Page 3 - Bunul_Econom_1902_32

ftr- 32 B U N U L E C O N O M Pag 3,

şi de acolo la Sinaia. Cu acea ocasiune încoronarea din Londra. Diua 2. Cretanii, cari trăesc în Turcia,
principele Mirko va peţrece mai mult de 9 August n. a fost pentru poporul să fie puşi sub protecţia puterilor.
,3. Turcia să recunoască drapelul
timp şi în Ungaria. englez zi de sărbătoare naţională. Căci
cretan.
în aceasta zi a avut loc încoronarea
4. Să se . recunoască guvernului
întâlnire de monarchi. De regelui Eduard VII. Des de dimineaţă cretan dreptul de a încassa dări.
câteva zile în portul rusesc Reval de 65 de puşcături de tun au vestit în­ 5. Creta să fie primită în uniunea
lângă Marea-Baltică s’au întâlnit Ţarul ceperea zilei solemne. Din incidentul poştală.
6.
Rusie Nicolae II., cu. împăratul Germaniei încoronării 75.000 de Soldaţi din toate Puterilor. Un împrumut sub garanţia
Wilhelm, care s’a dus acolo, ca să fie branşele au fost concentraţi în Londra. 7. Primirea monetelor cretane în
de faţă la manevrele flotei ruseşti şi Deja la 5 oare dimineaţa s’a întrerupt uniunea monetară.
ca să reîntoarcă Ţarului visita, ce comunicaţia de trăsuri pe stradele 8. Sultanul să recunoască în mod
acesta o făcuse în anul trecut împăratului Londrei. Stradele s’au umplut cu miî oficial pe George.
Wilhelm în portul Danzig. întâlnirea şi mii de oameni, cari aşteptau sosirea Puterile au înaintat acest memoriu
între cei doi monarchi a fost foarte regelui. La 11 oare regele, regina, Porţii, care a răspuns, că nu voeşte să
intimă şi amicală. familia domnitoare şi principii străini introducă nici o schimbare în statul quo.
au plecat din palatul Buckingham la
Guvernul şi serbările în onoa­
biserica din Westminister, unde s’a
Ocuparea Macedoniei. In Sofia rea lui Kossuth. «Kel. Ert.» publică,
făcut ceremonia religioasă a încoronării
şi Belgrad se colportează svonul, că din isvor autorisat următoarele asupra
prin primatele Canterbury. După termi­
Austro-Ungaria ar fi luat decisiunea de punctului de vedere al guvernului faţă
narea încoronării prinţul de Wales,
a ocupa Macedonia cu concursul Ro­ cu serbările puse la cale din incidentul
preoţimea înaltă şi noblimea a depus
mâniei şi al Greciei. Diarului «II Piccolo« aniversării centenare ale naşterii lui
înaintea regelui jurământul de credinţă,
din Triest ’i-se telegrafeazâ din Pe- Kossuth: «Miniştrii şi fişpanii nu vor
încoronarea a durat 3 oare. După
tersburg relativ la aceasta următoarele: participa nici ca persoane oficiale, nici
încoronare familia regală s’a reîntors
«Sunt înlormat din isvor autorisat, ca particulari la serbări. Celelalte organe
în palat. Mulţimea a isbuenit în urale
că zilele din urmă a avut loc o viuă ale statului pot să sc presente numai
puternice la adresa regelui şi reginei.
schimbare de note între guvernul rusesc ca persoane private. In privinţa parti­
Bucuria poporului a fost indescriptibilă,
şi cel serbesc, bulgăresc şi montenegrean cipării preşedintelui şi a membrilor
încoronarea n’a fost turburată de nici
în chestiunea din Balcani, devenită foarte camerei deputaţilor, guvernul doreşte,
un incident. Ordinea a fost exemplară.
acută. Guvernul rusesc a consiliat pe să nu se facă nici o ingerenţă. Părerea
Seara oraşul a fost iluminat în mod
cele trei guverne, ca să observe circum- sa însă este, că eventuala participare a
splendid şi multe mii de oameni au
specţiunea ' cea mai mare faţă cu preşedintelui şi a camerei, nu poate
parcurs stradele ca să vadă oraşul
provocările turceşti respective albanese, ave caracter oficial, deoare-ce pentru
cel frumos împodobit şi feeric iluminat.
totodată le-a asigurat, că nici Rusia aceasta ar fi necesar un conclus al
La încoronare a luat parte şi Kitchener.
nici puterile amice cu ea, nu vor camerei, ceea-ce însă nu se poate, fiind
camera în vacanţă. De-almintrea este
permite nici-odată, ca să fie violate Creta. Principele George, guver­
drepturile statelor slave din Balcan în natorul Cretei, s’a adresat cătră Puterile deja hotărît, că contele Albert Apponyi
Macedonia şi vechea Serbie». garante cerând următoarele: nu va lua parte la serbări.
1. Cretanii închişi în temniţele
turceşti să fie graţiaţi.

