Page 4 - Bunul_Econom_1901_20
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECONOM Nr. 20
E adevărat, câ cu chipul acesta mai de timpuriu decât prea târziu. Căci, măn ăt ur i slabe, ear’ desvoltarea prea
se câştigă, poate, fen ceva mai mult, cum am mai spus, mai bine nutreţ mai frumoasă e raritate.
dar el perde foarte mult din puterea puţin şi mai bun, decât mult şi rău. G r â n e l e de t o a m n ă stau mai
nutritoare, astfel că cantitatea (mulţimea) Dar de obiceiu, dacă prima cosi- bine în dreapta Dunării şi în Bănat;
fenului nu poate înlocui nici pe depar tură se face mai de timpuriu, agonisim de mijloc în stânga Dunăriii, între Du
te cualitatea (bunătatea) lui. fen ceva mai puţin, însă bun; ear din năre şi Tisa şi în Ardeal. Parte mij
Anume, ce se întemplă? cositura a doua vom agonisi multă ota locii, parte mai slabe ca de mijloc sunt
Lăsând ierburile necosite până vă. Vom avea deci două roade mulţă- grânele de-alungul Tisei.
într’un târziu, parte mare din ele, cum mitoare, în loc de una, la părere bună, Grânele de p r i mă v a r ă , cari au
sunt păişiurile, fac sămenţă şi se uscă, de fapt însă mai pe jos atât ca cuan- răsărit, sunt în stare de suferit.
ear’ plantele lemnoase devin cu totul titate, cât şi ca cualitate. S ă c ă r i 1 e de toamnă stau mai
nefolositoare, căci întru atâta se întă bine în stânga Tisei, în Bănat şi în Ar
resc, încât vitele nu le mai pot roade deal. Cele mai slabe sunt săcările din
şi, chiar rozăndu-le, nu sunt în stare a Starea semănăturilor. părţile nordice. In Alfold cele mai multe
le mistui. Deci prin prea îndelunga amâ După rapoartele intrate dela ra săcări sunt destul de frumoase.
nare a primei cosituri se săvârşeşte o portorii agricoli, starea sămănăturilor şi O ar z e l e de toamnă parte sunt
greşală, împreunată cu pierdere. Oda împregiurările agricole în ţară la noi, bune, parte slabe. Oarzele de primă
tă, că se agoniseşte nutreţ mai rău, de era la 10 Maiu următoarea: vară au răsărit destul de bine. Răcelile
altă parte, că adesea se ia cu totul pu Mersul timpului a fost ceva mai însă le ţin încă tot galbine.
tinţa de a ajunge la multă otavă, Căci, bun decât în April. La 6 şi 7 Maiu a că O v e s e 1 e la şes se desvoaltă des
dacă cositul fenului se amână până în zut brumă, care în unele locuri, pe lângă tul de bine, la munte şi în locurile co
căldurile din Iulie şi August, cam de poame şi viţa de viie, a adus stricăciuni linoase abia se găsesc ovese frumoase
obiceiu împreunate cu secetă îndelun şi unor sămănâturi de primăvară. In şi bine desvoltate. Şi ele sunt galbine
gată, otava piere, astfel că nici pentru ţinuturile colinoase şi muntoase, îndeo de răceli. Sămănatul lor nu s’a sfirşit
păşunat, necum pentru cosit, nu se mai sebi în cele nordice şi nordvestice, ve- încă în unele locuri.
face. getaţiunea (creşterea plantelor) a rămas Ra pi ţ a , puţină cât a mai rămas,
De aici urmează, că ierburile tre- înapoi cu 10— 14 zile. Peste tot în făgădueşte numai o recoltă abia mijlocie.
bue cosite când au ajuns mărimea nor mare parte a ţării sămănăturile au tre C u c u r u z u l şi acum se mai sa-
mală (obicinuită) şi cea mai mare parte buinţă de o ploaie bună. înfrăţirea să mănă în multe locuri, în unele locuri
a lor a înflorit. Acest timp pentru ier mănăturilor în două din trei părţi ale este în încoltire, în altele a răsărit si
burile dela câmpie este parte în Maiu, ţării a isbutit bine. In urma acesteia iar în altele, s. e. în Altold, s’a şi săpat.
