Page 2 - Bunul_Econom_1903_39
P. 2
Pag. 2_________ ____________________ BUNUL ECONOM ____________________ Nr. 39
cătănia. Ori vă primeşte ori nu, toţi Spunem aceasta aici, ca nu cumva din DIN LUME
să stea gata, căci nu ştie nime în ce parte neinformată. ,să se lanseze ştiri false
despre adevărata stare a lucrurilor. Dintre
bună dimineaţă suflă trimbiţa — după Căderea lui Khuen
parochiile Lugojului au fost representate nu
cătane.
mai biserica romatto-catolicâ din Lugoj prin Dapă-ce în şedinţa de Marţi, Bara-
doi preoţi şi comunitatea izraelită prin rabin bâs a rectificat întreruperea sa de joi,
Instalarea P. S. S. Dr. Y. Hossn. şi presidentul comunităţii. Mai departe am spunând că a voit să zică: »Nu cre
văzut în biserică pe comitele-suprem G Po- dem că acesta e cuvântul regelui», şi
gâny, vice-comitele C. Fialka şi inspectorul a cerut ertare pentru întreg incidentul.
După-cum am anunţat deja în nrul tre
şcolar Sândor. Kossuthiştii Krasznay şi Eotvos, apoi
cut, a sosit P. S. Sa noul episcop de Lugoj fostul apponyist Hock, au adus vorba
După cetirea decretului regal şi a bu
Dr. Vasile Hossu, Vineri seara Ia Lugoj, ca
lelor papale a rostit în numele capitolului despre ofensa sâvîrşită de Korber la
sâ-şi ocupe scaunul episcopesc.
Rev. dn preposit d vicar Petru Pop un dis adresa Ungariei: prin recenta sa vor
La început era planul, ca întronisarea
curs mai lung, în care a bineventat pe noul bire din Reichsrath, primul ministru
să se facă în cel mai restrîns cerc, fără nici austriac a insultat statul ungar, s’a ames
episcop şi l’a asigurat de conlucrarea ca
o solemnitate deosebită. Astfel a convocat tecat în afacerile lui interne, a luat po-
pitolului.
P. S. Sa pe Sâmbătă membrii capitolului şi siţie împotriva sentimentului maghiar,
a dat cetire decretului regal şi bulelor papale. P. S. Sa Dr. Hossu a rostit apoi o pre şi aşa mai de parte,— acestea au fost
Contrar planului de mai înainte s'a de dică despre puterea crucii (fiind ziua sf. cruci) acusaţiunile ce J-s’au adus lui Korber.
cis însă în şedinţă, ca decretul regal şi bulele şi la încheere â mulţumit tuturor factorilor,
papale să se cetească Duminecă şi în biserica cari au conlucrat la numirea P. S. Sale de Şi dacă a sâvîrşit toate acestea — s’a
zis mai departe — cu învoirea prea
catedrală şi la actul acesta să fie invitate şi au episcop al Lugojului.
înaltă, după-cum a avut aerul s’o spună,
torităţile şi representanţii bisericilor din Lugoj. După terminarea predicei a oficiat P.
conflictul între regele maghiar şi împă
Astfel s'au scris în mare grabă invită S. Sa sfta liturgie, asistat de toţi canonicii, ratul austriac, ori mai bine: între cele
rile, resp. notificările oficiale şi s’au trimis la de vicarul Dr. I. Radu, de protopopul Lugo două jumătăţi ale monarchiei, ese pe
adresele stabilite. Fiind chestiune de actuali jului G. Popovici şi de protopopul onorar zi ce trece mai mult în relief.
tate ţinem să subliniăm, că şi biserica gr.-or. Dr. Frenţiu. Ca diaconi au servit dl paroch S’a sculat atunci să vorbească Khuen.
română a fost invitată. I. Ţucu şi secretarul Dr. Fireza.
»Eu aşa înţeleg vorbirea lui KOrber
Cele mai multe invitări însă de-abea Cântările bisericeşti le-a cântat corul — zice — că el a vrut să apere numai acele
Duminecă dimineaţa s’au putut inmanua şi bisericesc »Lira«, sub conducerea dlui diri- drepturi cari sunt asigurate în art. XII dela
astfel s’a ivit incidentul regretabil, că între gent I. Miclău. 1867. Numai aşa se poate şi numai aşa-i
altele oficiul parochial gr.-or. român, coman După terminarea serviciului divin nu a permis să se explice vorbirea lui*.
damentul militar din loc şi tribunalul reg. au avut loc nici banchet şi nici recepţii. Oposiţia erumpe aci în sgomot colosal.
primit prea târziu Invitarea, aşa încât nu s’au Presentarea P. S. Sale Dr. V. Hossu — Nu ocoli chestia!
mai putut representa la actul instalării în bi ca episcop a făcut o impresiune plăcută — I'auzi cutezanţă!
serica catedrală. — Ne mai auzit! Ce explicare-i asta,
asupra tuturor, cari l’au văzut.
