Page 4 - Bunul_Econom_1902_03
P. 4

Pag.  4                   \                         B XJ fJ-XJ L,  ECO  NO M         V j.M.  :                ,      Nr.  3

                                                                         fânului  maşini  purtate  de  câte  un  eai.,  In  tot  caşul  lucra­
                                                                         rea  lor  nu  este  aşa  de  exactă  ca  cea  executată  cu  mâna
       Recolta nutreţurilor ierboase                                     omului.  Mai  ales  greblele  lasă  mult  de  dorit în exactitatea

                                i   *                                    lucrării.
                      ,  şi  prepararea  fânului.                             La  nutreţuri  cu  foile  foarte  gingaşe,  precum  la trifoiu
                               (Urmare  şi  fine.)   (   •               şi  lupernă  tinără,  trebue  să  avem  o  deosebită  băgare  de
                                                                         seamă  la  uscarea  lor,  căci  np  le  putem întoarce ca  celalalt
                     ■}'.                             (Retipărirea  interzisă).  fân,  fiindcă  părţile  bele  mai  preţioase,  cum  sunt  frunzele şi
            Pentru  Dumineci  şi  sărbători  se  poate  cosi  şi  cu  o   vîrfurile  cotoarelor  se  rup  şi  se  scutură  uşor.  Din  acest
       zi  mai  nâinte.  In  tot  caşul  până-ce  dăm  nutreţul  vitelor   motiv  brasdele  cosite  nu  se  împrăştie,  ci  se  lasă  până  ce
       nu-1  vom  lăsa expus  arşiţei  soarelui  sau  chiar  ploaiei,  Ci-1   se  veştejesc,  şi  apoi  se  aşează  pe  piramide  sau  pe  stîlpi
       vom  adăposti  într’un  loc  bine  aerisat  şi  Umbros.  Dacă  ne   de  uscat  (prepelegi),  unde  rămân  până  ce  se  usucă,  însă
      este  posibil  vom  face  în  locuri  potrivite  nişte  grătare  de   nu  prea  tare.
       lemn  ridicate  dela  pământ  ca  de  V2  metru,  pe  care  apoi       Piramidele  constau  din  3  pari  mai  lungi,  cari  se  a-
      aşezăm  nutreţul  nou  cosit.                                      şeazâ 'cu  un  capăt  pâ  pământ,  ear  cu celelalte în sus'prinse
            In  cele  mai  multe  caşuri  nutreţurile  nu  se  consumă   laolaltă,  Ei  sunt  prevăzuţi  cu  mai  multe  cue  pe  care  se
      în  stare  verde,  ci  le  uscăm,  adecă  le facem fân.  Prefacerea,   pun  nişte  stinghii  orisontale.  Toate  părţile  sunt  mobile
      nutreţurilor  verzi  în  fon  constă  în  evaporarea  apei  care  o   (mişcătoare)  pentru  a  se  putea  purta  cu  uşurinţă  'dintr’un
      conţin  dela  14—15  la  sută.               ■                     loc  într’altul.   <                             >
            Cu  cât  apa  aceasta  şe  va  evapora  mai  repede  şi  mai      Fânul  va  fi  gata  atunci,  când  şi  cotoarele  cele  mai
      deopotrivă  din  toate  plantele,  cu  atât  şi  fânul  însuşi  va  fi   groase  se  rup  dacă  le  încovoiem.  A  usca  prea  tare  fânul
      mai  bun.     .                                                    nu  esţe  permis,  căci  prea  se  sfarmă.  Dacă  a  fost  bine pre­

