Page 4 - Bunul_Econom_1900_37

Pag- 4 BUNUL ECONOM Nr. 37

vedem următoarele: Şcoala de zi (adevărata ticei, cum şi sămânţa altor boale, şi aproape obştească, că cel atacat trebue
şcoală speciali) şi şcoala de seară ||de pro­ nu, lasă ca asemenea seminţe primej­ privit ca un om perdut.
gres industrial universal), au avut Ia începu­ dioase să o pătrundă, nici se se împlânte • Dimpotrivă ştiinţa a dovedit că
tul anului 122 elevi, dintre cari până la fi­ în plămâni. mult mai adeseori, de cât nu se crede,
nea anului au rămas 110; dintre aceştia au Când însă peliţă mucoasă a ţevi­ sămânţa ofticei împlântată în plămâni,
corăspuns 88 şi au rămas necalificaţi 13 lor de răsuflare este pe alocurea vătă­ se poate aci închide, ca într’o găoace
elevi. mată, atunci sămânţa ofticei o poate de var, devine astfel nevătemătoare şi
După naţionalitate au fost romani 40, pătrunde şi astfel ea poate ataca plă­ se vindecă, mai ales la acei oameni,
germani 81, poleci 1; ear’ după confesiune mânul, mai ales atunci, când sămânţa cari încep a trăi regulat, cari se hră­
gr.-or. 39; rom.-cat. 43; evang. 5 şi mosaici 35. nu va fi nimicită de puterea curăţitoare nesc bine, cu lapte, supă, ouă, unt, carne,
’Ti-se umple sufletul de durere, când a sângelui omului sănătos. şi alte mâncări hrănitoare, cari se în­
vezi că dintre 122 de elevi numai 40 sunt Astfel de arme nepreţuite, cu care deletnicesc cu meserii neobositoare, şi
români, scrie «Deşteptarea* din Cernăuţi. omul este înzestrat din fire pentru a cari nu numai lucrul, ci şi somn ul
şi-1 fa c în aer curat, aceasta din urmă
se apăra împotriva duşmanilor nevăzuţi,
fiind cel mai bun leac firesc împotriva
lucrează în de-ajuns numai la omul
H I G I E N A sdravăn şi sănătos. ofticei.
Trebue dar’ ştiut, câ sămânţa of­ De-abia de vr’o câţi-va ani încoace,
„Nu scuipaţi pe jos“ ticei, ca şi sămânţa altor boale, se îm­ mai întâiu în Germania şi Elveţia, ear’
plântă mult mai lesnicos în plămânii acum şi în Francia, s’au înfiinţat multe
sau: lupta împotriva ofticei.
omului slăbit, istovit şi bolnăvicios, pen- case de sănătate, numite «sanatorie»,
— Poveţe pentru popor. — tru-că peliţă mucoasă şi sângele aces­ in cari mulţi atacaţi s’au vindecat cu
(Urmare). desăvîrşire numai şi numai prin traiul
tuia nu are în aceeaşi măsură ca la
De altmintrelea omul este din no­ neîntrerupt de câte-va luni în aerul cel
omul sănătos puterea de a goni sau
rocire înzestrat cu arme fireşti pentru mai curat, prin hrană bună şi îmbelşu­
nimici în de-ajuns sămânţa primejdioasă.
a se apera, după putinţă, împotriva pri­ gată, cum şi prin repaus trupesc şi
mejdiei de a fi atacat prin sămânţa of- Eată pentru-ce oftica caută jert­ sufletesc.
fele sale mai ales printre muncitorii şi
ticei aflată în aer.
lucrătorii la fabrici, printre negustorii Ocârmuirile, bogaţii şi societăţile
Pentru-ca aerul, cu praful şi să­ şi amploiaţii mici, prin sărăcime şi mai de binefacere şi-au dat d’opotrivă
mânţa de oftică aflate întrlnsul, se poată ales printre ceirce locnesc în strîmtoare, mâna pentru a înfiinţa astfel de sana­
râsbi la plămâni, trebue ca mai întâiu în necurăţenie şi răsuflă un aer nesă­ torii, nu numai pentru bogătaşi, ci şi
aerul să treacă prin nări, prin nas sau nătos, încărcat de praf. pentru sărăcime.
prin gură, cum şi prin gâtlej, prin be- Lucru hotărît: oftica ar fi mai pu­ Toate aceste sanatorii, clădiri fru­
rigată şi prin ţevile plămânilor, cari ţin răspândită şi mai puţin ucigătoare, moase şi încăpătoare, sunt aşezate de­
toate sunt căptuşite cu o peliţă udată dacă muncitorul, meseriaşul şi alţii din parte de oraşe, de sate şi de drumuri
de o zamă mucoasă. sărăcime, ar locul ţ.şi ar lucra în case umblate, lângă păduri sau în mijlocul