Atât oficiul parochial gr.-or. român, cât — se striga din şirurile oposiţiei.
Dee bunul Dumnezeu, ca de noul epis
şi comandamentul militar şi presidentul tri — Declaraţiunile lui KOrber trebue
cop al Lugojului sk se lege o eră de pace
bunalului reg. din Lugoj au răspuns la Invi respinse, ear’ nu explicate, strigă atunci gu
între bisericele noastre şi de lucrarea serioasă
tare, scusând neparticiparea lor la actul so vernamentalul Ivânka Oszkâr.
pentru binele şi fericirea poporului român.
lemn în biserică prin faptul, că au primit — Nu primesc nici un fel de iniţiare
prea târziu, după-ce se începuse deja servi („Drapelul!‘) ce contrazice spiritului constituţiei maghiare,
ciul divin, invitarea. — zice Khuen.
F O I Ţ A la oaste şi să pogoare la Dunăre. Păuna îşi braţe. Ea respinge braţul care o împresoară
înghiţi lacrimile înaintea lumii; ea plânse în şi zice:
ascuns, nimeni nu cuteza s’o întrebe. — Cum tu ? Nu doară cine-va voieşte
C armen S ylva Cum făcea şi cum dregea, în sat ea să-şi rîdă de mine?
avea mai întâiu ştiri dela oaste, şi când în- — Iată inelul tău, Păuno, şi aici la gât,
P E A T R A A R S Ă cepu să se povestească de primele bătălii, iconiţa care mi-ai dat; n’am mai putut suferi,
astfel de ameţeli o apucau încât de multe- am vrut să văd dacă nu m'ai uitatl
ori trebuia să se sprigine de peatra din ca — Dar’ cine ţi-a dat drumul dela oaste ?
P^Zândră, mult era mândră frumoasa pul satului, voinica Păună. Noaptea nu mai —■ Mie? Nimeni.
Păună. Nu înzadar avea ochi aşa mari şi avea somn, şi des trebuia să lase luminarea — Nimeni? şi eşti aici? Ce fel, nu mai
negri, sprîncenile îmbinate şi nasul de vultur. să ardă spre a împrăştia îngrozitoarele vedenii e răsboiu? ,
Gura nu-i era tocmai mică, dar’ bine făcută, care-i arătau pe Tănase al ei acoperit de — O da, tot e răsboiu, dar’ eu am ple
şi de vorbia ori rîdea, două şiruri de dinţi răni, dându-şi sufletul, sau mort. Astfel, pe cat în ascuns, de focul tău, Păuno!
zăreai lucind. Ca o coroană îşi aducea pe o neagră noapte, şedea ea îmbrăcată pe mar — Da focul meu? — Păuna avu un
frunte coadele ei negre, şi văzând-o trecând ginea patului, fără să ştie că afară se pitula hohot scurt şi înăbuşit. — Crezi tu că mi-e
sprintenă, voinică şi cu capul sus, lumea-’i cineva pe lângă casă şi se uita pe fereastră. drag să am de logodnic un fugar de oaste?
zicea în şagă: pui de împărat. Dar’ nu era Nici nu ştia cât era de frumoasă cu ochii Pei din ochii meii
aşa mândră, Păunica, să întoarcă capul când mari, aţintiţi înaintea ei, cu mânile încrucişate —■ Păuno I Asta-i iubirea ta? La moarte,
trecea T ăn ase, şi ea-’l asculta când vorbia pe genunchi. De-odată aude bătând în fe la peire mă trimeţi?
cu dînsa la horă. Când însă cine-va cerca reastră. C’un ţipăt înăbuşit, fata tresare şi — Pasă unde-i vrea, dar’ atâta-’ţi spun,
s’o supere pomenind de dînsul, obrajii ei se întoarce capul, scrutând din ochi întunerecul. nici-odată nu voiu fi nevasta ta; căci a fi
făceau roşii, dar’ şi răspunsul avea tăişi şi îi pare că vede pe Tănase, şi apoi aude silită a-’mi despreţul bărbatul, asta n’o pot
curma pofta de glumă a îndrăsneţului. Tare chemând încet: »Păună, dragă Păună, vino te suferii
pismuiau flăcăii pe Tănase, mai ales când rog până afară, nu te teme, eu sunt Tănase 1« — Iubeşti pe altul I
aflară că logodna se făcu. Dar’ iată că veni Mâna Păunei şi apucase ivorul uşei; — Nu, Tănase, pe tine, numai pe tine
răsboiu peste ţară, Tănase trebui să plece acum e afară şi de-odată se simte luată în te iubesc; am petrecut nopţi cu gândul la
