Page 4 - Bunul_Econom_1900_27
P. 4
Pag- 4 __________ B UN UL ECONOM : ' Nr, .27.
înţeles, dacă rămânem în rânduirea cul de hrană bună şi îndeajuns nu purtăm animalele muncite dacă, ajunse acasă
turilor,. arătată la locul seu; şi trei oa grije. Cu toate-că, întocmai ca omul li-se spală nările cu un burete curat,
meni de lucru, dacă nu mai mulţi, se muncit, vitele au trebuinţă de odichnă muiat în apă cu puţin oţet, ear’ buzele,
găsesc la casa plugarului român. şi hrană bună pentru a-’şi reculege ochii şi picioarele cu apă curată, şi la
puterile. urmă se şterg.
(Va urma). IsiDOR B la g a
Mulţi nu iau în destul samă, că După acestea se lasă încă câtva
drumul e greu, fie din pricina că e ţi- timp se răsufle şi apoi li-se dă nutreţ
Î n g r i j i r e a V i t e l o r
piş, fie că nu e bine bătut şi uscat. şi pe urmă apă.
Şi câţi nu lasă bietele animale pe R omul S imu
îngrijirea vitelor In timpul muncii
şi după aceasta. mâna unor tineri neîncercaţi şi în voia
Pentru plugar vitele sunt nu nu servitorilor, adesea, fără nici o milă? Cum se cunoaşte un beţiv?
mai de neapărată trebuinţă, ci chiar o Urmările apoi nu arare-ori sunt din cale
bogăţie. Şi folosul lor e cu atât mai afară triste şi păgubitoare. Animalele Mănâncă foarte puţin, căci mistuirea se
mare, cu cât mai bine vor fi hrănite răiesc văzend cu ochii, şi multe se pră face anevoe.
şi peste tot îngrijite. pădesc într’un fel sau altul; ear’ plu Pune-1 să scoată limba şi vei vedea
O îngrijire deosebită se cere pe garul rămâne cu jugul pe jos şi lucru că tremură.
sama vitelor în tim pul lucrului şi în firesc, trebue să dee îndărăt în avere. Intinde-i braţele şi vei vedea asemenea
că tremură, dar’ mai cu samă deget el e; căci
dată după sevîrşirea acestuia, dacă e Ţinend samă de toate împrejură
muşchii şi-au perdut puterea.
ca ele nu numai se fie scutite de slă rile, va fi bine să ne însemnăm, că hră Pune mâna des la frunte, aceasta mai
biciune, de boale, de schilodiri Şi chiar nite cum se cade, vitele pot munci cu samă după un acces.
de punerea capului, ci ca să aibă o 8— 10 ore pe zi. In timpul verii munca Munceşte repede, dar’ osteneşte curând.
viaţă cât mai îndelungată, să nu le începută pe răcoare trebue întreruptă Ii urlă capul.
I-se bate inima prea tare.
scadă preţul, şi să poată munci tot cătră 10 V2 ciasuri şi pornită din nou
Are udul des şi urdinare, aceasta după
mereu cu spor. cătră 3 ciasuri după ameazi. In timpul
accese.
Greşelile cele mai mari, de cari acesta de odichnă vitele trebue bine Se înăduşeşte lesne.
se fac vinovaţi mulţi plugari sunt: hrănite şi adăpate; ear’ putendu-le Corpul ui este greoiu.
1) că pun vitele la muncă ce trece scuti şi de soare va fi şi mai bine. Chipul îi este schimbător.
peste puterile lor; 2) că, neputend Afară de odichna ce li-se dă în Rabdă puţin la frig.
Umblă cu capul în jos.
răsbi cu povara, le bat; 3) că nu le timpul amezii, vitele mai trebue lăsate
Să pare totdeauna gânditor, arătând
nutresc destul de bine în timpul lu rînduri-rînduri să răsufle câteva minute.
o căinţă.
crului. Dacă vita se năduşe în timpul
Răsuflă greu.
