Page 18 - vl_49

Profesiune si vocatie

Istorie și gastronomie: arta și știința culinară savoiardă

fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti – așa încep mai toate
poveștile. A fost odată, în secolul al XV-lea, un personaj pe care istoria l-a reținut
Aca maestrul Chiquart, autorul cărții Du fait de cuisine și bucătarul șef al ducelui
Amadeus al VIII-lea de Savoia. Înainte, însă, de a intra în detaliile cărții, menționăm faptul că
Amadeus a fost mai întâi conte de la vârsta de opt ani (1391–1416), apoi duce de Savoia (1416-1440),
primul purtător al titlului ducal din familia de Savoia, după care a ajuns antipapă sub numele de Felix
al V-lea (1439-1449). Tot acest context istoric ar fi irelevant pentru tema noastră dacă nu am preciza că
Amadeus s-a căsătorit, în 1393, cu Maria, fiica lui Filip al II-lea cel Îndrăzneț, ducele Burgundiei
(1342-1404), astfel că Maria a putut aduce elemente ale unei bucătării „străine”, a celei burgunde, la
1
Curtea savoiardă .
Revenind la maestrul Chiquart, autorul cărții Du fait de cuisine, precizăm că el nu a scris-o, ci
a dictat-o, iar cel care a scris-o a fost Jehan de Dudens, scrib și notar din Annency. Manuscrisul
cuprinde descrierea a două banchete a căror gazdă a fost Amadeus al VIII-lea, urmate de aforisme,
adnotări etimologice și glose. Manuscrisul a aparținut, la un moment dat, bibliotecii episcopului
Walter Supersaxo (cca 1402-1482), respectiv bibliotecii fiului său, Georges (cca 1450-1529).
Singurul martor al manuscrisului inițial este o copie de 122 de file, format 292 x 211 mm, păstrată în
Biblioteca Cantonală Valais din Sion, scrisă pe hârtie filigranată din Savoia, din perioada anilor 1438-
2
1444, filigran al cărui element central este ciorchinele de strugure, uneori așezat, din greșeală, invers .
Chiquart pune la dispoziția confraților săi șaptezeci și opt de rețete culinare. În același timp,
el descrie cu lux de amănunte atât modul de a obține produse, cât și posibilitățile de a le păstra ca
provizii pentru festivități de mai multe zile. Ne oprim doar la un eveniment anume, desfășurat pe
parcursul a două zile, în octombrie 1403, cu prilejul sosirii, la Curtea savoiardă, a Mariei de Burgundia
(1386-1428). Deși căsătoria a fost contractată încă din 1393, cum am menționat mai sus, din cauza
unor complicații politice, mireasa nu a putut părăsi Curtea burgundă până în 1403. Se afirmă că scopul
autorului nu a fost, în primul rând, acela de a oferi sfaturi pofesioniste confraților întru gastronomie, ci
3
de a sublinia măreția, puterea și grandoarea Casei de Savoia . Să nu uităm că festivitățile din 1403
celebrau un mariaj între un mire cu statut de conte – Savoia va deveni ducat în 1416, titlul ducal
fiindu-i acordat de împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg (1368-1437) –, iar mireasa
era nu numai ducesă, ci și nepoată de rege (tatăl ei, Filip al II-lea fiind fiul cel mic al regelui Franței,
4
Ioan al II-lea și, prin aceasta, fondatorul Casei Valois-Burgundia) .
Chiar dacă nu a fost întru totul adevărat, nu cel puțin în privința rangurilor invitaților, autorul
nu scapă prilejul de a ridica în slăvi amfitrionul, încă din primul paragraf al cărții sale, dar trebuie să
ținem seama de faptul că respectivul text a fost scris la șaptesprezece ani după acel eveniment
matrimonial – în 1420, iar Savoia devenise ducat din 1416 –, desfășurat când mirele era de opt ani,
1. Berend Wispelwey, Biographical Index of the Middle Ages/ Biographischer Index des Mittelalters/ Index Biographique du
Moyen-Âge, vol. I, A–I, K. G. Saur, München, 2008, p. 748; Samuel Guichenon, Histoire généalogique de la Royale Maison de
Savoie, Turin, chez Jean-Michel Briolo, MDCCLXXVIII [1778], p. 21.
2. Charles Moïse Briquet, Les Filigranes. Dictionnaire historique des marques du papier, Amsterdam, 1968, vol. I, nr .12995.
3. Sarah Peters Kernan, Records and Reminiscences: Some Interesting Aspects of Chiquart's Du Fait de Cuisine (1420), în
https://recipes.hypotheses.org/10246.
4. Jiří Louda, Michael Maclagan, Lines of Succession. Heraldry of the Royal families of Europe, London, 1991, p. 238.

Vox Libri, Nr. 4 (49) - 2018 16