           Un  fân  care  în  timpul  recoltei  a  fost  plouat  mai  de   parat  el  îşi  păstrează  coloarea  naturală  verde  şi-şi  păs­
      multe-ori,  îşi  pierde  mirosul  cel  aromatic  (plăcut)  şi  o  în­  trează  mirosul  seu  aromatic.  Fânul  se  păstrează  sau  sub
      semnată  cantitate  din  materiile  nutritoare  ce  conţin  plan­  cerul  liber  în  formă  de  stoguri,  sau  în  podul  , edificiilor.
      tele.  Afară  de  aceste  pierderi  produse  prin  timp  nefavo­   Mai  bine  se  conservă  sub  un  acoperiş  de  paie;  mai  puţin
      rabil,- mai  putem  avea  perderi  însemnate  când  fânul  se      bine  sub  şindilă , şi  ţiglă,  sau  şi  mai >  rău  sub  tablă  de  fer
      usucă  prea  tare  şi  foile  şi  cotoarele  mai  subţiri se  sfărîniâ   (pleu).  In  tot  caşul  nu este  permis  ca  acoperişul  să  fie de­
      şi  prin  urmare  se  perd.  Această  împrejurare  trebue  sâ ne   fect (stricat),  ca  apa  de  ploaie  să  pătrundă  în  fân.  Podu­
      atragă  atenţiunea  cu  deosebire  la  trifoiu  şi  lucerna.   i   rile  aşezate  deasupra  grajdurilor  în  care  păstrăm  fânul,
           Modul  cel  mai  simplu  însă  şi  cel  mai  rău  pentru  â   trebue  se  aibă  o  podeală  inpermeabilă  (nepătrunzătoare)
      usca  fânul  este  a  lăsa  brasdele  nerisipite  până ce  se usucă   pentru  gazurile  ce  se  desvoaltă  în  grajduri  din  bâligaţul
      atât  de  tare,  încât  putem  strînge  fânul.  Acest  metod însă   şi  urina  animalelor.  In  cele  mai  multe  caşuri  fânul  se păs­
      se  poate  întrebuinţa  numai  în  regiuni  foarte  calde  şi  tot­  trează  în  stoguri.  Aci  trebue  să  observăm  ca  ele  să  fie
      odată  toarte  uscate,  deşi  şi  aci  sutere  totdeauna  calitatea   astfel  construite,  ca  fânul  să  nu  vie  în  atingere  cu  ume-
      fânului.  Metodul  cel  mai  bun  pentru" a  recolta  fânul  este   zala  pământului  şi  apa  de  ploaie  şi  de  zăpadă  să  nu  pă­
      ca  să  cosim  des-de-dimineaţă,  până  ce  plantele  sunt  ude   trundă  în  el.  De  aceea  locul  unde  se  aşează  stogurile, vor
      de  rouă,  apoi  brasdele  se  risipesc  imediat  şi  în  fine  se în­  fi  totdeauna  într’un  loc  mai  înălţat  şi  fânul  nu  se  aşează
      torc  cu  furca  sau  cu  grebla  atât  înainte  de  amiazi  cât:  şi   imediat  pe  pământ,  ci  pe  un  strat  de  petri,  lemne,  ramuri
      după  amiazi  odată  sau  de  două-ori.                           groase  de  pomi  etc.
           Seara  se  adună  în  bogheni  pentru  a  nu  se  uda  de          Dacă  nu  voim  a  cruţa  spesele  (cheltuelile)  vom  con­
      rouă  peste  noapte.                                           .  strui  anume  suporturi  (susţinători)  pentru  stoguri,  cari con­
           A  doua  zi,  după-ce  s’a  uscat  rouă  de  pe  suprafaţa   stau, dintr’un  disc  (rotogol)  de  scânduri  groase  ce  zac  pe
      boghenelor  se  împrăştie  din  nou,  însă  într’un  strat  mai   mai  multe  picioare  de  lemne  sau  pcatră  înalte  până  la i/a
      gros,  se  întoarce  peste  zi  de  2—3  Ori  şi  cătră  seară  se   metru.
      adună  în  grămezi  mai  mari,  adecă  în  căpiţe.  Dacă  plan-,
                                                                              Pe  acest  disc se'clădeşte stogul.  O deosebită atenţiune
      tele* au  fost  mai  puţin  apătoase  şi  timpul cald,  fânul  poate
                                                                        tfebue  să  dăm  la  construirea  vîrfului  stogului,  unde  de re­
      fi  uscat  de  ajuns.  In  multe  caşuri  înşă  va  fi  necesar  ca
                                                                        gulă  punem  fânul  cel  mai* rău,  sau  chiar  şi  paie  şi  trestie,
      şi  căpiţele  se  le  împrăştiem  şi  a  treia  zi,  pentru  a  se usca
                                                                        deoare-ce  acestea  şi  aşa  se  strică  prin  ploi.  La  aşezarea
      cu  desevîrşire.  Cu  o  deosebită  atenţiune  (băgare  de samă)
                                                                        fânului  trebue  să  îngrijim  ca  el  totdeauna  sâ  fie  bine
      trebue  să  fim  la  fabricarea fânului  când  este  în  prevedere
                                                                        îndesat.                                                  ,
      vre-o ploaie; atunci  trebue strîns fânul îndată în căpiţe, fiindcă
                                                                             Fânul  proaspăt  produce  adesea  boale  de  stomac  la
      în  tot  caşul  nu  se  strică  aşa  de  rău  ca  în  caşul  când  ră­
                                                                        vite,  de  aceea  este  recomandabil  a  lăsa  să  treacă  vre-o
      mâne  împrăştiat.
                                                                        săptămână  sau  2,  până  ce  începem  a-1  da  vitelor.  Când
           Când  ploaia  durează  mai  mult  timp  (cu  zilele)  şi  fâ­
                                                                        începem  un  stog,  nu-1  începem  din  vîrf,  ci  totdeauna  dela
      nul  din  căpiţe  nu  este  îndeajuns  uscat,  este  bine  a l  mai
                                                                        o  margină.
      ridică  cu  furcile  din  timp  în  timp,  ca  să  nu'putrezascâ.
           Iarba  cosită  în  ploaie  sau  scurt  înainte de ploaie, vom   ■f                 ''  .1 “  ;   ^  :
      lăsa-o  în  brasde  neîmprăştiate  până  ce  trece  ploaia.  La
      întinderi  mari  se foloseşte  pentru  întorsul şi  pentru strînsul,
   1   2   3   4   5   6   7   8