Page 8 - Albina_1952_03
P. 8

8                                                                                                                       A L B I N A
                               rytBTW
                      CU                   MAZ                            Ş l               CU                   T Â L C


                                                                                                                                                             ♦
                                                                                                                                                             V
                                         B l
                          Zaiţev  are cuvântul                                                   Unii  ara,  alţii  repara


                                          de  M. Zoşcenc«                                       Comitetul  executiv  al  sfatului  popular  din  comuna  Botoroga,
                                                                                           raionul  Vida,  regiunea  Telorman,  nu  se  îngrijeşte  de  pregătirea  cam ­
                  In  tinereţea  lui,  colhoznicul  Ni-  schimbat  viaţa  ţăranului  în  anii   paniei  însămânţărilor  de  primăvară.  Până  la  24  Februarie  cele  zece
                chita  Fomici  Zaiţev  avusese  o  me­ orânduirii  colhoznice !“           ateliere  pentru  reparatul  uneltelor  nici  nu  începuseră  să  funcţioneze.
                teahnă :                            Zaiţev tăcu  o clipă, apoi  continuă   Aceste  ateliere  nu  au  fost  aprovizionate  cu  cărbuni,  deşi  la  cooperativa
                  Câteodată  -chiar  şi  cea  mai  obiş­ pripit,  dar  cu  căldură  în  glas :  locală sunt destui cărbuni.  Deasemenea,  în  comună  nu  s’au fixat  centrele
                nuită  frază  (să  zicem  :  „m’am  dus   —  M’am  oprit  la  un  colţ.  Mi-am   pentru  selecţionarea  seminţelor.
                la cancelarie")  ieşea  la  dânsul  cam  scos  căciula  şi  m’am  gândit  la
                aşa :  „Ei,  aşa că, după  cum  vă  spun  mine. Văd  că  şi  eu  nu  mai  sunt  nici
                dau  eu o  raită  pe  la  aia, cum îi  zice,  pe  departe  cum  eram  atunci  când
                tii,  aha  da,  la  cancelarie,  carevasă-  am  intrat  în  colhoz.  Pe vremuri  îmi
                zică".                            potriveam barba cu  foarfecă  de tuns
                  Curgeau  cuvintele din  gura  lui ca  oile,  iar acum  mă  duc  la  frizeria  sa­
                mazărea  din  sac,  încurcând  orice  tului.  Cărţi  nu  citisem  până  la  vâr­
                frază.                            sta  de treizeci  şi şapte de ani. Acum
                  Când  vorbea cu  cineva, Zaiţev îşi  citesc  aproape în  fiecare zi, la  lumi­
                mai  spunea  şi  el  gândurile  cu  oare­  na  becului  electric.  îmi  desăvârşesc
                care  rânduială,  dar  cum  ieşea  să  învăţătura  mea  de  două clase, ca  să
                vorbească  dela  tribună,  în  loc de cu­ nu  rămân  în  coada  societăţii  sovie­
                vântare  ieşea  o  negură  de  vorbe  tice...  Stau  aşa  fără  căciulă  pe uliţă
                atât  de  deasă,  încât  ascultătorii  în­ şi  inima  mi  se  umple  de  bucurie  la
                cepeau  deobicei  să  facă  haz  pe  so­ gândurile  acestea  mari.  Şi  deodată
                coteala  vorbitorului.  Dar Zaiţev, om  simt  un  fulger  străbătându-mi  tot
                cu  scaun  la  cap,  a  pus  el  însuşi  ca­  trupul.  „Aoleu,  —  îmi  zic,  —  şi
                păt  „iscusinţei"  lui  de  vorbitor.  când  mă  gândesc că  acum  douăzeci
                Mulţi  ani  n’a  mai  rostit  nici  o  cu­ şi  unu  de  ani  nu  voiam  să  intru  în
                vântare.                          colhoz !  Mai  bine  de  un  an  m’am
                  lată  însă  că  nu  de  mult  a  venit  o  împotrivit  ca  un  berbec.  Şi  încă,  în
                zi  mare  în  viaţa  artclului  agricol.  întunecimea  mea,  am  mai  făcut  şi
                S’a  sărbătorit împlinirea  a  douăzeci  prostia  să  critic  măsurile  partidului
                şi unu  de ani  dela  organizarea  arte-  şi  ale  puterii  sovietice,  care  duceau   —  Acu  pleci  hi  arat,  măi  frate ?  Soarele  a  urcat  de  două
                lului.                            ţărănimea  spre  un  ţel  fericit..."  suliţe !
                  După  ce  s’a  citit  raportul  şi  s’au   După  ce tăcu  puţin,  Zaiţev  adău­  —  Da  de  unde 1  Mă  duc  la  Roşiori  să-mi  repar  plugul,  că
                rostit  câteva  cuvântări  înflăcărate,   gă  cu  glas  încet  :        cele  10  ateliere  de  reparat din  comuna  noastră,  încă  nu  s’au  apu­
                lista  vorbitorilor  s’a  încheiat.  Pre­  —  Pentru  toată  prostia  mea  din   cat  de  lucru.
