Page 4 - Bunul_Econom_1900_32

Pag. 4 BUNUL ECO N OM Nr. 32

Adunarea generală a Asociaţiunii e con­ Foc clin trăsnet. Sâmbăta trecută în sus de podul Romosului. Fiind apa mare
vocată, cu obicinuitul program: deschidere,, (azi săptămâna) după amiazi s’a descărcat după ploaia uriaşe ce ţinuse Duminecă spre
raportul comitetului, cassarului, alegerea co­ asupra Orăştiei şi ţinutului ei, ca şi pe la Luni toată noaptea, i-sa răstunat carul şi a.
misiilor şi raportul acestora, — la Băile Her-
culane pe zilele de 9 şi 10 Septemvrie n. Deva, Geoagiu, etc., o furtună năprasnică, căzut în apă. Vacile au trecut cu carul din­
cu ploaie colosală, fulgere şi trăsnete. In colo, dar’ el fiind bătrân, slab, cam de 80 de
Orâştie un trăsnet puternic a lovit în colţul ani, a fost răpit de valuri unde s'a şi înecat.
Pentru gimnastul nostru din
Brad se fac din partea corpului pro­ şurii dela casa Nr. 34 în drumul ţerii (peste Apa l’a dus până la podul mare de fer, unde_
drum dela şcoala română) cu atâta tărie, că oamenii cu inimă de pe pod s’au slobozit cu
fesoral şi a binevoitorilor sei, lăudabile
sforţări ca se-’i întărească situaţia ma­ întreg oraşul s’a zguduit şi fiecare om credea funia după el, şi legându-1 l’au ridicat pe pod.
că aci în a lui casă a trăsnit undeva. Şura a Spun oamenii că un om voinic l'ar fi
terială azi încă prea şubredă.
luat foc îndată, şi deşi ploua ca vărsând cu văzut din apropiere pe bătrânul când a că­
De ani de zile tinerimea română
din Zarand arangează în fiecare vară, ciubărul, a ars întreagă! In şură să aflau mai zut în apă, ba bătrânul l’a şi chemat se-’l
ba şi în alte părţi ale ■anului, petreceri, a mulţi husari şi în grajd caii lor, cari însă au scoată, dară acela nu a fost bărbat, ci l’a
căror venit îl dăruesc cu drag ca obol scăpat numai cu spaima cea mare. lăsat să peară, deşi apa nu putea să ajungă
pentru preţiosul institut cultural. Acum până la foaie, şi pentru un om tare nu era
Ucis de trăsnet. In aceeaşi zi şi în nici o primejdie. Să vede de aci cât de
pe Dumineca trecută, în 12 August, au aceeaşi vreme trăsnetul a lovit în Turdaş pe
arangeat o nouă producţie şi petrecere, un econom ce tocmai lega o viţăluşă. L’a slab e desvoltat simţul de ajutor între oa­
în frunte cu profesorii şi punendu-’şi menii noştri. Acuma retăcem numele fricosului.
ucis şi pe el şi viţăluşă.
în jurul ei umerul toţi tinerii noştri Cum de tot altfel a purces femeea
Maria Şoit lui Ilie Socol înainte de 15 anii
buni zarandeni. Petrecerea a şi reuşit C ursul de cântări iniţiat de dl
Era lângă rîu în zi de târg de vite. A că­
frumos şi a versat o nouă sumuliţă în protopresbiter V. Domşa la Orâştie, s’a des­
fondul pentru ajutorarea studenţilor. chis la 1 August. Din cei vre-o 30 de învă­ zut un om, Ivaşc Ioan, în apă. Lângă rîu era
Ear’ şi mai nou dl profesor V. ţători ai tractului, au venit la deschidere 12. plin de oameni, fiind de faţă şi răposatul
primar, şi totuşi nime nu s’a grăbit să se
Boneu publică un călduros apel cătră Au stat ziua întâi şi a doua, înţelegându-se,
bage în apă să scoată pe omul care era dus
public în favorul Mesei studenţilor, pe câţi mai remânseseră, că de aci încolo să se
care il vom publica şi noi în numărul mai adune Mercurea şi Sâmbăta în ferii, ba de valuri şi era să se înece.
viitor. Frumoasă e ţinta, nobilă strădu­ Sâmbăta (zi de târg) chiar şi peste an, ca se Femeea Maria Socol nu a putut se
vadă nepăsătoare primejdia, şi repede s’a
inţa d-lor profesori, vrednică deci de înveţe unii dela alţii cântările mai alese.
spriginul nostru al tuturor. Se nu rămâ­ desculţat, s’a băgat în apă, a prins de păr
nem surzi la atari apeluri! Venitul pomilor de pe lângă drumuri pe omul care era pe aci se se înece şi I'a
în Luxemburg. In 1870 erau numai 30 de dus la ţermure, apoi a fost şi ea ajutată ca
pomi lângă drumurile publice, în 1899 ajun­ să iese trăgând pe cel leşinat după sine. Mue-
f Stella Draia. Stimabilele familii Mi­
haiu şi Draia din loc, au îndurat zilele astea seseră la 12.300. Cei mai mulţi sunt perii, rea corăjioasă după o săptămână a dat vieaţă
o grea lovitură. Drăgălaşa copiliţă Steluţa, apoi merii şi cireşii. înainte de coacerea fruc­ unei fetiţe care şi acuma trăeşte. Această
fiica d-lui adv. Dr. Enea Draia, a reposat la i telor, se vând prin licitaţie. Anul trecut s’au muiere curajioasă dela cel scăpat a căpătat
14 August sara, după grele suferinţe de mai ] vândut fructele cu 50.000 ide lei. o ferdelă de grâu. Dela magistrat, al cărui
multe zile, fiind în verstă fragetă de 6 luni. j representant a văzut faptul curajios al muerii,
O deplâng nemângăiaţi părinţii Dr. Enea i înecat. Bătrânul Petru Plugariu, econom
Draia şi Hortensia n. Mihaiu, sorioara Olgiţa, din Orăştie, a voit să meargă din strada şi dela cetăţenii oraşului, nici o laudă nu a
iubitorii moşi Ioan Mihaiu şi Maria (Orâştie), căpătat. De era însă neam mai „domnesc*1,
losif Draia şi Ludmila, (Abrud), şi numă- Câmpului pe dealul cătră Romos, ca se aducă îndată căpăta ceva „cruce pentru merite1* pe
roase rudenii. Ne alăturăm la condolenţele cu carul curcubete. Nu a voit se încunjure pept. Ear’ azi să fie oare şi bărbaţii mai pu­
numeroase aduse întristaţilor părinţi. până la podul de lângă grajdul taurilor, ci
ţin inimoşi ca această femee ?
scurtând drumul a voit se treacă rîul în prund,

