Page 6 - 1933-01

4 B O A B E D E G R Â U

ca timp, autoportretul din 1906 şi portretul Doamnei viaţă şi frumuseţea ei, ţipăt pe care îl scoate un
Zizi Cioflec din 1907, vădesc şi ele aceeaş tendinţă. bolnav şi un om condamnat la continuă renunţare.
In autoportret Luchian urmăreşte încă detalii rea­ Bacanalul culorilor lui Luchian pe cât apare de
liste, jocul umbrei şi luminii, în vreme ce în strălucit pe atât e de impresionant, de tragic.
portretul Doamnei Zizi Cioflec, cu toată gingăşia Tot în sala Luchian se mai găseşte un tablou
şi cochetăria, e de o simplicitate extremă, mulţu- mic, achiziţionat recent, al lui Andreescu. Rea­
mindu-se să caracterizeze şi să spună tot ce are de lismul sobru şi masiv şi coloritul discret îl arată
spus prin linia conturului şi prin juxtapunerea pla­ rudă apropiată cu lucrările din faza realistă a lui
nului luminos şi a celui întunecos. Luchian, din faza când — după cum arătasem mai
Dar maximul de expresivitate pasionată de care sus — şi Luchian căutase încă expresia în contururi
e capabil Luchian, nu-1 va realiza nici pnn con­ şi în gruparea maselor, iar nu în valorile coloristice.
turul, nici prin gruparea maselor, ci prin culoare. Sală III cuprinde un număr de 53 de picturi şi

N. Gngorescu: Car cu boi

E semnificativ din acest punct de vedere că ma­ desene. Organizarea sălii, în momentul în care
estrul, al cărui material favorit fusese pastelul, re­ scriu aceste rânduri, nu e încă terminată, deşi ma­
nunţă acum aproape cu desăvârşire la calităţile cati­ terialul e astfel orânduit încât e întotdeauna acce­
felate şi discrete, preferând de aci înainte însuşirile sibil publicului. Greutăţile se pun însă din cauza
sclipitoare ale culorilor în uleiu, cărora caută cu lipsei spaţiului suficient şi a luminii uniforme, iar
toate mijloacele să le intensifice vigoarea intrinsecă. varietatea operelor expuse necesită o subgrupare
In faţa florilor lui Luchian *) se poate vorbi de fapt mai accentuată. Mă voiu mulţumi în consecinţă
de un bacanal al culorilor, aşa cum nu se mai vede să arunc o privire mai repede asupra lucrărilor
la nici un artist. Cu preferinţă tabloul e închinai expuse în această sală, cu atât mai mult cu cât
unei singure culori. Culoarea sărbătorită se fră­ valoarea instructivă a acestora stă mai ales în pri­
mântă însă în toate gamele de intensitate şi nu se virea de ansamblu ce o oferă asupra picturii ro­
poate explica altfel decât ca un ţipăt fioros după mâneşti moderne, decât asupra fiecărui artist în
parte. Dintre maeştrii ale căror opere sunt expuse
*) 1. Galbenele; 2. Tufinici; 3. Vizdoage; 4. Oală cu aci, trebue mai întâiu relevat Sava Henţia, fiind
tuflnele; 5. Buchet cu tufănele; 6. Liliac şi garoafe; 7. Garoafe. singurul reprezentant al şcoalei academice clasiciste,