Page 2 - Bunul_Econom_1905_39

Pag. 2, .■
U L E £ G N O M
Nr 39
cei ce cresc oameni (dăscălii) sunt ne­ O scădere s’a putut observa pănă
productivi ; cei ce prepară din maţe Societăţile de lăptărit.
acum la societăţile noastre centrale de
coarde şi din lemn violine sunt membrii lăptărit şi anume aceea, că laptele ră­
productivi ai societăţii, pecând artiîştii şi T ..... ’ (Urmare şi 4'inc) mas după alegerea untului nu şte. pu­
virtuoşii cei cari nu pot să vândă ceeace tut întrebuinţa cu deplin succes. Ce e
Pentru deşteptarea acestei stări amor­
cântă sunt membrii neproductivi ai socie­ ţite, se lucrează acum de un şir de ani drept, că în unele societăţi' centrale s-au
tăţi medicul care scapă pe morbos din gura cu mult zel şi în ministerul de agricul­ făcut încercări şi cu închiegarea lapte­
lui rămas şi pregătirea de brânză, apoi
morţii 'e neproductiv, pecând farmacis­ tură, nu numai, pentru înfiinţarea socie­ cu îngrăşatul porcilor din zărul rămas,
tăţilor de lăptărit, ci şi pentru-ca pro­
tul care face pilulele, ce după puţine dar rezultatele dobândite în direcţiunea
ductelor acelora să li-se deschidă cât
minute să consumă şi trec în ceva fără aceasta până acum, nu au tost pe de­
mai multe pieţe şi în străinătate.
valoare, face lucru productiv, căci înca­ plin mulţămitoare.
Spre scopul acesta, societăţile de
sează pentru ele în schimb, posesiune lăptărit se înfiinţează cu un organism cen­ Ca să se pontă dobândi şi în di­
materială. tral, unde se primeşte smântână dela recţiune aceasta nişte rezultate mai bune,

Oamenii aceştia săraci cu duhul, filiale şi apoi se preface în unt şi ca este de neapărată trebuinţă, ca deo­
atare se trimite în străinătate, unde şi dată cu înfiinţarea societăţilor, să se în-
ignorează calităţile intelectuale, findcă troducâ şi creşterea şi îngrâşarea unui
pănă acum untul dela noi şi-a câştigat
ei nu sunt în stare să pătrundă struc­ număr de râmători, care se stea în pro­
un bun renume. Numai acum de curând
tura achisiţiunilor culturale; ei nu pot s’aut mai pus iarăşi la cale înfiinţarea porţie cu producţunea de lapte şi cari
să păţrundă pănă la recunoaşterea că altor două societăţi centrale pentru adu­ apoi să poată consuma rămăşiţele aceluia.
dacă n’ar fi fost şcoala, atunci n’ar fi natul zmântânei şi prepararea untului. Râmătorii au dovedit în timpul
cele mai multe din invenţiunile, des­ Societăţile acestea centrale sunt din urmă, între toate animalele de casă,
cei mat de preţ, cari pe lângă puţină
coperirile, perfecţionările bunurilor tutu­ de o 'însemnătate deosebită, de oare ce
grijă din partea economului, îl răsplă­
ror generaţiunilor cari s’au perindat până untul, ce se pregăteşte la filiale, nu se
poate păstra timp mai îndelungat, ci tesc une-ori chiar înzecit. Astfel, dacă'
la noi, şi au contribuit la acumularea micul econom ţine cont de acest ani­
trebue vândut îndată pentru cconsumul
capitalului spiritual de care se folosesc, mal de mare preţ în economie, dacă
dinlăuntrul ţării, pe când cel pregătit
poate fără să o ştie. la centrale, se poate conserva timp chiar şi simplii noştri ciobani, nu-1 lasă
In rândul întâiu la agonisirea de mai îndelungat şi astfel apoi se poate nebăgat în samă indată dupâ-ce pun
oile pe muls: cu atâta mai vârtos tre­
capital spiritual ţrebuie să ne dedăm, exporta şi în străinătate.
bue se-1 preţuească societăţile de lâp-
noi Românii pentru ca cu ajutorul Iui Una dintre pieţele cele mai bune tărit, unde acela poate asigura şr spori
să câştigăm mai sigur şi mai uşor pentru exportul nostru de unt au fost într’un mod foarte însămnat venitul
pănă acum Germania şi Austria. Dar
lupta pentru capitalul celălalt exprimat I acelora.
pentru viitor vor n?ăi trebui aflate şi
în bani. Calea care trebuie să o batem, Un bun început s’a făcut deci, pe
altele, de oare ce cu deosebire Ger­
ne-a arătato alte popoare înaintea noa- 1 mania, caută fel şi fel de mijloace pen­ { unde s’au înfiinţat societăţile de lăptă­
stră, deci noi nu avem decât să le ur­ tru a se scăpa odată de importul străin. rit. Rămâne acum, ca să se mai intro­
măm. O vedem bine, mântuirea popo­ Intre acele pieţe ar fi fără îndoiala-An- ducă pe lângă acelea şi ţinerea de râ­
mători, pentru consumarea rămăşiţelor
rului nostru sărac numai şcoala i-o glia, unde conzumul de unt creşte din de lapte, ce se produc zilnic şl atunci
an în an într’un mod foarte însămnat.
poate da. putem susţinea fără teama, că viitorul
Astfel dacă vom fi în stare, ca se pro­
An Ca. | acestor societăţi e pe deplin as gurat.
ducem unt bun, vom avea de sigur şi
unde să-l exportăm. Ioan. CeorţfPftcu