                şedintele  colhozului,  Fedor  Culcov,   trecut, pentru  neştiinţa  mea  politică                    O    --------------------------
                tocmai  se  ridicase  ca  să  închidă  a-   şi  pentru  întunecimea  mea,  pentru
                dunarea,  când  deodată  se  auzi  gla­  toate  acestea  îmi  cer  acum  cu  ple­  „Mai  sunt  foi în  calendar!“
                sul  lui  Nichita  Zaiţev :       căciune  iertare  dela  societate,  dela
                                                  partid.
                  —  Eu...  uite...  aşi  vrea  să  spun                              Când  s’a  citit  Hotărîrea  cu  pri­  —  Tovarăşe  secretar,  ce  s’aude
                ceva...                             La  aceste  cuvinte,  Nichita  Fomici   vire  la  pregătirile  pentru  campania  cu  împărţirea  planuriior  de  cul­
                  Feodor  Ivanovici  Culcov,  uitând   se  plecă  adânc  în  faţa   adunării.   însămânţărilor  de  primăvară,  unul  tură ?
                de  meteahna  acestui  vorbitor,  spu­  Apoi,  găsindu-1  din  ochi  pe  secreta­  din  membrii  comitetului  executiv   —  Neică,  mai  e  timp  d’aşa  ceva!
                se :                              rul  biroului  de  partid,  se  plecă  şi  al  sfatului  popular  din  .emuua  Mu  vedeţi  cât  sunt  de  ocupat ?  Am
                                                  în  faţa  lui  încăodată  ca  reprezen­  Sacui-Caransebeş  a  spus :  atâtea  pe  cap,  auleu  !...
                  —  Zaiţev  are  cuvântul.
                                                  tantului  partidului.               —  Trebue  să  fim  gata  până  la   —  Poate  ai  dumneata  multe  pe
                  Oamenii  începură  să  se  uite  mi­  Vorbitorul  coborîse  de  mult  dela   10  Februarie?  Foarte  bine,  mai  e   cap,  da’ce  facem  noi  de  planuri ?...
                raţi  unul  la  altul.  Culcov,  înciudat  tribună,  dar  aplauzele  furtunoase  timp  !              .Că  au  trecut  atâtea  zile  peste  data
                că-l  lăsase  pe  Zaiţev  să  vorbească,  nu  mai  conteneau.         —  Tocmai  asta  am  vrut  să  din  calendar 1
                adaugă  cu  asprime :               In  pauza  de  dinaintea  concertu­ spun  şi  eu  !  a  intervenit  agentul  a-   —  Nu  vă  grăbiţi,  oameni  buni !
                  —  Bagă  de  seamă,  Nichita  Fo­  lui,  mai  mulţi  oameni  se  apropiară   gricol ;  mai  e  timp  pentru  treaba   a  răspuns  secretarul.  Vorba  bătrâ­
                mici,  să  vorbeşti  scurt.       de  Zaiţev.  Mulţi  îi  lăudau  cuvânta-,   asta  !                 nească :  mai  sunt  foi  în  calendar!
                  Zaiţev  dădu  din  cap  a  încuviin­  rea  plină  de  căldură.  Unul  din  cei   —  Gând  la  gând  cu  bucurie !  a   Sătenii  s’au  dus  atunci  şi  la  alţi
                ţare  şi  u  că  la  tribună.  Se  vedea  că  de  faţă  îl  întrebă  :  complectat  secretarul  Andrei  Ion.   membri  ai  comitetului  executiv.
                era  tare  turburat.                —  Când  ai  învăţat,  Fomici,  să   Că  şi  eu,  auleu,  am  atâtea  pe cap!...   Aceştia,  după  ce  le-au  ascultat  pă­
                  Toţi  se  gândeau  că  o să  se  încur­ vorbeşti  atât  de  lămurit ?  Aşa  că  nu  pot  să  umblu  cu  doi  pe­  sul,  le-au  spus :
                                                                                    peni  într’o  mână  !
               ce negreşit  în  vorbe,  ca  şi  altădată.   Zaiţev  răspunse  cu  obişnuita  lui   —  Ba  eu  spun,  —  şi-a  dat   —  Are  dreptate  secretarul !  Mai
               Dar  n’a  fost aşa.  Numai  la  cele din­ vorbă  încrucişată  :      cu  părerea  un  deputat  mai  vârstnic   sunt  foi  în  calendar !
               tâi  fraze  a  tropăit  Zaiţev  pe  loc  cu   —  Păi,  uite,  cum  să  zic,  la   o  —  să-i  dai  încolo  de  „pepeni”  şi   —  Păi  or  mai  fi  1  au  zis  sătenii.