Pe de-o parte praful, necurăţeniile, mai încăpătoare şi în de-ajuns aerisate, unei grădini păduroase, . de Li obiceiu în
deci şi sămenţa ofticei, aflate în aerul dacă ei ar vrea să se mai abată din apropiere de acele locuri muntoase, ce
ce-1 răsuflăm, se aşează pe această pe­ bătutul drum al cârcimei, dacă ei ar sunt ferite de vânturi.
liţă şi o gâdilă până când prin strănu­ întrebuinţa pentru îmbunătăţirea hranei In tot aşezământul, în săli şi odăi,
tat sau tuse scoatem şi lăpădăm din lor cei câţiva gologani risipiţi zilnic ca şi în curte şi în grădină, domneşte
noi praful şi necurăţeniile nevăzute in­ pentru afurisitul de spirt, şi dacă ei cea mai mare curăţenie.
trate în noi de-odată cu aerul; pe de s’ar lăsa de răul obiceiu de a scuipa Gustarea să face în sanatoriu de
altă parte zama mucoasă, fabricată de pe jos. 5 ori pe zi în prietenoasa şi cât se
acea peliţă, are însuşirea de a ucide, In sfîrşit bine este ca să se ştie poate de veselă sală de mâncare; di­
sau cel puţin de a slăbi sămânţa ofti- de toată lumea, că credinţa a fost mineaţa, îndată după sculare, lapte cât

să vă povestesc. Anume să le fi făcut Dum­ putea spune; da vara ştiu că nu i-am auzit
F O I Ţ A
nezeu şi par’că tot nu s’ar fi lovit aşa. Nu-’şi nici-odată.
legau nici măcar fustele de leneşe: de cetea
A T Â T DE MULT... care mătură casa odată în lună şi atunci Tără noroc.
scot gunoiul în poala cămeşii. De peptănat
Atât de mult cu suferinţa nici nu-’şi aduceau aminte: părea că în loc Era înspre Crăciun. De cu ziuă, ţiganu
De mic copil m’am însoţit, de cap, au câte-o mogâldeaţă de câlţi. Vor­ vede la naşul-seu sub pat, coscogemite porc
Câ astăzi nu-’i măi simt tăişul, bele le scoteau ca cu cleştele; se întindea pîrlit gata, numa să tai şi să pui în oală.
Ori cât ar fi de ascuţit. cuvântul în gura lor, ca moarea cea stricată. II durea inima când şe gândea să facă săr­
bătorile flirâ şorlic, ' — câ el nu putuse în­
D^ soare nici nu ştiau că apune ori
Ear’ dacă soartea vre-odată jgheba un godac cât de micuţ. Dă el cu
răsare. Să trezeau cu el la prânz şi-’l lăsau
în viitor m’ar coperi, gândul să fure un hărtan de slănină. De, dar*
In chindie.
Cu haina nouă-a fericirii, îi vorba cum? Noaptea, uşa-i încuiată ; ziua,
în tericire-aş suferi. Intr'o înspre ziuă de toamnă, se întâm­ ii prinde când i-o fi lumea mai dragă. Se
plă un cutremur mare şi le trezeşte din sfâtueşte el singur aşa cu minţea şi după
TRAIAN DEMETRESCU.
somn. Zorile se revărsau. Nu trece mult şi multă chibzuire, s’â hotărît să se lase în
prind a cânta cocoşii de sculare. Fata, bui- casa Românului prin horn, că era larg, ştii ca
P O S N Ă Ş l î Ţ f i R Ă N E Ş T I macâ, cu ochii cârpiţi de somn, face căţrl la ţară: ursoaică încăpătoare.
maică-sa cu mirare:
Aşteaptă de înoptează bine şi când
0 p&rschs d* mscri. Auzi cum să îngână cocoşii toamna? a socotit el c’a adormit bine tot satul, por­
— Aud, dragul mânui.
Uită-te la mă-sa, neşte tot dostş. Se sue pe casă şi, după
Şi cunoaşte pe fiică-sa. — Oare să poată cânta şi iarna ? ce-’şi facă cruce, îşi dă drumul binişor In
Da ş’atâta potriveală nici că se mai vă­ — Ştiu eu?! Ori-cum: iarna or fi cân­ horn. Se scobora încet, din cărămidă, în cără­
zuse la două temei, ca la astea de care vreau tând, ori n’or fi cântând, — anume nu ’ţi-oi midă, par’că s’ar fi vîrît într’o fântână. Când