— Crede-mă... Ori cum, tu eşti mai de părut că-’s lacrămile odraslei, vărsate Ia apro­ — Acum să mă laşi pe mine; da nu
samă de cât un ţăran; plângeam pe Petrache, pierea ucigaşului tătălui-seu. Mânia i-se răs- te uita, închide ochii. Vezi cum eşti! nu
pentru-c’aşa-i obiceiul. Tu ai crescut aici cu vrăteşte, ura de moarte pentru omul acela m'asculţi! Aşa? — lasă!
noi, mănânci ce mâncăm noi, bei tot dintr’o mârşav, se trezeşte mai vajnică de cât ori Şi dînsa ia ghirmeaua de jos şi după
fântână cu noi, — de ce m’aş feri de tine? când şi bocetul dă s’o înece, s’o sugrume, ce-i sărută ochii pe rând, îi leagă frumos, ne-
Nu me pricep cum ai putea fi de altă lege. îşi ridică ochii în sus. Lângă ei era un ste­ tezindu-1 iubitor pe obraz.
Moise, beat de plăcere, se dă la des- jar bătrân. Ii vine în minte un gând: o răs- — Eşti drăguţ, când eşti cuminte.
merdări, aţîţându-şi bucuria lui desfrânată. bunare de să se îngrozească şi iadul. Faţa — Multe nebunii îţi mai vin în cap!
Să lasă ’n genunchi şi-i descinge frumos cin- i-se îmbujorează, strălucind de bucurie. Ea — Tu eşti copilul meu, trebue se m’as-
gătoarea ce-i curma mijlocul; descheie bata rîde, rîde ca o nebună şi caută drăgostos la culţi, altfel mama nu-ţi dă măr din sîn...
şi dă drumul rochiei să-i alunece în jos. Ea Moisă: — Fac cum zici.
duce pumnii la ochi, ca să-şi oprească valul — M’ai desbrăcat cu mâna ta? — Aşa-i şi frumos!
de lacrimi, ce par’că nu mai avea de gând se — Aşa mi-o fost gustul. Ea. dă un pas înapoi şi se ’nseninează,
se sfîrşească. — Şi tu trebue să te desbraci. mai se ţipe de bucurie. Vichilul avea un ha­
— Aş ucide cu mânile mele un sat de — De bună samă. rapnic (corbaciu) voinic, de curele împletite,
bărbaţi, numai se te am pe tine! — Se-ţi întorc acum şi eu ajutorul. care zăcea aici jos lângă ei. Dar’ grija o cu­
Moisă nu mai poate zice nimic, îşi per- — Câte-’ţi mai vin prin minte! prinde şi tremurând de frica neisbândei, apucă
duse rostul vorbelor, se uita numai pătimaş — Ii gustul meu. repede harapnicul şi se uită cu teamă la vi-
la trupul ei viu, plin de viaţă, ce tremura în — Bine. chil, cum sta răzimat de copac: numai o
cămeşuica de bumbac. Ochii i-se înroşise în — Dar' tu n’o să mă laşi. leacă mai susuşor de capul lui, era o creangă
sânge, ca la cei turbaţi. O apucă seibatec de — Ba da. sănătoasă.
mijloc ş’o aduce şi pe dînsa în genunchi. O — Ei bine, vino icî lângă copac. Să II mai sărută şi guguleşte, în vreme-ce
strînge la piept, de se-i sdrobească ţîţele. fii cuminte, — şi ea îl sărută. Moise se lasă aprinsă ca o tigroaică, face. iute la capătul
In învăluiala asta, Măriuca aruncă ochii la în voia ei. Măriuca îl razimă de stejar, îi harapnicului un laţ şi, ridicându-se binişor
sîn: Pe piepţii cămeşii, jilăveau două pete aduce mânile aşa înapoi, de îmbrăţişa trun­ pe dinapoia stejarului, îl trece prin prejurul
de lapte. O isbeşte amintirea copilului. I-s’a chiul şi le leagă bine cu cingătoarea. gâtului lui Moise. Coada harapnicului o dă