Page 2 - Bunul_Econom_1902_32

Pag. 2 B U N U L E C O N O M Nr. 31

că Cozma, Damian, Mariuca, Foca, Pin- ţi-vă D-voastră singuri, cum ar Ji voit De câte-ori se întâmplă, că o zi
telei Căldător şi Ştefan. cu Fumu îs să se scape ei de lucru, că mă rog, ca Foca ori Marina stătută de geaba
zile mai şugubeţe şi mai cu primejdie cui nu-’i greu şi urît a lucra pentru îţi aduce sărăcia întreagă pe cap. De
decât sf. Ilie şi alte sărbători de cele altul de gea b a ?A cu m ce se facă ei câte-ori se întâmplă că bădica Ion ori
Cu cruce roşie? să se mai scuture de cea muncă. Hai, George are în ţarină polog uscat ori
au început a face la «sărbători», ’şi-o snopi de învelit — dar’ pentru-că o
Nu l’a pus păcatul pe George al
făcut, ’şi-o tot făcut la sărbători şi apucat din «bătrâni» că în Foca şi
lui Andreiu să lucre în ziua de Foca
babele au cautat la primejdii şi le-au Marina şi în câte alte zile, nu se luciră,
şi nu ’i-a ars peste noapte toată gospo­
tot pus în cârca sfinţilor. Când se în­ nu lucră nici el şi se pornesc ploi şi
dăria? Vai de mine, dar’ mai bine
tâmpla, de-’l trâsnia pe cineva, ori să vin vânturi şi-’i încolţeşte pânea pe
facă-se tot fânul gunoi acolo pe ogor,
aprindea la cineva vr’un stog ori ’şi-a ogor şi fânu ’itse face gunoiu.
decât să pun în el furca ori grebla
rupt vr’un bou cornul — sărbătoarea Bine ar fi, ca să începem a rumpe
în ziua de Foca.
era gata şi încă de tot primejdioasă. odată cu poveştile din bătrâni şi să ne
Da ce-o păţit, Dumnezeu sâ-’l
Aşa ’şi-a luat începutul Foca, Trifu, ţinem de lumea de acum, că într’însa
ierte, Costan al Vadanii cu căratul lui
Simion Stâlpnicul, Cozma, Ştefan cu trăim doară.
în Marina ? N’o picat în furcă din carul
Fumu şi toată sumedenia de sfinţi, pe
încărcat şi nu ’şi-o dat sufletul? Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne
cari noi n’am mai trebui să-’i ţinem în
Cam aşa îţi spun oamenii dela ierte, şi la lucru în toate sărbătorile
ziua de azi, căci slavă D-lui de boeresc
sat, dacă îi întrebi de ce stau degeaba ce nu’s ţinute de biserică şi în care
am scăpat. Şi după-ce s’a spălat boie­
în zile, când crapă măseaua de lucru nu’s slujbe, căci biserica ştie mai bine
rescul, oamenii au ţinut mai departe
şi când îi îndemni la lucru. — Tare ce-’i sărbătoare şi ce nu!
sărbătorile aceste, pentru-că s’a fost
greşesc ei, că ţin sărbătorile aceste şi Aşadară să nu mai stee om pe
deprins cu densele. Şi de ce să nu le
prăpădesc cele mai scumpe zile de lucru. pântece în zile, în cari scapără măseaua
ţie, că doară trebue să se mai hodi­
de lucru, că păcătuim înaintea lui
Oare nu ştie biserica cu Vlădicii nească omul şi Duminecile şi sărbătorile
Dumnezeu pentru-că lenevim; şi păcă­
ei, că-’i sărbătoare ori nu? Oare n’ar sfinţite de biserică sunt prea rari! Cu
tuim şi înaintea oamenilor, pentru-că
ţine ea slujbă în zilele aceste dacă ar altă vorbă sfânta lene şi la mulţi şi
perdem vremea în vânt. D. P.
fi ele sărbători ? necuminţia fac, de nu ne putem desbăra
Dar’ omul nostru aşa-’i, ce-o apucat de atâta sărbătoare cu «primejdie».
din bătrâni, nu lasă, măcar spuie toată Dar’ dragilor mei acum s’a trecut
lumea câ-’i rău. Babele’s la dânşii mai boerescul şi cu vremea veche, când DIN LUME
în seamă, decât bisericile cu toţi aveau oamenii pământ, de nu ştiau ce
preoţii lor. să facă cu dânsul şi când în grajd se Principele Mirko în Ungaria.

