Page 10 - Bunul_Econom_1901_21
P. 10

Pag.  2.                              SPICUIRI  LITERARE                                Nr.  21.

        nu-’ţi  va  face  nimica,  dar’  caută  I  şi  cum  a  întrat,  ce  să  vază?...   Şi  într’adevăr   că   îndată,
        bine  să  nu  fie  altă  pâne,  ci  nu­ i  vede  pe  mult  doritul  şi  căutatul   după-ce  a  rostit  baba  cuvintele
        mai  aceasta,  căci  alta  nu  are  pu­ i  său  iubit,   pe   Soare,  stând  la   acestea  Luminioara  s’a  prefăcut
        terea,  care  o  are  aceasta.  Ear’   masă  şi  strălucind  aşa  de  tare,   într’o  păsăruică   mică,  pe  care
        după-ce-’i  trece  de  cânele  de care   cum  adecă  numai  singur  soarele   oamenii  de  atunci  şi  până  în  ziua
        îţi  spun,  vei  ajunge  la  un  palat   şi  nimeni  altul  poate  să  strălu­  de  astăzi  o  numesc  Ciocârlia,  şi
        toarte  trumos şi  strălucitor,  înain­  cească  aşa  de  frumos.  Şi  cum  l’a   care  mai   în  toată  ziua  sboară
        tea  căruia  se  află  o  fântână.  In   văzut  că  era  aşa  de  tînăr,  de  foarte  sus  în aer  căutând şi  plân­
        palatul  acela   locueşte   Soarele.  •  gingaş  şi  de  frumos,  aşa  de  tare  gând   după  alesul   inimei   sale,
        Înainte  însă  de  a  întră  într’însul  *  s’a  îndrăgit  de  dînsul,  că  singură   după  scumpul  său  Soare,  pe  care
        să  bei  apă  din  fântână  şi  apoi  >  nu  ştia  ce  a  face  mai  întâi...  să-’l   tocmai  atunci,  când  l’a  aflat  după
        se  întri  înlăuntru.           '  strîngă  în  braţe  şi  să-’l  sărute  cu  o  cale  aşa  de  lungă  şi  primej­
             După  aceasta  îi  dete  bătrâ­  înfocare?...   să-’i   descopere   tot   dioasă,  a  trebuit  să-’l  piardă  pen­
        nul  o  felioară  de  pâne  şi-’i  dorî   aleanul  şi  focul   inimei  sale ?...   tru  totdeauna.
        cale  bună.                      sau  ce  să  facă,  ce  se  dreagă?...  Ear’  sabia  pe  care  a  căpă-
             Luminioara  a  mulţumit  din     Dar’  lasă   că  nici  Soarele   tat-o  dela  cele  trei  fete  şi  cele­
        toată   inima   bătrânului   pentru   nu  era  de  ghiaţă.  Şi  cum  a  văzut   lalte   lucruri  ce  le-a  mai  avut
        pâne  şi  pentru  sfatul  lui  cel  ră­  pe  Luminioara,  îndată  s’a  îndrăgit   Luminioara,  au  rămas  în  palatul
        mas  bun  dela  dînsul  şi  apoi  s’a   de  ea  căci  şi  ea  nu  era  o  fată,   Soarelui.   (Va  urma).
