Page 3 - Bunul_Econom_1903_48
P. 3
Nr. 48 BUNUL ECONOM Pag. 3
D u rere de picioare. drojdii de casă şi o oca de făină, şi se lasă
P e n t r u E c o n o m i
Nalbă de ceaiu de pe câmp, cu floarea să se dospească. După-ce se va dospi, se fră
albă^ să şe fearbă bine şi ferbinte să te oblo mântă cu ea aluatul făcut de două oca faină,
Influenţa diferitelor îngrăşăminte de pământ. jeşti, când te culci. — Frunză de tutun, s’o adăugându-se o oca de apă caldă, un pahar
Cele mai obicinuite îngrăşăminte sunt: ungi cu miere şi să o presari cil piper mult, de vin, 2—3 linguri apă de flori, jumătate
băligarul de cai, care se întrebuinţează pen punându-o la locul ce doare. oca de zăhar şi sarea necesară. Se frământă
aluatul două ore, puind în el o jumătate oca
tru facerea straturilor, el putrezeşte repede
P en tru degerătură. unt câte puţin şi în cele din urmă o mână
şi dă mare căldură. Băligarul de oae e mai de anason, două mâni de stafide. Se presară
cald, dar’ din nenorocire se desface repede, Şă se pue o parte moare de curechiu apoi alpatu! cu răzături de coaje de lămâe şi
pe când cel de vacă se încălzeşte anevoe, în două părţi oloiu de in, sau în lipsă unt se lasă să se dospească vre-o opt ore. Această
dar’ acţiunea lui ţine mai mult. Putrezite, ba delemn, să se bată bine, până se vor face
legile contribue la îmbogăţirea pământului. ca o alifie, apoi puind partea vătămată în apă pâne se coace într’o formă unsă cu unt.
* ■ , - -
Baliga de porc nu se întrebuinţează decât călduţă, să se ungă petece de in cu alifia
Supă de bere.
pentru grădini. zisă, să se învălească partea degerată şi să
Iată unele resultate ajunse după îngră- se urmeze aşa, până va cădea toată carnea Se ia o cupă de bere şi o litră de
smântână, se bat trei gălbenuşuri în smân
şarea pământului cu diferite îngrăşăminte: rea şi până se va tămădui. tână şi pe când ferbe berea se toarnă în-
Sparanghelul se face mat bine într’un pă Pe lângă acestea bolnavul poate bea trînsa şi se lasă să mai fearbă, bătând me
mânt îngrăşat cu bălegar de oi. câte puţin vin fert cu miere. reu până se îngroaşe. Se poate adăuga ză
Prazul se face bine într’un pământ îngră har, scorţişoară, cuişoare şi coaje de lămâie.
C ontra cârceilor.
şat cu excremente omeneşti şi băligar de cai.
Hreanului îi trebue băligar de vacă şi Să se roadă în câteva dimineţi, muştar alb. A dvocatul poporului.
excremente omeneşti.
Cepei îi merge bine cu băligar de porc.
Pătrângelul se face bun şi cu gust în Pentru femei. Cine vin d e pâne mai scumpă sau
tr’un pământ îngrăşat cu băligar de cal; nu care nu e de greutatea statorită, asemenea şi
carne, se pedepseşte cu 100 fl. (Art. de lege
e de loc bun, dacă punem baligă de porc.
Praz umplut. XL. § 138 din 1879)
La gulii le prieşte băligarul de porc.
Se taie partea cea albă a prazului bu
Varza se face bine într’un pământ îngră
căţi lungi de un deget. Se pun în apă clo L ă că ta rii sau a lţi in d u stria şi,
şat cu băligar sau şi mai bine cu sdrenţe cotită pentru a se putea desface foile întregi. cari pregătesc zaruri şi cheile necesare, dacă
de lână. la porunca altora fac chei la astfel de zaruri,
Dupâ-ce s’au scOs astfel foi de-ajuns pentru
de cari ei nu au, ci pentru deschiderea al
mâncarea ce voeşte cineva s’o facă, se umple tora, se pedepsesc cu 200 floreni. (Art. de
cu carne tocată bine şi aleasă de vine, ames lege XL. §. 138 din 1879).
