Page 4 - Bunul_Econom_1901_16
P. 4

BUNUL     ECONOM                                                 . Nr.  16

       comasarea  într’o  singură  tablă;  la  unele   diţii  priincioase,  ar  putea  să înlesnească   de  tot  felul,  atât  de  bogate  în  urmări
      comune  ea  isbuteşte  mai  bine  In  două   doară  şi  mai  mult  agonisirea  bucatelor   folositoare  pe  unde  se  ivesc,  nici aceste
      table,  la  altele  în  trei,  după  firea  hota­  pe  seama  celor  lipsiţi.           nu  iau  fiinţă  decât id-colea.  Cu ajutorul:
       rului,   Păşunea  îndeobşte  nu  poate  fi       Altă  causă  a  sărăcirei  crescânde a   acestor  tovărăşii  s’ar  putea  purta  luptă
       decât  folositoare  pentru  micii  plugari.   micilor  plugari  se  poate  adscrie  împre-   straşnică  în  contra  sărăciei ;  nici  un  om
       Locuitorii  multor  Comune,  Unde  nu  s’a   giurării.  că  peste  iarnă  nu  pot  câştiga   luminat  nu  trage  la  îndoială  folosul  to­
      nimerit  calea  cea  mai  potrivită,  sără­  aproape  nimic.  Din  Noemvrie  până  în   vărăşiilor  pentru  agonisirea  mai  cu  în­
       cesc  mereu  şi  trebue  să  iee  lumea    Martie,  adecă  timp  de  cinci  luni,  tot ce   lesnire  a  maşinilor  economice,  pentru
      în  cap.                                    ei  pot  face  este,  că  văd  de  vite,  aduc   valorisarea  bucatelor,  a  vinului,  a  lapte­
            Sunt  apoi  multe  rele  mari,  cari  le   lemne  şi  cară  gunoiu.   Ce  bine  ar  fi,   lui,  ş.  a.  Iată tot atâtea  căi  şi  moduri de
      săvârşesc  c â r m u i t o r i i   c o  mu ne 1 o r.   să  ştie  micii  plugari  vr’un  ram  ele  me­  a  îmbrânci  sărăcia  şi  năcazurile.
      In  executarea  (împlinirea)  legilor,  nu  e   serie!  Ce  bine  ar  fi  să  ştie  găti  unele
                                                                                                   Nu  de  mai  puţin  folos  are  să  fie
      îndoială,  se  fac  multe  abateri.   O  lege   lucruri  de  lemn  pentru  sine  şi  pentru
                                                                                              plugarilor  şi  ţinerea numai a sărbătorilor,
      poate  fi  cât  de  bună;  dacă  ea  însă  nu   alţii,  ce  bine  ar  fi  să  ştie  împleti  corfe
                                                                                              ce  le  porunceşte  biserica,  nu  şi cele câ­
      să  îndeplineşte  în  spiritul  (după gândul)   de  nuele,  coşniţe  de  stupi  şi  coşuri  de
                                                                                              teva  zeci  de  sărbători  băbeşti.   Dacă
      legiuitorului,  poate  avea  urmări  cât  de   Căruţe,  sau  apoi  felurite  obiecte  din pa-
                                                                                              suntem  creştini,  apoi  să  ţinem  la  po­
      rele.  Astfel  de  abateri  se  întâmplă  des­  piură!  Cu  chipul  acesta  ar  putea câştiga
                                                                                              runca  bisericii.   Vremurile  sunt  prea
      tule  faţă  cu  încassarea  (strîngerea  dă­  câte  ceva  şi  în  timpul  iernii,  n’ar  avea
                                                                                              grele  pentru  a  prăznui  şi  acum 1  s.  p. :
      rilor), cu  înmulţirea aruncărilor comunale,   prilej  să  petreacă  timpul  cu  îndeletni­
                                                                                              Marţa  dintre  tunuri,  Pălia,  Foca,  şi  alte ,
      etc.  Cât  de  folositor  ar  fi,  s.  p.,  dacă   ciri  nefolositoare:  îU  cârciumă,  la  cărţi   zile  opărite,  cum  şi  multe  Marţi  şi  Vi­
      aceste  din  urmă  nu ar trece peste 3 0 % ,  şi  îrt  minciuni,  cheltuind  mereu din  cele   neri  de  peste  an.
      şi  dacă  această  disposiţie  s’ar  prevedea   adunate  în  timpul  verii,  nu  arare-ori  în-
                                                                                                   Şi  pe  câţi  nu  i-au  dus  la  sapă  de
      in  lege.                                   fundându-se  în  datorii.
                                                                                              lemn  procesele  sau  judecăţile ?  Din  ju­
           C ă m ă t u i r e a   încă  este  o  causa   Păgubitoare  în  urmările  sale  este
                                                                                              decăţi  ambe  părţile  se  aleg  de  obiceiu
      însemnată  a  serăcirei  poporului.  îndeo­  şi  purtarea  greşită  a  economiei.  Totala
                                                                                              numai  cu  pagube.
      sebi  cămătuirea  pentru  bucatele  împru­  nelucrare  sau  numai  în  mod  foarte  ne­
      mutate.   Cine  dă  împrumut  primăvara     corespunzător  a  grădinilor  de  pomi  şi       Ar  mai  fi  de  spus  încă  şi  alte
      o  ferdelă  de  bucate  ca  toamna  să  pri­  de  legumi,  nesocotirea  aproape  cu  de-   multe  cause,  cari  pricinuesc  sărăcirea
      mească  două,  ori  şi  ca  după  două  fer­  sevîrşire  a  plantelor  de  nutreţ,  ea  lu­  micilor  plugari.  Dacă  însă  sar  îndrepta
      dele  să  primească  trei  şi  o  zi  de  lucru,   cerna,  trifoiul,  napii  de  nutreţ  ş.  â.,  lă­  şi  numai  o  parte  a  celor  înşirate,  de
      etc.,  acela  trebue  să  se  îmbogăţească,   sarea  ogorului,  necultivarea  soiurilor  ae-   sigur  lucrurile  ar  lua  altă  faţă,  plugarii
      ear’  datoraşii  să  devină  calici, să  ajungă   vea  preţioase  de  animale  de  casă,  ne­  noştri  ar  da  înainte,  şi  nu  îndărăt  ca
      la  sapă  de  lemn.                         cultivarea  stupilor  şi vermilor de mătasă,   racul  şi  n’ar  mai  fi  vorbă  de  a  lua  lu­