               obişnuitele  lui  „uite"  şi  „cum   îi   adică  nu  înţeleg  nici  eu  cum  de-am  să  vă  îngrijiţi  din  vreme  de  îm­  Dar  vedeţi  că  tot  amânându-ne  cu
               zice",  pe  urmă  vorba  lui  s’a  îndrep­  vorbit atât de lămurit.  De bună  sea­  părţirea  planurilor  de  cultură  pe  împărţirea  planurilor  dela  o  zi  la
               tat,  iar  cuvintele  veneau  pline  de   mă,  ca  să  zic  aşa,  citesc  astea,  cum  gospodării.  Că  timpul  trece  şi-o  alta,  pe  motiv  că  mai  sunt  foi  în
               căldură,  într’o  rânduială  destul  de   Ie  zice,  cărţi,  învăţ  dela  scriitorii  să  ne  găsească  primăvara  nepregă­  calendar,  vine  primăvara  şi...  o  să
               bună.                              clasici,  dar,  ca  să  zic  aşa,  mai  am  tiţi !                  ne  uităm  ca  mâţa’n  calendar !
                 Desfăcându-şi   braţele,   Zaiţev  mult  până  la  desăvârşire şi eu,  uite,   —  Ce  ştii  dumneata ?  a  râs  se­  Noi  ne  întrebăm :  oare  tovarăşii
               spuse :                           carevasăzică...                    cretarul.  Dac’am  spus  că  mai  e  dela secţia  agricolă  a  sfatu+ui popu­
                 —  Uitaţi-vă  prieteni  dragi  ce  s’a   Intrerupându-1  pe  Zaiţev,  cineva  timo,  mai  e !        lar  raional  n’au  grijă  să-l  înveţe
               întâmplat  cu  mine când  veneam  în­  spuse :                         Şi  timpul  a  trecut.  A  trecut  şi  10   pe  Andrei  Ion  că  sunt  zile  în  ca­
               coace  la  adunarea  sărbătorească.   —  Nu  încape  îndoială  :  cărţile   Februarie,  au  trecut  şi  alte  zile  de
               Mergând  prin  satul  nostru  nou,  mă   te-au  ajutat să vorbeşti  mai  lămurit,   aşteptare  şi  sătenii  au  trecut  mereu   lendar,  dar  că  fiecare  zi  e  zi  de
               minunez  de  cele  ce  văd  de  jur-îm-   dar,  ceea  ce  e  mai  deosebit,  tu  ai   pela  sfatul  popular,  întrebându-1   muncă,  nu  de  tărăgăneală ?
               prejur.  Văd  case  bune,  văd  trotua­  vorbit  din  toată  inima.  de  fiecare  dată  pe  Andrei  Ion :           Valeriu  Fiorlan
               rul  asfaltat,  mai  văd  straturi   de
               flori,  văd  un  băetan  pe  bicicletă  şi   Toţi  cei  de  faţă  încuviinţară
               văd  automobile  înşiruite   lângă   această  părere.                                    „Ajutor11 american
               club...  „Curat,  —  îmi  zic,  —  s’a           (Din  „Crocodil").
                                                                                                                              de  Virgil  Florescu
                                    Sulă      la    sută                             Intr’un  sat  din  sudul  Franţei   —  Cum  o  duceţi ?  face  unul

                                                                                     lată  vin  nişte  yankei...      Intrebăndu-l  pe-un  ţăran.
                iranul  este  o  ţară  bogată  :n  pe­ zece  la  sută  dintre  iranieni  nu-i  pot   „Uite  ploaia  de  lăcuste!"  Spune-mi  drept,  aveţi  nevoe
              trol,  aşezată  în  partea  de  Miază-Zi  suferi  pe  americani.       Zic  ţăranii  între  ei.         De-ajutor  american ?
              a'Asiei.  Petrolul  acestei  ţări  ar  vrea   —  Bine,  întrebă  ziaristul,  dar  cei­
              să-l  aibă  şi  americanii  şi  englezii.  lalţi  80  Ia  sută  dintre  iranieni  ?  Spilcuiţi  americanii   —  Aoleu !  strigă  ţăranul.
              Un  ziarist  străin  stătea   te  vorbă   —  O-ho-ho !  îi  răspunseră  oame­  Caută  să  intre'n  vorbă...  Dumneata  mă  scoţi  din  fir e :
              cu  un  grup  de  localnici.  Unul  din­  nii.  Ceilalţi  80  la  sută  dintre  irani­  „Vrei  nu  vrei,  îşi  zic  sătenii.   Am  avut  şi  inundaţii,
              tre  aceştia  îi  spune :
                —  Zece  la  sută  dintre  iranieni  eni  îi  urăsc  şi  pe englezi  şi  pe  ame­  Ăştia  cad  ca  musca’n  ciorbă!"  Ne-ajunge-o  nenorocire!
              nu-i  pot  suferi  pe  englezi,  iar  alţi  ricani  deopotrivă  !...                                    (după  revista  poloneză  „Szpilky”)
                                                    Tiparul  ,  Combinatul   Poligrafic  „Casa  Scânteii"  —  Piaţa  Scânteii
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13