Page 5 - Bunul_Econom_1901_47
P. 5

Nr.  47                  _____________             BUNUL  ECONOM                                                     Pag.  5

         tâlnesc  adesea  prin  gazete  şi  cărţi,  vom  ■întrece  cu  mult  în  mărime  şi  penele  îi   ouâle,  şi-’şi  conduce,  îngrijeşte  şi  apără
         trece  la  modul  de  sporire  al  animale­  sunt  de  coloare  albă  curată.         puii  cu  mare  iubire  şi  pricepere.  .;v
         lor  domestice.                                 Prăsirea  şi  ţinerea  acestei  gâşte      /Preste  vară  nutremântul  de  Căpe-»-5;
              Cum  se  obicinueşte  la  noi  spori­  nu-’i  fac  economului  nici  greutate  mai   tenie  al  gâştelor este  iarba; preste iarnă'
         rea  animalelor?  Se  ştie,  că  se  împreună   multă  nici  cheltueli   mai  mari  decât   ovăsul, cucuruzul, cartofii şi  napii  neferţL
         2  animale  (parte  bărbătească  şi  fe-   prăsirea  şi  ţinerea  gâştei  obicinuite.  Ea   Cei-ce  vor  să-’şi  prăsească  astfel
         meiascâ)  din  aceeaşi  rasă.   In  ce  pri­  are  trebuinţă  în  locul  întâiu  de  o  pă­  de gâşte,  şi de dorit  ar fi  să-’şi prăsească
         veşte  rasa  vitelor,  la  noi  este  în  pre-   şune  bună,  şi  de  apă  curată,  unde  mai   cât  mai  mulţi,  trebue  să-’şi  agonisească
         cumpenire  aceea  a  vitei  sure  sau  albe,   găseşte  peşti,  broaşte  ş  a.  In  chipul   de  timpuriu  ouă  de  soiu  curat,  fie  şi
         şi  astfel  se  împreună  de  obiceiu  un   acesta  puii  se pot  ţinea  de  când es  din   numai  două.
         taur  sur  cu  o  vacă  sură.              găoace,  până  când  au  devenit  mari,         Calea  cea  mai  potrivită  spre  acest
              împreunarea  a  2  animale  de  rase   fără  a  le  da  măcar  un  grăunte  din   sfîrşit  este  negreşit  calea  Reuniunilor
         deosebite  ale aceleiaşi  specii  se întâmplă   mână.                                 noastre economice,  cari ăr putea  agonisi
         mai  rar.  S.  p.  sunt  rari  comunele  noas­                                        ouă  aevea  bune  şi  cu  preţuri  mai  pu­
                                                         Deci,  unde  sunt  rîuri  şi  lacuri,  şi
         tre,  cari  şi-au  agonisit  şi  câte  un  taur                                       ţin  de  spâriat.
                                                    astfel  este mod de a ţinea  gâşte,  trebue
         de  rasa  roşie,  ca  în  chipul  acesta  se-’şi
                                                    prăsite  gâşte  de  Emden.     ; :   «■
         prăsească  soiuri  noue  de Vite,  mai  bune
                                                         Folosul  acestor  gâşte  este  mult
         şi  mai  de  preţ.
                                                    mai  mare  decât  al  gâştei  obicinuite;
                                        (Va  urma).                                                 Ş t i r i   d e   t o t   f e l u l
                                                    pentru-că,   ţinute  numai  cu  iarbă  în
                                                    timpul  verii,  ele  ajung  la  mărime  de­
                                                                                                    Filoxera,  această  ciumă  a  viilor,
              Gâscă  de  Emden.                     plină,  şi  în  această  stare  sunt  îndoit   începe  a  să  lăţi  tot mai  mult  şi  în  co ­
                                                    şi  întreit  mai  grele  decât  alte  gâşte,
                                                                                               mitatul  nostru,  Dl  preot  L.  Nandra din
                                                    şi  prin  urmare  şi  mai  preţioase.
              Precum  între  găini  sunt  soiuri  sau                                          Silvaşul  de  jos  ne  face  cu  durere  cu­
         rase  aevea  preţioase,  tot  aşa  şi  între    Carnea  lor  e  gustoasă  ear’  penele   noscut,  că  viile  comunelor  Silvaşul  de
         gâşte.  Gâscă  de  Emden  sau  gâscă  uri­  mult  mai  căutate  decât  ale  gâştei  obi­  jos  şi  de  sus,  Ocolişul  mare,  Nădăştia,
         aşe  le  întrece  pe  toate.  Prin  urmare   cinuite.  La  6  săptămâni  penele  acestor   Maceu  şi  altele,  comune  pentru  care
         cei-ce  se  îndeletnicesc  sau  ar  dori  se   gâşte  sunt  deplin  desvoltate;  ale  celor­  viile erau isvorql de căpetenie de venit, —
         se  îndeletnicească  cu  cultura  gâştelor,   lalte  rase  însă  numai  la  8  şi  chiar  la  azi  sunt  în  apunere,  căci  toate  au  fost
         trebue  se  dee  întâietate  acestei  rase.  10  săptămâni.  Din  această, causă  încă  atacate  de teribilul  flagel  al  filoxerei, —
              Gâscă  de  Emden  este  mult  mai     11  se  dă  întâietate  gâştelor  din  vorbă,   precum  scrisărâm  că  sunt  atacate  din
         mare  decât  gâscă  noastră  obicinuită.   ca  unora  cari  se  desvoaltă  mai  repede,   ăstan  şi  cele  din  Geoagiul  de  jos.
         Când  a  ajuns  la  mărime  deplină  are  o   ajungând  astfel  a  fi  întrebuinţaţe  sau   In  vederea  acestui fapt  trist  pentru
         greutate  de  7— 8  kilogrami,  ear’  în­  vândute  mai  de  timpuriu.                proprietarii  noştri  de  vii,  noi  vom  în­
         grăşată  10— 12  klgr.                          In  anul  dintâiu  gâscă  de  Emden   cepe  în  curând  a  da  în     traducere
              Această  gâscă  samănă  foarte bine   ouă  20— 30,  în  al  doilea  aproape  50   Instrucţiunea  pe  care  a  pregătit’O  în.
         cu  gâscă  obicinuită;  atâta  numai  că  o  de  ouă.  Această  gâscă  cloceşte  bine  Ministeriu  de  agricultură  prin  oameni