cute, pe câud văzduhul se cutremura. Şi ’n vanţiîor. Ofiţerii înjurau şi dădeau ordine ; • . Ţ - . ~
inimiile tuturora stăruia parcă un ghimpe, la pământ, păstrând rânduiala însă, aşteptau.
cu glas tare, soldaţii se învârteau mînioşi în Ici-colo, grămezi mici vorbeau cu glasuri în­
—- aşteptarea Trecuse o zi si nu se întârn-
jurul tunurilor, dar, descoperiţi fiind din par­ cete. Cei mai mulţi, însă, tăceau duşi de gân­
plase nimic, dar fiecare clipă viitoare putea
tea aceia, cădeau unul peste altul, după fie­ duri. Ofiţerii batalioanelor sfătuiau strânşi în
aducs ca un fulger ornul, ş’odată cu el bote­ care izbucnire a focurilor, care tresăreau în
zul de sânge. văzduh ca nişte pârâturi de vreascuri. roate dese ori se mişcau agale printre zidu­
Aproape de liniile duşmanilor, Griviţa, rile plutoanelor. Era o pânză întinsă şi întu­
Era o mânie ş’un năcaz de-şi scuipau necoasă de căciuli mari cu pene pistriţe şi
santinele ascunse în tufişuri şi ’n gropi stă­
flăcăi sufletul. Cu toate acestea lucrau în ur­ de chiduri de infanterie, în care roşu şi al­
pâneau cu ochii mişcările tabiilor, şi ’n do’
gia şi’n fumăria aceia, — şi tunurile, îndo­ bastru! însemau cărări de flori.
sul acestui lanţ ş’al pîlcrrilor posturilor mici
pate svârleau parcă cu disperare ghiulelele Călăreţul venea în goană. Prin rândurile
şi gărzilor mari, divizia întreagă în două lini
în spre furnicarele păgînilor. Şi sburau ţipând flăcăilor aleargă un fior, o şoaptă petrecută
adânci îşi scânteia marile şiraguri de baionete.
şi cădeau ţipând, şi cădeau bine câte un mur­ cu grabă dela om la om. Ofiţerii se întoar-
Mai departe pe podişul din dreapta şo­ mur de mîngăere trecea prin fînduri. sere toţi spre partea de unde venea vestea; unii
selei care venea dela Bulgăreni, trăsurile de Într’un tîrziu veni ordinui să se tragă porniră nerăbdători şi se înşirară spre margine.
ambulanşe îşi fâlfăiau pânzele cu cruce roşie.
tunurile in rezervă, — şi acolo* la adăpost Ştafeta se opri scurt în faţa statului ma­
Pataştele legănate în pasul regulat al 'sanita­
îi găsi domnitorul, — şi generalul raportă jor al diviziei, descăleca şi înmâna plicul. In
rilor pe mică pe ceas eşeau din văi aducând cum stau lucrurile.
spre doctorii cu chipiuri roşii trupuri sdrobite clipa următoare toată lumea era în picioare
Atunci un călăreţ, un ofiţer, porni din şi ştia, simţea despre ce-i vorba.
de tunari. baterie, în goana calului, îndărăt eu veste
Şi era în baterie din vii o frământare grabnică. Fugarul sforăia în galop aprins, şi In jurul celui ce venise se strângeau uni
cumplită. Din spre tabia Abdul-Cherim, din trecu ca o săgeată prin rîpi, prin rovine, — din ofiţeri. Gălăgiosul căpitan Corban dela al
redanul scrumat in costele ei, numai dela o treisprezecelea de căciulari şi iubiţii săi băeţi
pânţ ce să arătară întnnecoasele şi tăcutele locotenentul Avram şi sublocotenenţii Căli-
mie de paşi depărtare de noi, venea un foc j valuri ale dorobănţimii.
ute de puşti care izbea din plin şirurile ser-; | Companiile erau gata. Soldaţii aşezaţi nescu şi Sava, îl strînse ră între pepturi şi-l
i luară din scurt.