           Băncile  vor  slăbi  cu  timp  cămătă­  etc.,  toate  aceste  sunt  cause  mari  şi în­  mea  în  cap,
      ria.  Dar’  m a g a z i n e l e  de  b u c a t e ,  semnate  ale  stării  nepriincioase  a  mi­                   R om ul  S imu
      ce  ar  avea  de  ţîntă  ajutorarea  şcoalei   cilor  plugari.
      şi  bisericii,  cum  şi  împrumutarea în con-    Nici  t o v ă r ă ş i i l e  e c o n o m i c e


           Victor  întinse  mâna  a  lene,  le  luă,   prins  într’un  cerc  de  bronz  şi  căută   închise  ochiul,  înaintea  căruia  era  mo­
      le  mirosi  nepăsător  şi  începu  să  le  în­  să-l  înţepenească  în  ochiu;  dar’  ori-cât   noclul.  »Nu  pe  ăla,  nu  pe  ăla,  proasto,
      vârtească  printre  degete,  privind  gândi­  se  strîmba  ca  să-l  ţină,  sbârcind  obrazul   pe  celalalt!«  strigă  Victor  şi  nedându-i
      tor  şi  cu  gravitate  în  sus.  Aculina  se   şi  nasul,  sticla  luneca  mereu  şi-i  cădea   răgaz  ca  să-şi  îndrepte  greşala,  îi  luă
      uita  la  el...   In  privirea  ei  tristă  era   în  mână.                             sticla.
      atâta  gingaşe  lepădare  de  sine,  atâta                                                   Aculina  se  înroşi,  zîmbi  şi  îşi  în­
                                                       »Ce-i  asta?«  întrebă  în  sfîrşit  Acu­
      slugărnicie  cucernică   şi  atâta  iubire!                                            toarse  capul.
                                                  lina  mirată.
      Ii  era  teamă  de  el  şi  nu  cuteza  să                                                   »Se  vede  că  nu-i  pentru  d’alde
      plângă  acum  când  îşi  lua  rămas  bun         »O  lornetă«,  răspunse  el  cu  gra­  mine !«  zise  ea.
      dela  el  şi  când  îl  vedea  pentru  cea   vitate.                                         »Se  vede,  zău!«
      din  urmă-oară;  ear’  el  zăcea  şi  se  în­                                                Sărmana  tăcu  şi  oftă  din  adânc.
                                                       »Pentru  ce-i ?«
      tindea  ca  un  sultan  şi  se  lăsa  eu  su-
                                                       »Ca  se  vezi  mai  bine.«                  » 0 ,  Victor  Alexandriei,  cum  are
      meţie  să  fie  adorat.   Eu  mă  uitam  cu
                                                                                              să-mi  fie  fără  dumneata!«  zise  ea earăşi.
      năcaz  la  faţa  lui  roşie,  pe  care,  afară   »Dă-mi-o !»
                                                                                                   Victor  îşi  şterse  monoclul  cu  pul­
      de  nepăsarea  silită,  se  zărea  închipuiala   Victor  se  încruntă,  dar’  i-o  dăd.h
                                                                                              pana  pardesiului  şi  îl  băgă  earăşi  în
      îngâmfată  şi  fără  margini.   Aculina  era
                                                       »Bagă  de  seamă  să  n’o  spargi!«    buzunar.
      atâta  de  frumoasă  în  clipa  aceea!   Su­                                                                             (Va  urma.)
                                                       »N’ai  frică,  n’am  s’o  sparg,«  şi  6
      fletul  ei  întreg  şi-l  desfăşura  înaintea
                                                  duse  sfiicioasă  la  ochiu.   »Da  nu  văd
      lui,  încrezătoare  şi  pătimaşe,  se  alipea
                                                  nimic«,  zise  ea  cu  naivitate.
      de  el,  îl  desmierda,  ear’  el...  el  aruncă
      vineţelele  pe  iarbă,  scoase  din  buzuna­     »Trebue  să  închizi  ochiul«,  grăi  el
      rul  de  sus  al  pardesiului  un  monoclu  cu  glasul  unui  dascăl  nemulţumit.   Ea
   1   2   3   4   5   6   7   8