         ei;  ea  nu  mai  înceta  de  a-1  face  se   ce-1  aştepta  de  aci  înainte.  Nu  va  mai   lalalt  avea  poftă  să-şi  petreacă  pe  so­
         vorbească,  cerându-i  amănunte.           avea  supraveghiere  neîntreruptă,  prin   coteala  celuialalt.
              Ea  vându  totul,  răspândi  banii do­  griji  plicticoase,  sculări  timpurii,  când   —  Priveşte această scrisoare, mamă.
         bândiţi  la  săraci,  rugându-i  să-i  mulţu­  este  atât  de  dulce,  de  a  se  lăsa  dus   —   Iată  pe  a  ta,  fiiul  meu !
         mească  lui  D-zeu  în  numele  ei  şi  al  de  firul  gândurilor;  viaţa  sa  se  va      Scrisorile  deschise,  fiecare  se  po­
         copilului  ei  şi  plecă.                  scurge  tot  atât  de  lină,  ca  şi  fluviul pe   meni  având  în  mână  o  bucată  de  hâr­
                            *                                                                  tie  albă.
                                                    care  plutea.  Va  avea  un  mare  parc,  cu
              Wang  plutea  de  opt  zile.  Trântit                                                 Vfang  şi  cu  mama  lui  se  priviră,
                                                    clopoţei  de  aur  la  kioşcurile  sale  şi co­
        a  lene  pe  perne  la  partea  din  faţă  a                                           lucrurile  începură  să  devie  stranii.
                                                    livii  mari  pline  de  păsări  rare.  In  cupe
        vasului  seu,  răzimat  în  cot,  el  se  juca                                              —   Cine  zici tu, fiiule,  că ţi-a dat-o?
                                                    de  opal  va  bea  vinul  parfumat,  presă­
        făcând  să  alunece  ramurile  de  salcie,                                                  —   Licsu.
                                                    rat  cu  petale de migdal;  va mânca limbi      —   El  nu  m’a  părăsit.
        prin  mâna  cealaltă  ţinând-o  d’asupra
                                                    de  cocoşi  şi  cocoaşe de  dromadere.  Se      —   Dar  d-tale?
        capului  seu.  Se  crepa  de  ziuă.  O ceaţă
                                                    perdea  astfel  într’această  visare,  privind   —   Tscheng.
        uşoară  împăenjenea  vîrful  munţilor pur­                                                  —   El  nu  s’a  depărtat  de  lângă
                                                    o  barcă  ce  se  mărea  în  depărtare,
        purii  de  îmbrăţişarea  primelor  raze  ale
                                                         Această  barcă  se  apropia  cu  în­  mine.
        soarelui.  Iar  cerul,  soarele,  norii, munţii,                                            O  vagă  teroare  îl  cuprinse.   Cei
                                                    cetul.  Curând  după  aceea  ea  se  încru­
        sălciile  pletoase,  toate  acestea  se  re­                                           doi  servitori  jurau  că  nu  înţeleg  nimic
                                                    cişa  cu  a  sa  şi  el  dete  un  ţipet  mare:
        flectau  în  apa  limpede,  în  care  lopeţile                                         din  cele-ce  li-se  ziceau.
                                                         —   Mamă!
        vâslaşilor  reproduceau sgomotul  încet al       Un  alt  strigăt  îi  răspunse:            In  momentul  acela  un  rîs  batjo­
        mătasei  ce  se  rupe.  Din  când  în  când      —-  Fiul  meu!                        coritor  răsună  în  aer  şi toţi văzură două
        stoluri  de  pescari  sbuţau  din  trestii  în   Vâslaşii  se  opriră,  se  alăturară,  şi   maimuţe  apropiindu-se  de  mal  înotând,
        mijlocul  unei  ninsori  de  pene.          odată  primele  îmbrăţişeri  trecute,  des­  sărind  pe  mal  şi  fugind  sărind  de  bu­
             Şi  Wang  visa  la  soartea  fericită  luşirile  începură,  fiecare  crezând  că  ce-  curie.  Unul  din  ei  ţinea  o  carte,  pe
   1   2   3   4   5   6   7   8