parte în Iunie, iar pentru cele dela mun atât sămănăturile de toamnă cât şi cele C a r t o f i i au răsărit şi se des-
te în Iulie şi August. de primăvară în parte precumpănitoare voaltâ bine, afară de regiunile nordice
Este în interesul (folosul) plugari sunt în stare îndestulitoare, însă se află şi în Ardeal, unde la această dată încă
lor, ca se potrivească cât mai bine tim ţinuturi unde acele sunt foarte slabe. nu erau puşi pretutindenea.
pul pentru cositul fenului, şi mai bine In general s unt f o a r t e m u l t e să- L e g u m i or şi p ă s t ă i o a s e l o r
l
Paraschiva îi privi pe amendoi cu muri; că vă voi răsplăti şi eu şi cel când îi murise baba, păşea încet,-încet
o duioşie de mamă. de sus. spre crâşmă. Tot satu îl privea cu un
— De! Irino, vezi şi tu ce păcate! Irina plângea într’una dea binelea. fel de evlavie. Copiii îi mai ziceau şi
De acu când l’om mai vedea!... Ştiu eu?! George o luă de mână şi o aşeză pe moş Crăciun.
>
Lacrimile se înşirau pe obrazii Iri- laviţă, lângă el. Moş Trifu, căzut acum în copilărie,
nei tot aşa de mari şi de lucitoare ca Acelaş tablou vedeai aproape în mormăia de obiceiu încet şi singur :
boabele de hurmuz ce ea purta împre toate părţile de prin prejurul primăriei Bată-i pustia de dorobanţi! Ear’ au ve
jurul gâtului. George nu’şi lua ochii de şi dinaintea crâşmii. Grupuri, grupuri nit să ne ia flăcăii! Bunătate de voi
pe masă; devenea din ce în ce mai de oameni, femei, babe, moşnegi şi nici !
întunecat. copii se adunau şi fiecare cu ai lor să Cei zece ţărani, cu moş Şerban în
— Ei lasă! zicea el. Ce mai plân sfătuiau şi să plângeau. frunte se opresc în faţa crâşmii. Dă
geţi degeaba. Am să mai viu eu pe Se făcu de o dată un fel de sgo- dură cu ochii de George, care ţinea
acasă se vă văd. mot general. Toţi îşi îndreptau privirile pe Irina încleştată de mâni.
George şi Irina rămân un moment înspre drumul din faţa crâşmii. Un grup — Ia priveşte, Sandule, zise moş
singuri. de vr’o zece ţărani, cei mai cu vază Şerban? uite Irina, nepoată-ta. Ce mare
— Săraca mamă! ofta el. Rămâne din sat, veneau vorbind. In mijlocul lor. şi frumoasă s’a făcut!
singură, fără nici un ajutor pe lume. moş Şerban Vulpe vorbea tare, făcend E mâhnită pisemne şi ea că pleacă
O putea ea să dovedească toate ne cu mâna rotogoale în aer. In urma lor, George.
voile? câ-i cam bolnavă şi bătrână. Am se ţinea şi moş Trifu, stîlpu satului, — Apoi, se drăgostesc ei mai de
cerut scutire acu doi ani, când murise îmbrăcat în cămaşă şi iţari albi, cu demult, Şerbane, da capchiu ceala de
tata, dar’ nu mi-a dat. Ci-că s’a schim barba şi pletele albe ca ninsoarea reş- tată-seu n’a vrut să i-o dea. De când
bat legea. Mai daţi-i şi voi mână de chirate pe umeri, cu cârjă de alun, s’a băgat vizitiu la curte, a căpchiet şi
ajutor; rio lăsaţi să moară pe dru- singuru lui tovarăş de 50 de ani, de mai tare. Le bate hojma şi pe dînsa
