Page 1 - Bunul_Econom_1905_18
P. 1
Anul VI. Orăştie (Szâszvâros), 14 Main n. 1905 Nr. 18
REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI COMERCIU
ORGAN AL: „Reuniunii Economice din Ori$tie“ şi „Reuniunii române de agricaltura din comitatul Sibiiului".
A B O N A M E N T E : A P A R E : I N S E R Ţ I U N I : ’
Pe an 4 coroane (2 fi.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru România şi străinătate 15 lei pe an. în flecare Duminecă. : Abonam entele şt inserţiunile se plătesc btainte.
1 eipsijiiilor. pentru economisirea energiilor, se păs volta în om sentimentele de frumos, de
trează ca model lucrările ce corespund estetică, ele încă nu ’şi ar perde din
— *=>»■— şi armonizează cu concepţia, fixându-se în importanţa lor.
modul acesta norme şi regule de urmat. Pentru poporul de jos exposiţiunile
Dacă omul ar continua a trăi sin
Activitatea omului în sensul acesta sunt nişte şcoli practice, menite a’l cul
guratic nu numai că acest mod de
se manifestă în felurite chipuri. Nicăeri tiva şi a’l stimula.
viaţă far fi imposibil, dar insuşirile cu
însă nu se poate presenta şi admira Dacă ele exercită o înrîurire bine
cu care este dotat ar fi perdute; ar ră
creaţiunile omeneşti mai în splendoare, făcătoare asupra societăţilor, care deja
mânea în mijlocul naturei, ca o rază
ca în exposiţii. , au veche cultură, nu mai puţin ele sunt
minunată într’un pustiu fără de margini
E surprinzător să vezi adunate în utile pentru popoarele tinere.
la care călătorul n’ar fi putut s’ajungă.
acelaş theatru produse similare şi inte Pentru ţărănimea noastră, care
Instinctul de conservare însă l'a
rese contrarii din a căror apropriere aproape singură formează contigentul
povăţuit a se asocia şi a cunoaşte ast
se tinde la cea mai deşâvârşitâ perfec cel mai numeros al analfabeţilor, expo
fel valoarea şi darurile sale, a’şi desvolta
ţionare. E ceva înălţător a întră în ziţiile agricole şi industriale ar avea un
în fine inteligenţa prin care el va putea
aceste temple clădite de mâna omului, efect salutar. Ţăranului român i-s’a spus
întrebuinţa cu folos şi stăpâni natura.
spre a glorifica geniul. Ce jertfe mai să înveţe carte, pentru că aşa e bine,
«Societatea a desvoltat pe om, ear omul
a perfecţionat societatea*. Civilizaţia în sublime se pot aduce Dumnezeirei, de fără a se deşdepta în eHntereşul şi do
cât mărturia că i-s’a înţeles graiul cu rinţa de a se instrui, La întrebările lui
treagă e produsul societăţii; e munca
şi inteligenţa acumulată şi conservată care ea a voit a vorbi? Ce sanctuar naive: «Da ce facem cu atâta carte« :
de societate. mai blând, mai pios şi mai sfânt se i-s’a răspuns: «spre a ajunge om mare,
poate ridica unei Divinităţi ? slujbaş harnic, a trăi mai înlesnit.
In goana sa după lucruri noi omul
n’a cruţat nimic; continuu lacom riăzu- In adevăr expoziţiile sunt nişte aca Fără îndoială cu direcţia aceasta
eşte, aspiră tot mai sus. De abia cio demii poporale dăschise întregei lumi; greşită, determinarea în aşa mod a sco
plită opera sa, el caută cu inteliginţa şi sunt un auxiliar necesar al instrucţiunii pului şcoalei, în loc de a' face din sătean
raţiunea sa a smulge eternele taine ale publice pe care o complectează; ele un gospodar luminat, şcoala l’a precipi
naturei. Nu vrea să cunoască hotar! concretizează noţiunile teoretice dobân tat spre proletariat, l’a deprins a trăi
’Şi examinează lucrarea; îi studiază dite prin lectură sau auzite dela catedră. în lume imaginară, care vecinie fuge
defectele, insistă asupra părţilor reuşite; Dacă n’ar avea alt scop de cât a des din nainte-i, ca o chimeră!
DIN POPOR. CUVENTUL
F O I T Ă
IDEI SUBLIME : Doamne la inima mea Un fremăt trece prin pădure..
Este un rîii şj-o fîntînea; Moşnegii de pe culme plâng,
Fîntîna-i năcaz de moarte, îşi pleacă vârfurile sure
»Căci Românul e întocmai In faţa tînărului crîng
»Precum stâncile măreţe Rîul le sapă pe toate.
«Care ’n valurile mărei Iar florile de primăvară '
«Furtunate şi isteţe Cine ţi-a pus nume lume Ridică capetele sus,
«Neclintite în veci rămân Nu ţi-a ştiut pune nume; Şoptind în ruga lor de seară
Să-ţi fi pus numele floare.
Că eşit mare ’nşălătoare. Cuvîntul care li s’a spus.
Sunt destule atâtea chinuri
Doamne! «Adu ziua mult dorită De peste munţi, pe supt ruine,
Zi de pace şi tărie ,Arză-l focu om urît, A curs cu apele la noi,
Zi de glorie iubită Nici la moară n’are rînd S ’a ridicat în lumi senine
Pentru acest sâfman popor. Dar omul care-i frumos, Şi crîngul 1-a.beut din ploi. \
Cum se duce vărsă ’n coş.
Pentru o naţie creştină Pe petrile dela morminte
Care poartă un mare nume Trece badea pîngă miiţe Salcîmii ’n flori s’au scuturat...
Şi în suflet ’i presimte Par’ că nu ne-am avut bine .. Dormiţi în pace, umbre sfinte.
. Că-'i chemată în astă lume Nici eu nu-1 întreb, ci trec, Dormiţi... cuvîntul a ’nviat!
La un falnic viitor. Dar cu ochii îi ^petrec.
M a ria Cunţan.