De obiceiu poftim muncă îndelun- muncii, pe dată trebue lăsată se odich- Doarme greu.
lungată şi grea dela vitele noastre, fără nească, se freacă bine pe întreg trupul, Este iute la mânie şi supărăcios,
a le da în acelăşi timp hrană îndestu- şi se înveleşte cu o haină. Ii place se se laude.
Visează înfricoşat.
litoare. Le punem se muncească — cu Şchiopătând animalul pe drum; se
Yorbşte cam răguşit.
deosebire în timpul verii — din zori caută pricina la talpă, delăturând vre un
Ii plac mai cu samă acriturile.
şi până ’n noapte, ear’ ca să le dăm cuiu, sau vre-o peatră ce face ca ani
Osteneşte curând la mers.
într’ameazi odichna trebuincioasă nici malul să fie împedecat în mersul seu. Scuipă şi suflă nasul des şi aceasta mai
nu ne trece prin minte; adesea nici De mare însămnătate este . pentru cu samă dimineaţa.
F O I T Â Prietenu meu striga, gesticula, bătea A dat Dumnezeu de-am ajuns.
cu pumnii în trotoar în semn de protestare; Insă vederea neaşteptată a portiţii m’a
însă toate înzadar. Obloanele neînduplecate mişcat tare; şi fiindcă nu o nemeream, că de
0 noapte de „veselie11... se lăsau cu sgomot peste ferestrile localului tare ce eram mişcat mă clătinam de colo-
dătător de bere şi de veselie. colo, m’am oprit lângă gard şi ţinândud cu
Eram, cu mai mulţi prieteni, într’o be
Când odată, în mijlocul sgomotului, amândouă mânile să nu cadă, am început:
rărie. După tovărăşii cari periau unu câte
auzii un fluerat însoţit de un greoi mers de
unu pe sub masă, observam că heusem mult. — «Portiţă, portiţă, vino dumneta la
vardist. Făcând apel la toate, puterile mele, mine, că eu sunt ocupat...»
Eu, şi încă unu, rămăsesem; ne ţineam încă
mă sculai; ridicând cu mine încă vre-o doi.
bine pe picioarele... scaunelor. Butoiul de Şi vezi, a naibii leneşă, cu toate rugă
bere început pentru noi, se golise; punga Sentimentul de solidaritate făcu să ne ciunile mele, n’a vrut să vie.
mea ca şi butoiul. Stâpânu berăriei ne făcu constituim în grup compact; şi susţinându-ne Deşhădejduit, am început să-i ţiu uq
obişnuitele somaţiuni se plecăm, apoi, cu împreună o pornirăm spre casă. La o răspântie, logos:
multă bunăvoinţă ne luă de gulere şi ajunşi mă pomenii deodată singur. — «Portiţăăăa» (de trei-ori...)
la uşe, făcu după fiecare câte o mişcare Pe drum toţi vardiştii păreau uimiţi de Cât a ţinut, nu pot spune cu siguranţă,
prietenească cu picioru... siguranţa cu care umblam pe două cărări, ştiu, că m’am înduioşat şi mai rău, că am
Sub bine-voitoarea-i îndemnare am trecut şi mă măsurau din ochi fluerând a pagubă. dat drum gardului şi, perzându-mi echilibrul
trotoaru pe sus, fără balon. Inse călătoria Felinarele mă priveau cu coada ochiului; (adecă cumpăna de a sta în picioare) m’am
prin văzduh n'a ţinut mult; am căzut, cu ear’ eu, politicos, de câte-ori mă loveam de aşezat de-a lungu trotuarului.
faţa ’n jos, peste nişte indivizi cari, judecând vre-unu, ziceam: Acu, jos e jos, ori-cum ai stal unicul
după ghionturile cu care m’au primit, trebuiau — «Pardon, nu vă supăraţii v’am căl avantagiu e că eşti sigur: nu mai poţi cădea
să-’mi fie prieteni. cat pe bătături..?» mai jos.
Aşa şi era. Ei făcuseră călătoria pe Felinarul se clătina pe loc, pe când După-ce m’am încredinţat că n’atn
tăcute, înaintea mea. eu conştienţios mă clătinam mai departe. stricat trotuaru cu capu meu, am început