Medicul casei. tecată cu unul sau două ouă, sare, piper,
Cel care primeşte ori-ce obiect de fu
ceapă tocată cu pătrânjel. Se pun într’o ti-
rat, cu ştire, şi nu înştiinţează caşul în timp
C ontra stom aculu i stricaţi gae cu unt şă se rumenească şi apoi se pun de 48 ore, se pedepseşte cu 200 fl. (Art. de
în cratiţă cu zamă de carne şi sos de pătlă
Stomacul stricat se tamădueşte cu apă lege XL. §. 132 din 1879).
gele roşii precum şi puţin zăhar rumenit să
de iarbă creaţă în pripă, ceaiu de iarbă
fearbă până va scădea şi va rămânea sosul
creaţă sau picături de unt de iarbă creaţă, Cine atacă hotărîrea adusă pentru ţi
curat.
de care să pici numai două mult trei pică * nerea în ordine a străzilor, sau ţine pe ascuns
în curtea sa gunoiu sau altele până-ce pu
tura pe zăhar. — Cafeaua cu rum dimineaţa Pâne de Crăciun.
şi la amiazi încă e de folos. Se face plămădeală cu apă caldă din trezesc, se pedepseşte cu 20 coroane. (Art.,
de lege XL. §. 125 din 18,79).
250 dramuri de drojdii sau cu jumătate oca
sese capul în sinul lui, pe când poalele lungi Calul Genarului îi necheză frăţine-seu, într’o grădină cu nalte ziduri de fer şi acolea
ale hainei ei albe atingeau din sbor năsipul ceea-ce-’i spusese, dar' frate-seu i-o spune lui culcându-se pe pietri reci, cu capul pe un
pustiei. Mergeau aşa de iute, încât i-se părea, Făt-Frumos: bolovan de cremene, plânse într’o scaldă de
că pustiiul şi valurile mării fug, ear’ ei stau — Zi frăţine-tău, zise Fet-Frumos Calu aur, aşezată lângă ea, lacrămi curate ca dia
pe loc. Şi numai încet se auzea motanul mie- lui seu, să-’şi arunce stăpânu ’n nori, şi l’oiu'. mantul.
unând din câte şepte capetele. hrăni cu jăratec şi l’oiu adăpa cu pară de foc. In grădina cu multe straturi, neudatâ ş,
Perdut în păduri Genarnl îşi aude ca Calul lui Fet-Frumos o necheză asta frâ- nerăutală de nimeni, născură din petriş sterp,
lul nechezând. ţine-seu, şi acesta asvîrli pe Genarul până în din arşiţa zilei şi din secăciunea nopţii flori
— Ce e ? — îl întrebă. nori. Norii cerului înmărmuriră şi se făcură cu frunze galbene şi c’o coloare stinsă şi tur
palat sur şi. frumos, ear’ din două gene de bure ca turburii ochi ai morţilor, florile durerii.
— Făt-Frumos îţi fură fa|a, răspunse
nouri se vedeau doi ochi albaştri ca ceriul,
calul nâsdrăvan. Ochii împărătesei Ilenei, orbiţi de plâns,
ce repezeau fulgere lungi. Erau ochii Gena nu mai vedeau nimica; decât i-se părea nu
— Putea’l-vom ajunge? întrebă Genarul
rului exilat în împărăţia aerului. mai că-’n luciul băii, plină de lacrimile ei,
mirat, pentru că ştia, că-1 omorîse pe Făt- Făt-Frumos domoli pasul calului, şi aşeză
Frumos. vedea oa’n vis chipul mirelui ei iubit. Ci ochii
pe fată pe acela al tătâne-seu.. O zi încă, şi ei, două işvoare secate,1 încetase de-a mai
— Nu zeu, răspunse calul, pentru e’a ajunseră în mândra cetate a împăratului.
încălecat pe un frate al meu, care are şepte Lumea-1 crezuse mort pe Făt-Frumos, vărsa lacrimi. Cipe^tx vedea cu perul ei gal
inimi, pe când eu n’am decât două. şi de aceea, când se împrăştie faima venirii ben şi lung, despletit şi împrăştiat ca creţii
unei mantii de aur pe sinul ei rece, cine-ar
Genarul îşi înfipse pintenii adânc în lui, ziua-şi muie aerul în lumină de sărbătoare fi văzut faţa ei de-o durere mută, săpată
coastele calului, care fugea scuturându-se... ca şi oamenii aşteptau murmurând la faima ve par’că cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gâncUt
o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pus nirii lui, cum vueşte un lan de grâu la sufla câ-’i o înmărmurită zină a undelor, culcată
tiu, zise calului seu: «Spune frâţine-tău să-şi rea unui vânt.
pe un mormânt de prund. (Va urma).
arunce stăpânul în nori şi să vină la mine, Dar’ ce făcuse oare în vremea aceea
că l’oiu hrăni cu miez de nucă şi l’oiu adăpa Ileana împărăteasa ?
cu lapte dulce*. Fa, cum plecase Făt-Frumos, s’a închis