        pornit  earăşi  la  drum  şi  s’a  dus   eacă  aşa...  de  rînd  ca  toate  fetele,
        s’a  dus,  până-ce  a dat  de  un  câne   ci  era  0  faţă  aşa  de  frumoasă  şi   C H I N D I A * )
        cu  trei  capete,  carele  cum  a  vă-   fermecătoare,  că  să  fi  căutat  în
        zut-o,  deauna   a  sărit  la  dînsa   lumea   întreagă,  altă   ca  dînsa
        şi-a  voit numai  decât  s’o  mânânce.   n’ai  fi  aflat...       iS ta u   acum  pe-o  buturugă
        Inse  ea  cum  a văzut  că  să  repede   Mama   Soarelui   însă   o    Şi  mă  uit  prin  văi,
        la  dînsa,  i-a  aruncat  pânea,  ce  a   bătrână,  bătrână  de  când  lumea   Nu-’i  mai  mult  decât  de-o  fugă
        căpătat-o dela bătrân.  Cânele,  fiind   şi  foarte   răutăcioasă,  aflându-se   Până  ’n  deal;  şi  par’că-i  oaste
        pe  semne  foarte  flămând,  s’a  re­  asemenea  în  casă  şi  văzând  pe   Cum  se  văd  în  şir  pe  coaste,
        pezit  la  pâne,  a  mâncato-o  c’o   Luminioara  că   se   apropie  de   Sutele  de  clăi.
        lăcomie  nespusă,  şi  apoi s’a  făcut   feciorul  său,  care   nu  ştia  ce-’i   Impregiurul  meu  învie
        nevăzut,  ca  şi  când  nici  n’ar  mai   păcatul,   şi   cunoscend-o  după   Toate  câte  sunt,
        fi  fost.                        vorba  ei  că  trebue  să  fie  fată  şi   Ce  de  jo c  şi  veselie,
             Deaicea  s’a  luat  Luminioara   nu  ficior,  după-cum  era  îmbrăcat,   Când  e  soarele  la  toacă I
        şi-a  mai  mers  o  bucată  bună  de   şi  temându-se  ca  să  nu-’l  ducă   Eată-le,  sărind  se  joacă
        loc,  până-ce  a  ajuns  la  un  palat   în  rătăcire,  să  nu   i’l  răpească   Undele  de  vânt.
        foarte  mare  şi  frumos,  care  stră­  prin  frumseţa  ei,  a  început  a  o
                                                                          Una  printre  clăi  s’ascunde;
        lucea  aşa  de  tare,  încât  nu  te   blestăma  şi  a  zice:
                                                                               Umblă  pe  furiş,
        puteai  uita  mult  la  el,  căci  îndată   —   Tu  fiica  păcatului,  care
                                                                          După  ea  mai  multe  unde.
        îţi  lua  vederile.              ai  cutezat  să   străbaţi  până  în
                                                                          Fuge  care  mai  de  care,
             Dinaintea  palatului  aceluia   acest  palat  şi  ai  voit  să  ademe­
                                                                          Dar’,  cotind,  gonită  sare
        era  o  fântână  foarte  frumoasă.   neşti  prin  frumseţa  şi  vorba  ta
                                                                               Repede  ’n  tufiş.
        Luminioara,  urmând  sfatul  bătrâ­  cea  dulce  pe  fiul  meu  cel  nevi­
        nului,  a  beut  apă   din  această   novat,  blăstămul  meu  pice  asupra   Toate  ’n  câmp  acum  s’adună
        fântână,  şi  cum  a  beut,  îndată  a   capului  tău!...  De  azi  înainte  să   Crîngul  răscolind,
        putut  să  se  uite  la  palat, pe  când   te  prefaci  în  pasere  şi  să  sbori   Ear’  frunzişul  sună,  sună,
        mai  nainte  nu-’i  era  nici  de  fel   toată  ziua  în  sus,  plângând  pe   Dar’  pe  când  aleargă  ceata,
        cu  putinţă,  căci  i-se   întunecau   fiul  meu,  pe  frumosul  şi  nepăta­  Eat-o,  din  tufiş  sireata,
        vederile.                        tul  Soare,  pentru  îndrăsneala  ta   Iese  hohotind. *)
             După   aceasta  a  mers  ea   cea  mare,  că  ai  venit  până  aicea
        spre palat,  s’a băgat încet  înlăuntru,  şi  ai  vorbit  cu  dînsul!...  *)  Din  volumul  pus  sub  presă.
   5   6   7   8   9   10   11   12