţimea creaţiei sale.  prăbuşită  în  râu,  trăind  cu  ele.  El  se
  > durabilă şi absolută realizare.      Detractorii  inconştienţi  de  valoarea  a-   simţi  în  stare  să  se  apropie  de  ele  fără
   Credem  că  nu  e  neputinţă,  —  atunci   cestui  minunat  dar,  îl  acuză  că,  duce  îna­  să  le  profaneze  frumuseţea  lor  naturală,
  :ând  sculptura  greacă  care  primise  pe   poi  sculptura  cu  milenii,  fără  a-şi  da  sea­  care trebuia împământenită în lucrul lui.
  :ăile  mărilor  rodul  experimentelor  artei   ma  că  e  poate  unicul  în  epoca  de  faţă,
  egiptene  şi  a  celorlalte  popoare  asiatice   care  prin  darul  său,  prin  munca  sa  inte­  WALTER PĂCII
  u  o  veche  civilizaţie,  ridica  la  Sparta,   ligentă  şi  fără  răgaz,  aţâţând  mereu  for­  The Masterss of,Modern Art.
  Dioscuiilor  Castor  şi  Polux  un  monument   ţele  primare  ale  creaţiei,  va  duce  arta
  >rin  care  se  simboliza  unirea  fraternă,  ex-   spre pragul adevăratei sale meniri.
  >riniată  prin  două  puternice  grinzi  înfipte   Brâncuş  nu  e  un  popular  şi  aceasta  este
  ierpendicular  în  sol  şi  legate  între  ele  cu   o  fericire.  Are  însă  pe  tot  globul  admira­
  Iţele de dimensiuni mai mici.        tori fanatici.                                note biografice
   Credem  de  asemenea  că  nu  e  întâm-   Sunt  poate  puţini  la  număr,  ca  şi  cei
  ilare  sau  neştiinţă  când  Brâncuş  compu-   cari  s‘au  inspirat  de  la  dânsul,  dar  toc­
  ie  „îmbrăţişarea**  de  la  Pere-Lacliaise,   mai  aceasta  îi  intensifică  valoarea,  îi  cu­  Constantin   Brâncuşi,   fiu   de   ţăran
  au  „Cuminţenia  pământului",  sau  „Frag-   cereşte prestigiul.            din  judeţul  Gorj,  s‘a  născut  în  anul  1875.
                                                                              Venit  la  Bucureşti,  s‘a  înscris  la  şcoala
  nentul  de  capitol'*  ori,  „Pasărea  rnăias-   Copil  al  plaiurilor  noastre,  fiu  de  ţăran   de  arte  şi  meserii,  după  terminarea  că­
  ră“, „Coloana fără sfârşit** etc.
                                       din  inima  unei  provincii  plină  de  sen-   reia  a  urmat  cursurile  şcoalei  de  belle-
   Dacă  nu-i  găsim  un  premergător,  dacă   sualitate  şi  de  viaţă,  neînţeles  la  noi,   arte.  In  anul  1906  a  plecat  la  Paris,  unde
  iu-1  putem  clasifica,  dacă  învăţământul   cum  e  şi  firesc,  spre  a  împlini  cuvântul  :   şi-a  continuat  studiile.  Acolo,  în  atelie­
  âu  este  ezoteric,  nu  trebue  să  ne  descu-   „nemo  profeta  in  .patria**,  ne  poartă  glo­  rul  său  din  cartierul  Vaugirard  a  dat  la
  ajeze  şi  nici  să  ne  îndepărteze  de  a-i   ria  geniului  nostru  peste  mări  şi  ţări,   iveală  totalitatea  operelor  sale.  La  Pa­
  ontempla şi iubi opera.              umplând  de  promisii  şi  de  interes  curio­  ris a răma^ până în prezent.
   Brâncuş  e  un  creator  şi  ca  atare  trebue   zitatea  popoarelor  înaintate  pentru  arta   Un  recent  voiaj  în  America  i-a  adus
  a  ne  ridicăm  noi  cu  toate  puterile,  cu  românească de mâine.         gloria transoceanică.
   1   2   3   4   5   6   7   8