El muşcă şi mai adune din ştiuletele de porumb şi mormăi pe urmă un sgomot de luptă puternică. Intr’o clipă fu în picioare
ceva despre noroc; ea nu pricepu ce zice. si se repezi la arme; nu găsi decât o lande rezămată de zid; puse
mâna pe ea. Când eşi în gura peşterei, vezu pe Doamna, care cu
— Dar’ cum au pus mâna pe el ?
j paloşul lui în mână, se apără ca o leoaică împotriva a doi turci.
— S’a dat prins? Cum şi de c e ? .. . Spune, Stefăniţă.
Stefăniţă nu se mai simţi slab. Se repezi la unul şi îl pocni
— Le-a spus, că el ar fi Domnul, şi turcii au crezut şi s’au
în cap până nici nu băga Doamna de seamă. Celalalt vru să fugă,
întors cu el îndărăt o bucată bună de drum, şi ţîpau de bucurie,
dar’ îl trânti la pământ, şi-’l sugrumă chiar cu brâul lui.
până-ce ţăranii, proşti cum sunt, de niciodată nu pot să-’şi ţie gura,
Cel dintâiu tot mai răsufla.
le-au spus cine e, şi atunci unde s’au mâniat pe el şi mi ţi ’l-au
— Mai vin şi alţii? îl întrebă Stefăniţă. Murindul clătină din
schingiuit.. de â fost vai de mama Iui I
cap. Ori că nu înţelesese întrebarea, ori că nu vrea să spuie nimic.
Doamna se înfioră.
Elena sta răzîmată de zidul de stâncă, galbină ca ceara. Acum,
— Bietul Toma! zise ea cu lacrimile în ochi.
când trecuse primejdia', femeia cea îndrâsneaţă se temea, Stefă-
— Bine c’ai scăpat dumneaţa, Măria Ta I
niţâ voi să tîrască încolo trupurile moarte, dar’ nu pută, căci odată
Rana lui. Stefăniţă nu era aşa de uşoară, cum zicea el.
cu siguranţa îl cuprinse şi lipsa de putere. Elena îi stropi pleoapele
începuse să-’l prinză nişte triguri tari şi zăcea în peşteră
şi buzele cu apă rece.
aiurând, ear’ în aiurări vorbea mereu de Elena. Ea nu mai avea — Ce să fac? întrebă ea simplu.
decât câţiva ştiuleţi de porumb, deoare-ce ursul mâncase toată El arată morţii cu mâna.
mâncarea. Adună căpşuni pe cât pută. Curând bagă de seamă că — Ori ei ori noi trebue să plecăm de aci.
puterile bolnavului scădeau într’un chip îngrijitor. Atunci se hotărî — Noi 1 noi să plecăm, strigă ea cu grabă.
să plece ea la vânătoare; la început nu nimeri nimic, de mai multe- El se uită lung la ea, şi oftă adânc.
ori, dar’ pe urmă omori destul vânat de se putu hrăni şi pe ea şi — Tu nu poţi umbla 1 Nu-’i aşa eşti prea slab, nu poţi face
pe bolnav. In stîrşit îl lăsară frigurile, şi căzu într’un somn adânc, drumul cel lung până la Ciceu?
întremător. Intr’o zi ’i-se păru că aude un ţipăt scurt de frică şi —- Ba o să merg! (Va urma.)