Şi acum să le spunem noi oamenilor învîrtea câte şease boi cât malurile. Din Cetinie se anunţă, că principele
dela săte, de ce-o făcut moşii noştri Traiu-’i greu şi muncă trebue, Mirko va face în Septemvrie dimpreună
atât amar de sfinţi şi de zile cu dacă voeşti să te mai ţi-i în rând cu cu soţia sa o călătorie în străinătate.
primejdie. In vremea veche a fost, lumea şi se nu umbli cu coatele goale. Mai întâiu vă merge la Roma să
după-cum ştim cu toţii, boerescul. Toate De aceea trebue să cruţăm cu vremea. visiteze pârechea regală italiană, apoi
zilele de lucru mai că avea să lucre O zi de lucru din vremea de azi face la Spala unde va fi primit din partea
bietul ţăran pe moşia boierului. Gândi­ cât o septămână dela cei bătrâni. Ţarului. Din Spala va pleca la Viena

Ea se uită la el şi-’l mustră.
F O I T A
Dar’ dacă o fi avut bieţii oameni nevoie de el? Barem să-T
fi plătit 1
PIETRELE doamnei
de Carmen Sylva. — Cu ce; întrebă el. A l . . . Domnul a scăpat, urmă el; e
în Ciceiu d îşi adună armata. O să vie sâ te ia peste câteva zile,
(Urmare).
Măria Ta l 1
Fiara se ridică urlând furios; era mai înaltă de cât el cu
— Şi tocmai acum îmi spui?
un cap. Dar’ ŞtefăniţăK,îi şi înfipse paloşul în gât până în mâner.
Stetăniţâ se uită la ea.
Ursul ridică labele-’i puternice şi Doamnei ’i-se păru că au căzut
Apoi aveam mai întâiu o vorbă de vorbit cu ursul şi n’a
amândoi jos.
Atunci pierzându-’şi minţiie de frică, voind sâ-’i sară într’ajutor, vrut s’aştepte, bată-’l pustia!
alunecă iute ca vântul de pe stâncă şi să pomeni lângă Ştefăniţă, Rîsul Doamnei resuna pentru îiitâia-oară limpede ca argintu.
care tocmai îşi scotea din umer ghiarele fiarei care se sbătea, si Şi pe urmă rîse ear’ mult, căci Ştefăniţă făcu ursului o plecăciune
se ridica de jos. şi îi zise: »Fii bun, de îngăduie să spui Doamnei ceva .. . numai
Cu toată durerea ce încerca, Scoase un ţipet de bucurie, când niţel... şi pe urmă ne-om lupta*.
văzu pe Doamna lui lângă el, în vieaţă. El crezuse că o omorîse Elena alese doi ştiuleţi frumoşi de porumb, şi se puse să-’i
fiara, căreia îi atîrnau şi acum împregiurul gurei bucăţi pline de coacă la foc, până-ce li-se prăji bine boabele aurii. Ii dete unul
sânge din carnea ce mâncase. lui Ştefăniţă şi pe celalalt îl duse la buzele ei cele roşii. Ştefăniţă
La început Ştefăniţă nici nu voi sâ-’şi arete rana. Dar’ Elena se uita la ea cum ronţăia boabele cu dinţişorii albi ca' de şoarece.
nu se lăsă de el până nu se învoi se ’i-o lege cu bucăţi de cârpe — Ce aşi da să ştiu ce s’o fi- făcut Toma, care ’mi-a dat
rupte din rufele ei. calul, zise ea deodată, oprindu-se.
— Am furat porumbul ! zise Ştefăniţă ; şi 'începu să rîză pe Ăla a murit 1 răspunse Ştefăniţă; şi îşi vezti liniştit de mâncare.
când spinteca şi jupuia ursul pe a cărui blană moale trebuia să se — A murit! strigă Doamna, deschizând mari ochii ei fru­
culce Doamna de aci înainte. I moşi. A murit pentru mine!